România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Simion Pantea-Sălciuanul

(Luptător în oastea lui Horea şi editor de cărţi populare şi de cult)

 

Valea Arieşului din Ţara Moţilor a fost martoră a multor evenimente care au cutremurat pământul şi au întunecat cerul istoriei noastre atât de zbuciumate.

Aici s-au născut, în decursul vremurilor, bărbaţi viteji care, cu preţul vieţii lor, şi-au apărat glia străbună, dar şi oameni luminaţi ce şi-au consacrat viaţa şi activitatea năzuinţelor spirituale ale neamului din care s-au plămădit.

Aceşti eroi adevăraţi vor rămâne pentru totdeauna modele demne de urmat.

La loc de cinste în galeria marilor bărbaţi din Ţara Moţilor este şi Simion Pantea din Sălciua.

Date scrise despre viaţa şi activitatea acestui vrednic înaintaş sunt puţine.

A trăit la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în cătunul Pănteşti – Sălciua de Sus, fiind cunoscut ca „jude al satului”, „ţăran mai răsărit”, „cantor de biserică” şi „copist de manuscrise”.

Istoricul Nicolae Iorga-care de mai multe ori a vizitat Ţara Moţilor- a răscolit trecutul neamului şi a scos la lumină nenumărate vieţi şi fapte ale înaintaşilor, între care de aleasă preţuire şi Simion Pantea.

Generaţiile care s-au scurs au transmis din tată în fiu amintiri frumoase despre lupta, strădaniile, pribegiile şi jertfa acestui fiu de seamă al Ţării Moţilor.

Flacăra răscoalei aprinsă de Horea, Cloşca şi Crişan în anul 1784 a însufleţit şi pe locuitorii din Sălciua şi din satele apropiate. Copleşiţi de povara asupririlor şi de amarul iobăgiei, locuitorii din Sălciua s-au răsculat, alături de toţi moţii din Munţii Apuseni.

Printre ei, cu adâncă revoltă în suflet, stă, ca un vulcan încins, Simion Pantea, fiu al comunei Sălciua, om cu şcoală, isteţ şi sprinten la gând şi la faptă.

Toţi îl ascultau. Era prieten cu Horea, cel care i-a făcut cinstea de a-l căuta şi acasă la Sălciua.

În timpul răscoalei, Simion Pantea a fost un om de nădejde al lui Horea, luptător hotărât şi plin de curaj, fiind prezent în cele mai grele împrejurări şi situaţii periculoase. A purtat cu mândrie steagul răscoalei iobagilor până la capătul ei.

Nu a dat niciodată înapoi, pentru ca poporul şi dreptatea să biruie.

Sfârşitul celei mai mari răscoale din Ardeal îl cunoaştem. Represalii, oameni nevinovaţi arşi de vii, persecuţii şi masacre pilduitoare.

În Sălciua, care era considerată un centru al răsculaţilor, învăţătorul Ştefan Sălciuanul, din Cătunul Roine, împreună cu cei cinci copii ai săi, au fost arşi de vii într-un cuptor încins pentru copt pâine.

Furtuna represaliilor s-a întins. Stăpânirea care nu ierta pe nimeni l-a căutat pretutindeni ca să-l pună în lanţuri pe Simion Pantea, acesta retrăgându-se pe cărări tăinuite ale codrilor, dincolo de munţi, adăpostindu-se în Ţara Românească.

Timpul pribegiei, Simion Pantea a ştiut să-l  folosească pentru îmbogăţirea sa sufletească. A învăţat carte, a citit mult, s-a luminat, ca la rândul lui să lumineze şi pe alţii. Îl găsim stabilit mai aproape de meleagurile dragi, la Sibiu, unde a desfăşurat o bogată activitate cărturărească.

În anul 1794, în tipografia sibianului Petru Bart, Dimitrie Iercovici tipăreşte la Sibiu Istoria a Alexandrului celui Mare din Macedonia şi a lui Darie din Persia împăraţilor, cunoscută în popor ca „Alexandria.” Pe frontispiciul cărţii era scris: „s-a tipărit acum întâia oară prin îndemnarea şi cheltuiala dumnealui Chir Simion Pantea din Sălciua de Sus.”

Dascălul Dimitrie Blagovici de la mănăstirea Râmeţ, bun cunoscător al limbii greceşti, a tipărit în limba elinească şi în cea românească lucrarea cunoscută sub numele de Esopia sub îndemnul lui Simion Pantea.

Atât Alexandria cât şi Esopia au avut o largă răspândire şi o binefăcătoare influenţă în rândul populaţiei din Ardeal. Decenii la rând au alcătuit hrană spirituală în vremuri grele, de tristă amintire. A mai tipărit la Sibiu, în anul 1799, Bertoldo.

A tipărit şi pentru strana bisericilor cărţile necesare săvârşirii cultului creştin ortodox. Pe cheltuiala lui au fost tipărite: Octoihul mic, Penticostarion.

Un exemplar se mai păstrează la parohia ortodoxă Sălciua de Sus, fiind gravate pe marginea filelor, de mâna lui Simion Pantea, în litere chirilice următoarele: „Aceasta să se ştie că eu, Simion Pantea din Sălciua de Sus de pe Ariaşi, din vremeghea Turzii, am dat aceste cărţi de pomană: Penticostarium, Octoih mic şi unul mare şi Strajnic, bisericii neunite din Sălciua de Sus.” Urmează semnătura lui Simion Pantea şi data: 16 oct. 1810. Scris totul cu litere latine.

Viaţa, faptele frumoase împlinite de Simion Pantea, care s-a identificat cu aspiraţiile şi idealurile poporului, sunt demne de cinstire  şi de pomenire. A fost un moţ adevărat, dar şi un bun creştin, tipărind pe a sa cheltuială cărţile necesare în stranele bisericii.

Moţii din Sălciua nu l-au uitat. Astfel, din 5 Octombrie 1995, Şcoala Gimnazială din localitate îi poartă numele „Simion Pantea”, patron spiritual, pildă vie pentru generaţiile de azi şi de mâine.

Cărturar, editor, căpitan al lui Horea, Simion Pantea Sălciuanul va rămâne o pagină vie în istoria neamului românesc şi a Bisericii străbune.

Pr. Icon. Stavr. Eugen GOIA