România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Prozatorul, eseistul şi publicistul

BARUŢU T. ARGHEZI –idei şi fapte

 

Baruţu T. Arghezi s-a născut în Bucureşti la data de 28 decembrie 1925 din părinţii Tudor Arghezi şi Paraschiva Arghezi. Debutul său literar are loc precoce, în anul 1939. Este colaborator la presa literară, publicist, lăsându-se inspirat şi de muzele artei fotografice.

Prozator, eseist şi publicist. Baruţu T. Arghezi s-a numărat şi printre scriitorii preţuiţi şi iubiţi de cititori. Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad i-a conferit înaltul titlu de Doctor Honoris Causa şi premiul „Mihai Eminescu”, pentru întreaga sa activitate literară.

Eminentă personalitate ştiinţifică, Baruţu T. Arghezi, fiul scriitorului Tudor Arghezi şi al Paraschivei Arghezi, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România şi autor a peste douăzeci de volume şi numeroase studii literare şi politice publicate în ţară şi străinătate.

Subiectul principal al scrierilor sale este satul, sătenii, arta şi cultura autentic ţărănească ceea ce impunea deplasări în ţară, zile întregi pentru documentare. Sentimentul naţional al lui Baruţu T. Arghezi este trăit printr-un respect profund faţă de ţăranii români, de arta populară şi de credinţa în valorile morale creştine, de întreaga suferinţă milenară a poporului român.

În anul 1940, Baruţu T. Arghezi publică, pentru prima oară, în revista „Duminica”. Colaborează la „Gazeta literară” „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna” din Cluj, „Argeş” şi „Albina” (unde este redactor, câţiva ani).

În anul 1943, la vârsta de 17 ani, tânărul Baruţu avea să-l viziteze pe tatăl său Tudor Arghezi, în „lagărul de internaţi politici” de la Târgu Jiu, fapt descris de Baruţu T. Arghezi, în volumul său „Dincolo de zare”.

În anul 1974, Baruţu T. Arghezi pleacă în Elveţia pentru tratamentul medical prelungit al fiului său. Se stabileşte definitiv în oraşul Lausanne împreună cu soţia sa, Doina-Melania Arghezi. După anul 1989, are diverse reveniri în ţară pentru numeroase editări şi contracte literare, devenind membru al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 1999, scriitorul Baruţu T. Arghezi primeşte Diploma concursului literar „Poesiades” cu „Menţiunea specială” decernată de „Institut Academique de Paris’.

După 1990, Baruţu T. Arghezi continuă să publice importante volume de istorie literară, proză şi poezie, petrecând anii senectuţii la Arad, în ambientul academic al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, pentru a pune temelia, împreună cu rectorul Aurel Ardelean şi Academia Română, la Centrul de Cercetare al Literaturii Argheziene, fapt împlinit la 21 mai 2009, de ziua naşterii marelui poet al secolului XX, Tudor Arghezi.

În urma donaţiei făcute de Baruţu T. Arghezi a unui important fond de documente de arhivă şi manuscrise literare inedite, care au aparţinut scriitorului Tudor Arghezi a luat fiinţă, în cadrul Universităţii, în prezenţa Acad. Eugen Simion, reprezentant al Academiei Române, profesori universitari şi cercetători în domeniul ştiinţelor umaniste, Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene, De asemenea, în cadrul Complexului „Zărandul” al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” este deschis pentru public Muzeul de Artă „Doina şi Baruţu Arghezi”,

În anul 2009 Senatul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad i-a acordat Premiul ‘’Minai Eminescu” - pentru întreaga sa activitate literară, iar la Editura „Vasile Goldiş” University Press a fost publicat volumul „Baruţu T. Arghezi, un spirit european”.

Senatul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” i-a acordat scriitorului Baruţu T. Arghezi la 28 decembrie 2009 la împlinirea vârstei de 84 de ani, titlul de Doctor Honoris Causa a Universităţi de Vest Vasile Goldiş” din Arad, cea mai înalta distincţie academică acordată conform Magna Carta Universitatum de la Bologna.

Băruţu T. Arghezi a decedat la data de 26 august 2010 la Arad.          (Redacţia)