România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ciorovăiala oftalmologului cu sociologul

 

De unde şi până unde? Bună întrebare. Ce-ar putea constitui obiect (subiect) de ciorovăială (discuţie nu se putea numi!) între un oftalmolog (sau oftalmologă) şi un sociolog? Eventual un …punct de vedere. Care, la rândul său, nu avea nimic comun cu oftalmologia sau cu sociologia, ci, cel mult, cu asistenţa socială. Dar ce căuta oftalmologa în respectivul context? Să nu mai întindem coarda şi să precizăm: ciorovăiala (sau, poate mai bine zis, gâlceava – dar nu a „zeilor”, ci una mai către uşa cortului) avea un caracter pur confesional, cu inducţie neuro-vegetativă şi întreţinere umorală catecolaminică (că tot e la modă… Adrenalina!).

Despre ce este (era) vorba? Despre laitmotivul (truism, fixaţie monomană, obsesie, delir etc.) că Biserica Ortodoxă Română (BOR) construieşte doar biserici (inclusiv o mega-catedrală) pentru mântuirea neamului şi nu face nimic pentru orfani, persoane cu disabilităţi, dependenţi sociali, bătrâni neputincioşi etc., etc., etc. Bineînţeles că de la instituţie s-a ajuns şi la oameni, la slujitorii BOR. Cine ataca (sau desfiinţa) atât instituţia cât şi slujitorii? Oftalmologa (pe care oftalmologia, bag sama, n-o mai încape şi e nelipsită de la „talk-show”-uri, unde se ocupă de orice altceva numai de meseria ei nu!). Cine-şi asuma rolul de apărător? Sociologul, evident, cu specificarea că apără doar instituţia, nu şi slujitorii în ansamblul lor.

Cine a încheiat ciorovăiala?

Sociologul, după ce a aflat că oftalmologa este greco-catolică!

Sapienti sat!

Ştiu că intru pe un teren minat, ştiu că abordarea subiectului, indiferent de manieră, duce finalmente la dezbinare şi conflict, ştiu că atât greco-catolicii cât şi ortodocşii n-au decât de pierdut de pe urma „avivării unei ulceraţii cronice”. După cum ştiu că singurul beneficiar este prozelitismul catolic, la care Vaticanul nu a renunţat niciodată (martoră este istoria), prozelitism al cărui principală armă, în cazul în speţă, a fost (şi este) denigrarea Bisericii Ortodoxe (ba entitate schismatică, sau eretică, sau sectantă, ba cal troian al panslavismului, ba instrument al comunismului şi aşa mai departe). Astăzi, calul de bătaie predilect a rămas cel cu „protecţia socială”, cel ce a constituit şi obiectul amintitei „ciorovăieli”.

Nu mi-am propus nici o pledoarie, nici o apologie şi nici vreo îndreptare a unei istorii strâmbe. (Am tot făcut-o în diverse publicaţii, inclusiv în două cărţi). Tot ce vreau este să desfiinţez ideea fixă, gogoriţa (sau găselniţa) cu BOR care nu-şi îndeplineşte una din principalele meniri ale oricărei biserici creştine: cercetarea, ocrotirea, ajutarea, asistarea celor aflaţi în nevoi, în sărăcie, în debilitate fizică sau/şi mentală, în marginalizare, în imposibilitatea de integrare socială sau chiar de supravieţuire. Şi o voi face nu cu aserţiuni şi cu speculaţii, ci cu date seci şi oricând verificabile, provenind din două judeţe – reprezentative pentru o virtuală medie pe ţară.

Evident, ceea ce voi aşterne pe hârtie n-o vizează doar pe războinica oftalmologă sau pe greco-catolicii din România (unu la sută din populaţie, după datele ultimului recensământ), ci, în egală măsură, şi pe cele câteva milioane de români ortodocşi dispuşi (sau pe cale) să ia de bune acuzele antiortodoxe ce nu mai contenesc de peste 20 de ani, acuze ce au înveninat pe mulţi ignoranţi creduli – realitate oglindită şi de scăderea procentului de încredere în Biserica Naţională Strămoşească (pentru că – place sau nu – BOR este şi Naţională şi Strămoşească!) în investigaţiile sociologice din ultimul timp.

De unde îmi scot datele? Dintr-un Calendar Creştin Ortodox („tipărit cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei”), Editura Reîntregirea, 2015, pagina 43, anexa VI: Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia (Preşedinte Pr. Nicolae Ignat – tel. 0788 884 350; Director executiv Daniela Truţa – tel. 0788 932 861; Relaţii publice Dan Lungu – tel. 0743 029 797, Ioana Popa – tel. 0788 565 732).

Sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Alba Iulia se află două judeţe – Alba şi Mureş – iar aşezămintele de asistenţă socială aparţinătoare Asociaţiei  Filantropia Ortodoxă Alba Iulia sunt în număr de 53 (Sfânta Veronica – Mănăstirea Dumbrava; Sf. Prooroc Ilie Tesviteanu – Aiud; Sf. Andrei – Vingard; Casa Maria I – Reghin; Casa Maria II – Reghin; Cămin pentru persoane vârstnice + Cantină socială – Mănăstirea Recea; Cămin pentru persoane vârstnice – Mănăstirea Râmeţ; Sf. Gheorghe – Sebeş; Sf. Andrei – Reghin; Sf. Nicolae – Avram Iancu; Sf. Mucenic Ciprian – Ocna Mureş; Sf. Andrei, cămin pentru persoane vârstnice I şi II – Bărăbanţ, Alba Iulia; Filantropia Ortodoxă din gara CFR Alba Iulia: Centru social de urgenţă + Cantină socială; Sf. Vasile cel Mare – Alba Iulia; Sfânta Varvara – Baia de Arieş; Sf. Gheorghe – Sâncraiu de Mureş; Sf. Teodor – Sâncraiu de Mureş; Izvorul Tămăduirii – Oarda de jos; Sf. Ierarh Nicolae – Criş, Daneş; Sf. Ioan Botezătorul – Aiud; Adolescenţa – Oarda de Jos; Sfânta Maria – Alba Iulia; Sfânta Ana – Alba Iulia; Sfânta Irina – Blaj; Sf. Serafim de Sarov – Războieni; Sf. Nectarie – Tiur; Sfânta Elena – Pianu de jos; Căminul pentru persoane vârstnice – Teiuş; Sf. Irineu – Sighişoara; Centru medical-social pentru vârstnici – Sighişoara; Sf. Meletie – Alba Iulia; Sf. Mina – Bistra; Sfânta Cuvioasă Parascheva – Câmpeni; Sfânta Filofteia – Silivaş; Sf. Ierarh Nicolae – Roşia de Secaş; Sf. Nicolae – Valea Lungă; Sf. Pantelimon – Zlatna; Sfânta Paraschiva – Blaj; Serviciul socio-medical de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice – Alba Iulia; Idem Izvoarele; Idem Târgu Mureş; Idem Târnăveni; Idem Sighişoara; Sf. Stelian – Lunca Bradului; Centrul Educaţional Sf. Nicolae – Alba Iulia; Idem – Sângeru de Pădure; Idem Luduş (+ cantină socială); Centrul de informare şi consiliere pre şi post avort „Pro Vita” – Alba Iulia; Biroul de asistenţă socială şi consiliere a persoanelor cu handicap locomotor – Alba; Centrul de resurse DYNAMIS – Alba Iulia; Comunitatea „Sf. Meletie” a persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire – Alba Iulia; Grupul Alcoolicilor Anonimi – Alba; Sf. Ghelasie – Galda de jos: Locuinţe protejate 1, 2, 3). Cât priveşte profilurile aşezămintelor (alături de cele care au fost specificate deja în cele de mai sus), ele sunt următoarele: Casă de copii, Centru maternal, Centru pentru deprinderi de viaţă independentă,  Şcoală Specială, Adăpost săptămânal, Cabinet stomatologic, Casă  tip familial, Locuinţă protejată, Îngrijire la domiciliu a persoanelor cu handicap, Centru de zi pentru copii, Adăpost de noapte etc. 

Deci, în două judeţe sumate [dintre care unul cu 50% populaţie maghiară (secuiască, de fapt), pentru  care deja în platforma-program a UDMR din 23 XII 1989 se preconizau instituţii autonome în toate domeniile!] există 53 de aşezăminte de asistenţă socială de toate profilurile, aparţinând de BOR. România are 44 de judeţe. Un simplu calcul (53 x 22) ne arată că, la nivel de ţară, BOR dispune de peste 1000 (una mie) de aşezăminte de acest fel.

Că biserici sunt mai multe? Normal – doar nu suntem un stat de asistaţi sociali, iar menirea principală a unei Biserici este să se ocupe de sufletul oamenilor. Pe de altă parte, faptul că aceste biserici sunt pline (şi nu goale sau transformate în obiective turistice, săli de concerte etc., ca în Occident) atestă utilitatea lor. Aici, la noi, în România! Unde libertatea religioasă – drept fundamental al omului – este respectată. Spre deosebire de Norvegia, de pildă, unde „îndoctrinarea religioasă” a devenit un delict ce se pedepseşte cu răpirea (fără anchetă socială, examen psihologic sau/şi  medical, fără hotărârea unei instanţe judecătoreşti etc.) copiilor, separarea şi sechestrarea lor şi încredinţarea pentru adopţie (adicătelea – un fel de „ienicerizare”!).

După ştirea noastră, Europa s-a clădit (cu excepţiile de rigoare) pe nişte valori creştine, sau măcar în numele acestora. Ateismul comunist şi efectele sale le-am cunoscut şi încă nu le-am uitat. Unde va duce ateismul (de stat!) din Norvegia (şi nu numai!) vom vedea. Deocamdată, pe lângă cele de mai sus, putem observa că în România, spre deosebire de statele occidentale, încă nici un elev n-a pătruns cu o armă automată în liceul său pentru a-şi măcelări colegii şi profesorii!!! (Apropo, se pare că celebrul criminal norvegian care a omorât, în serie, 64 de copii, ar fi fost tot un (fost) „răpit” dat spre adopţie!!!

***

Să ne întoarcem la „ciorovăiala” de la care am plecat. Stimată doamnă oftalmolog, nu mai vorbiţi, în public, după ureche sau mânată de ura antiortodoxă în care aţi fost crescută! Verificaţi mai întâi!

Cât priveşte „botezul care costă 800 de lei” (afirmaţia vă aparţine), vreau să vă spun că m-am căsătorit religios (1959), mi-am botezat copilul, mi-am îngropat părinţii, mi-am îngropat soţia (şi urnele cu cenuşa unor rude şi prieteni din diaspora) şi, niciodată, nici un preot ortodox nu mi-a cerut nimic.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Zeno MILLEA