Victor Făt

sau memoria înţelepciunii

Molcom în aparenţă, precum frunzele pe ramuri şi oglinzile pe răcoarea adâncă a izvoarelor, retras de mulţi ani precum seminţele sub brazdele din Palma Ţăranului, truditor şi familist purtând în spate deopotrivă freamătul munţilor, candoarea şi pământul mereu limpezit al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, puterea de înflorire durabilă a Limbii Române, profesorul Victor Făt îşi retrăieşte demnitatea şi înţelepciunea în cuvântul scris, neuitând nici o clipă că naşterea lui din 14 iunie 1942, la Alba Iulia, din părinţii Anisia – casnică şi Victor, tâmplar, a rămas nu doar în calendar, în iubirea fraţilor şi surorilor, a soţiei şi a băiatului – mereu loviţi de soartă – ci a coborât adânc pe foşnetul hârtiei, îmbrăcând-o în sute de pagini de poezie, eseuri, articole, documente, studii, comentarii literare, despre Eminescu, Creangă, Coşbuc, Goga, Alecsandri, Russo, Cantemir, Agârbiceanu, Macedonschi, Blaga, Sorescu, Stănescu, Preda, Zaharia Stanca, Arghezi, Bacovia, Sadoveanu, Barbu etc., apărute în „Sinteze de literatură română”, pentru Bacalaureat, între 1990-1995 şi în volumul „Chipuri în oglindă” de Ironim  Munteanu, Editura „Bălgrad”, 1991.

Viaţa lui păstrează aroma şcolii din Alba Iulia (Nr. 1), a Liceului „Horea, Cloşca şi Crişan”, a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Filologie Cluj-Napoca, activând ca profesor de limba şi literatura română la „Vidra – Poieni” (1967-1976), Liceul mecanic (Industrial Nr. 1, Colegiul Tehnic „Alexandru Domşa” din Alba Iulia (1976-2005), Seminarul Teologic Ortodox „Mitropolit Simion Ştefan” (1994-1996), posesor  al gradelor didactice – definitivat, gradul II, gradul I, conferindu-i-se diplomele: „Diplôme – les amis fideles du francais” „College Tehnique „Al. Domşa” (2003(, Diploma de fidelitate pentru servirea învăţământului (2005), Diplomă aniversară „Grupul şcolar de industrie uşoară” (2003), Diploma de excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării (2007), Diploma acordată de Inspectoratul Şcolar Judeţean, Consiliul Judeţean al elevilor, Primăria Alba Iulia. Cu mândrie poartă în biografia sa literară cum s-a alcătuit ea încet dar sigur, fiind membru fondator al Asociaţiei Judeţene a folcloriştilor şi etnografilor (înfiinţată de Ion Mărgineanu, în 1973), membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice, membru fondator al Despărţământului „Eugen Hulea” – ASTRA – Alba Iulia, membru al Uniunii Artiştilor Plastici al unor cenacluri şi societăţi literare. Debutul literat al lui Victor Făt, îndrumător al unor cercuri ale culegătorilor de folclor (Vidra-Poeni, Alba Iulia, „Lucian Blaga” etc) se întâmpla în revista liceului „Gând tineresc” (1959), la gazeta de perete cu poezioare, epigrame şi poemul „În mină”, fiind îndrumat – la Cluj – de prof. univ. dr. Vasile Fanache, publicând poezii în „Viaţa studenţească”, Tribuna, Familia, dar şi de prof. univ. dr. Mircea Tomuş, un istoric şi critic literar cu prestanţă în epocă – Mai apoi, îi întâlnim numele în volumul „Poarta inimii” (autor – Ion Mărgineanu), în Orizont, Luceafărul, România Literară, Credinţa străbună, Gând românesc, Unirea, Ethos XXI, Cartea Unirii, Caietele Blaga (1982-1983), etc. Ca folclorist, a apărut cu grupaje de creaţie populară în culegerile editate de Casa Creaţiei Populare a judeţului Alba, în volumele: „Flori dalbe, flori de măr” (1991), cărora li se adaugă lucrările „Accente lirice” (versuri, 1998), „Lacrimi, seminţe, scântei” – versuri, 2002, „Obiceiuri folclorice din satul Hăpria” (2006), „Eu scriu” (antologie lirică, 2010), „Natura epitetului în poezia populară” (2010), „Din pridvorul naturii" (haiku-uri, 2016). Despre cărţile sale şi activitatea cultural-literară au scris, printre alţii: Vasile Fanache, Mircea Tomuş, Ion Mărgineanu, Ioan Nistor, Valentin Taşcu, Horea Sandu, Nicolae Drăgan, Nicolae Bot, Şerbu Virgil Cisteianu, Avram Cristea şi alţii. Este inclus în dicţionarele: Biografia unor destine, „Oameni din Munţii Apuseni”, „Dicţionar fără sfârşit”, „De sub geana dorului” (2006), Alba Iulia – periplu monografic (2009),  dar şi în „Liceeni… odinioară” (2007). Hobby-urile în care îşi limpezeşte mereu versul, modestia, acurateţea sufletului sunt: lectura, muzica modernă, clasică, drumeţiile montane, întâlnirile literare, lansările de carte etc.

Cele două cărţi dăruite redacţiei „Dacoromania”: „Din pridvorul naturii” (ed. Gens latina, 2010, Alba Iulia), poartă amprentele înţelepciunii sale, ale  vastelor lecturi particulare, condensând o viaţă de om, spre a respira în cultura naţională. Cea de  a doua carte: „Natura epitetului în poezia populară” (aceiaşi editură, 2016) aduce în prim plan variatele transformări, amplificări, derivări, încrucişări, localizări ale poeziei populare, variantele multiple ce dau culoare şi savoare înţelepciunii, luată ca rădăcină a anonimatului atât de statornic şi necesar. Un lucru e cert „Natura epitetului în poezia populară” ar trebui să se regăsească în bibliotecile şcolare, ca un demers foarte necesar.

Acestea-s, în mare, apele în care se scaldă Victor Făt, omul acesta melancolic, cu priviri fulgerătoare, încărcat de bucurii şi tristeţi, de trudă şi participări multiple la viaţa literară a Cetăţii. Revista „Dacoromania” este doar o pagină din frumuseţea dăruirii şi pasiunilor sale.