Adevărul istoric despre
alfabetul ,,chirilic” românesc
Asemănarea semnelor folosite de geţi pe tăbliţele de plumb cu alfabetele
din Italia şi sudul Galiei (secolele Vlll-Vl î.e.n.), cu alfabetele din
vechea Iberie(secolele Xll î.e.n.) Palestina(secolul Xlll î.e.n.) şi
Biblos(secolul XV î.e.n.), peninsula arabică(secolul Xll î.e.n.),
Mohenjo-Daro(secolul XXll î.e.n.), nordul Africii(secolele XV-lll
î.e.n.) şi cele din Siberia(secolul V e.n.) arată vasta arie de
răspândire a scrisului din bazinul inferior al Dunării către cele patru
zări odată cu migraţiile cetelor de ausoni ari-mini care îşi căutau alte
locuri de popas sau de odihnă de neam şi ţară. Dar ele mai arată că
tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia sunt autentice. A venit
vremea ca neamul românesc să iasă din minciuna latinismului, a
indo-germanismului, a antichităţii clasice greco-romane şi
iudeo-cretinismului fiindcă ne-au adus toate numai umilinţe fără seamăn.
Pe internet am găsit două monezi ale împăratului roman de neam get
Septimius Severus(193-211) ce uimesc prin valoarea lor excepţională cu
privire la istoria şi cultura strămoşilor noştri geţi fiindcă ele
sunt bătute la peste 100 de ani de la pretinsa nimicire a geţilor
de către legionarii Romei şi dovedesc în faţa istoriei că tăbliţele de
plumb găsite la Sinaia sunt autentice, iar latinizarea este o uriaşă
minciună.
Prima din stânga are chipul împăratului cu inscripţia DIUO SEVERO, adică
dio sau îngerul veghe-tor din religia geţilor, iar cei mai mulţi
ar crede că este o greşeală a meseriaşului care a bătut moneda. Dar
realitatea acelor timpuri era alta decât cea susţinută de cultura
europeană astăzi, fiindcă legenda este scrisă cu litere latine dar după
regula limbii rumune fiindcă este vorba de un mesaj religios al
creştinismului arimin sau ,,religia lui Mitra(încuşmatul)” cum era ea
cunoscută în imperiul roman. Pe faţa a doua a monezii găsim chiar
explicaţia situaţiei religioase prezentate care spune că împăratul a
fost ,,CONSECRATIO”, adică era iniţiat în filozofia şi teologia acestei
religii. Se vede un altar cu o cruce înscrisă într-un pătrat, iar
deasupra arde focul sacru având în dreapta un şarpe ridicat, iar în
stânga este caduceul mitraic şi nu legămîntul Talpei Iadului! Ca să
dovedesc adevărul istoric am mai pus o monedă unde numele împăratului
este scris după regulile limbii latine: SEVERUS PIUS AUG. iar pe faţa a
doua avem FORTUNA REDUX. În acele vremuri orice cult care se manifesta
în public, indiferent dacă era cel al împăratului sau altul de drept
public, trebuia să aibă un edict care să-i permită asemenea acţiuni şi
putea primi subvenţii de la stat. Dar mai erau şi cultele private care
nu aveau dreptul să se manifeste în public şi nu primeau subvenţii din
banii imperiului. În acele vremuri iudeo-creştinismul era numai un cult
ascuns de ochii celorlalţi fără a avea edict de la împăraţii Romei
fiindcă ei şi-au propus să preia conducerea imperiului prin foc şi sabie
fiind în stare de orice ticăloşie cum au dovedit faptele mai tîrziu.
Moneda de mai sus este tot a lui Severus, avînd o legendă scrisă
chiar cu alfabet get dar de o for-mă aparte, nemaiântâlnită undeva
şi având un conţinut religios unde împăratul este recunoscut ca şef sau
tată al taţilor cum era ierarhia în creştinismul arimin sau mitraism,
ori arianism cum i-au falsificat numele iudeo-creştine după anul 380
când l-au interzis prin edictul lui Teodosiu. Numismaţii spun că moneda
este bătută în Laodicea, oraş situat în vestul Asiei Mici, sau provincia
romană Frigia! Voi discuta în continuare cele două texte de pe feţele
monedei fiindcă au o importanţă deosebită asupra istoriei şi culturii
noastre strămoşeşti, fiind scrise la peste 100 de ani de la
cotropirea Getiei.
Pe faţa 1 avem următoarea zicere după alfabet latin: IGI(igi: ochi,
înfăţişare, a vedea) KAT(cata: a căuta) SEO(sâi: a fi, a exista)
DORO(doru, chemare nemărturisită) OI(mare, uimitor) şi adus pentru
zilele noastre ar fi: caută cu ochii că există un mare dor. Pe faţa 2 a
monezii avem textul adus în alfabet latin astfel: AI(a avea) MARC(marca:
figurat, a ilustra, a dovedi, a supraveghea) E(a fi) T(semn folosit pe T
7 şi 35 pentru Tatăl Ceresc sau Ziditorul) I(i: a merge, a alerga) PATOS
(însufleţire, avânt) TO(tu) G(get). Adus pentru azi, tălmăcirea ar fi
aşa: ai dovada că eşti Tatăl taţilor(era cel mai înalt titlu în mitraism
similar cu cel de pontifex maximus) şi aleargă cu înflăcărarea ta
getică. În acest text apar consoanele S din cuvântul ,,patos” şi T(cum
este scris în getă) care nu sunt specifice scrierii grecilor, dar le
găsim la Lepenski Vir în mileniul Vll î.e.n. şi cu această valoare
fonetică pe numeroase tăbliţe de plumb ce au fost descoperite în urmă cu
peste 150 de ani la Sinaia. Adică la 100 de ani după cotropirea
parţială a Dio Getia şi ,,civilizarea” acesteia de către romani
numai prin sabie, foc, jaf, sclavie şi crime, geţii îşi foloseau
alfabetul propriu chiar pe monezile împăratului imperiului, fără ca
nimeni să strănute pucioasă fiindcă atunci Talpa Iadului, Satana şi tot
tineretul drăcesc nu aveau nici un cuibar printre Neamuri, ţinându-se
numai la locuri dosnice şi ticăloase.
Sare în ochi şi şoimul ceresc de pe moneda împăratului roman de
neam get care ţine în cioc soarta sau roata vieţii împreună cu toiagul
de cârmuire, iar pe kosonii bătuţi cu peste 200 de ani mai devreme în
Dio Getia de către strămoşii mei geţi, simbolurile existenţei omului pe
pământ şi a diriguirii celor văzute şi nevăzute sunt ţinute de aceeaşi
pasăre mitică în cele două gheare. La iudei şi iudeo-creştini
,,legământul” şi sfântul prepuţ sunt la vedere aşa cum ne arată istoria
la Kuntillet Ajrud şi cele cu sfântul Priapus al înluminaţilor greci!
Cine nu crede aceste adevăruri, îl îndemn să caute pe internet atât în
text cât şi la ,,imagini” expresiile: ,,god Priapus” şi ,,saint
Priapus”, iar ce va citi şi vedea acolo, cred că îl va lecui pe vecie de
vedeniile sinaite, Pentateuh, evanghelii, sfânta scriptură şi alte
asemenea golănii sataniste!
În stânga avem o piatră dintr-un lăcaş de cult al geţilor din secolul V
î.e.n. situat în apropiere de sa-tul Svestari, judeţul Razgrad în
nord-estul Bulgariei. Peste ruinele acestei construcţii, în secolul XVll
s-a ridicat o clădire a cultului musulman, iar fotografia prezintă o
piatră din vechea clădire încorporată în zidul actual unde vedem un cerc
ce are în interior un alt cerc mai mic din care ies şapte raze care se
sprijină cu vârful pe primul cerc. Înspre dreapta sunt două obiecte de
cult realizate din bronz, iar arheologii bulgari spun că sunt din
secolele Vll-lX ale erei noastre fiind dovada creştinării bulgarilor la
anii 867. Piesele au fost descoperite în anul 1961 în localitatea
Pliska, prima capitală a ţaratului bulgarilor, mic oraş situat astăzi în
nord-estul Bulgariei, la cca 30 km sud de vechiul lăcaş de cult al
geţilor. Dar simbolurile celor trei obiecte nu au nici o legătură cu
iudeo-creştinismul fiindcă ar fi trebuit să fie crucea care era
principalul simbol, alături de sfântul prepuţ şi ,,legământul” Talpei
Iadului. Ele însă reprezintă unul din simbolurile-concept al religiei
geţilor care aveau ca veghetori cereşti şapte dio, deo sau diu, ce
urmăreau ca rînduiala Tatălui Ceresc să fie respectată de către întreg
neamul omenesc ce iubea sfînta cruce şi Legea. Această treabă era
îndeplinită pe pământ de Fiul Omului, Mântuitorul sau Sarmis al
geţilor scris ca III, II, IU, Ili, iar în cercul din mijloc
cuvântul IYI(y se citea la geţi atît I cît şi U) înseamnă chiar
Salvatorul sau Mîntuitorul, deci obiectele din bronz cât şi basorelieful
din piatră sunt dovezi că în Mesia se practica religia Neamului
Scoborîtor din Zei încă din secolul V î.e.n., iar slavii când au tăbărât
cu tot celetul lor în sudul Istrului pe la 590 şi-au însuşit de la
băştinaşii geţi cultul religios dovedit cu probele arheologice
menţionate unde apar mai multe semne din alfabetul geţilor. Dar la fel
se poate ca aceste obiecte de cult au aparţinut vlahilor (românilor) din
sudul Istrului fiindcă nici un semn de pe ele nu se găseşte în alfabetul
glagolitic apărut la bulgari în anul 863.
Pentru supărarea arheologilor bulgari şi tuturor celor ce strigă de ceva
vreme că tracii ar fi strămoşii lor preindo-europeni şi dovedirea că
situaţia este cea arătată de mine mai sus, îl aduc de martor pe
episcopul Ohridei, grecul Theophylactus(sec. Xl) care spurcă cu mult
venit şi ură, religia bulgarilor veniţi din Sciţia în imperiul bizantin
la anul 680 – adică nordul Istrului, fiindcă aceasta era situaţia
geografică de atunci a ţinutului Sciţia – care aveau ca dogmă religioasă
o ,,nebunie scitică”. Zice el în lucrarea Istoria celor XV martiri, cui
se rugau aceşti rătăciţi de sfântul prepuţ şi oiştea Talpei Iadului, ca
să ştim şi noi astăzi ce gusturi aveau unii: ,,După ce s-au retras
ombrii – barbari meridionali – un alt neam de oameni foarte fioroşi,
aşa-numiţii bulgari din părţile Sciţiei, trecând peste fluviul Istru, ca
o mare pacoste trimisă de Dumnezeu pentru regiunile din Occident, a dat
peste noi. Aceştia nu cunoşteau nici numele lui Cristos, ci, de o
nebunie scitică, se închinau soarelui, lunii şi celorlalte stele …ei
înşişi fiind robii ticăloşiei şi duşmani ai adevăratului Dumnezeu”.
Acesta este adevărul istoric şi cu el trebuie să argumentăm celor ce se
ţin ,,civilizatori” ai Europei şi lumii până ne vor recunoaşte Adevărata
Istorie chiar dacă îi vom supăra pînă la înălbăstrire! Semnele de pe
obiectele de bronz se găsesc în formă identică sau apropiată în
alfabetele folosite de geţi pe tăbliţele de plumb, deci alfabetul
chirilic(născocit pe la anii 863 de Chiril şi Metodiu) este numai o
adaptare pentru vorbirea slavilor şi bulgarilor a unei părţi foarte
mici(şase semne!) din semnele folosite de geţi pe tăbliţele de plumb,
restul fiind munca lor în folosul minciunii! Toate cele arătate mai
sus dovedesc faptul că tăbliţele sunt autentice, iar informaţiile de pe
ele veridice!
Ca să scot adevărul la lumină şi să arăt că alfabetul chirilic
românesc vine direct din cel folosit de geţi pe tăbliţele de plumb
descoperite la Sinaia, dau mai jos un tabel unde fiecare se poate
dumiri de adevăr.
Cu litere negre sunt trecute 38 din semnele din alfabetul chirilic
românesc(format din 44 grafeme) folosit de neamul mioritic până pe la
anii 1870. În anul 1863 A. C. Cuza a dat un decret prin care aces-ta
urma să fie înlocuit cu cel latin, fiind folosit şi un alfabet de
tranziţie în perioada respectivă!
Cu litere roşii sunt 38 din semne de pe tăbliţele de plumb descoperite
la Sinaia care au forme identice sau asemănătoare cu cele din alfabetul
chirilic românesc. Unii specialişti spun că tocmai aceasta este dovada
falsurilor fiindcă ele vin din alfabetul glagolitic născocit de către
Chiril şi Metodiu la anul 867, când bulgarii au trecut la
iudeo-creştinism. Vedem cu uimire că între alfabetul născocit de cei doi
bulgari isteţi şi cel folosit de români nu există legături evidente dacă
vrei să respecţi adevărul istoric şi nu cel revelat unor nemernici
plătiţi ca să mintă cu neruşinare. Iar din cele 38 de semne comune celor
două alfabete, 22(cele roşii cu steluţe în partea dreaptă) au
aceeaşi valoare fonetică, chiar după peste 2000 de ani, aşa ca falsul
pretins de unii lingvişti români, să fie o artă carpatină dusă dincolo
de perfecţiune! Trebuie să avem în vedere că aceste tăbliţe au fost
turnate începând cu partea a doua a secolului VI î.e.n., până în vara
anului 106, în locuri diferite şi de persoane pricepute la muncă
migăloasă, dar cu instruire diferită.
Mai încolo dau alfabetul născocit de Chiril şi Metodiu la anul 863
format din 41 semne din care numai 6(cele încadrate în chenar roşu) sunt
comune cu alfabetul folosit de geţi pe tăbliţele de plumb, iar dintre
acestea numai 4 apar şi în alfabetul chirilic românesc. Legându-se de
amintitele aparenţe ne-semnificative, tocmai pe acest considerent susţin
unii că tăbliţele sunt false, deşi oricine vede şi pe întuneric cât de
mare este minciuna. Este adevărat că literele de pe tăbliţe seamănă cu
alfabetul chirilic dar cel românesc şi nu cel glagolitic din
care, după cum susţin unii, s-ar trage alfabet folosit astăzi de unele
popoare slave. Aceste tabele dovedesc cât de mult ne-au falsificat
originea limbii române şi a culturii identitare, implicit a istoriei. În
fapt alfabetele folosite de unele popoare slave îşi au originea în cel
pe care îl utilizau românii prin secolele V-IX, iar slavii, inclusiv
ruşii l-au preluat odată cu ,,religia lui Zamolxe” sau ,,nebunia
scitică” cum afurisea vârtos Ohrida. Dacă aceste dovezi infailibile ale
continuităţii românilor din falnicii geţi în spaţiul carpatic s-ar fi
impus în cultura Europei prin scriere şi implicit prin cultură, atunci
unii nu mai puteau spune despre români că au migrat în nordul Dunării în
secolele VII-X, de nu se ştie unde şi nu se ştie când, aici fiind
băştinaşi de drept în acele timpuri misterioşii cazari neanderthalieni
sau arieni semiţi!
Ca să nimicesc pentru totdeauna minciuna alfabetului ,,chirilic”
românesc, vin cu cel folosit de bulgari după anii 900 când s-au lăsat de
minunea lui Chiril şi Metodiu cum se vede în poza de mai jos.
Însă trebuie să lămurim contextul istoric când bulgarii au trecut la
iudeo-creştinism. Există două izvoare care vorbesc despre acest fapt
istoric petrecut după mijlocul secolului IX.
Primul spune că împăratul Mihail al imperiului bizantin a pornit în anul
864 o campanie militară împotriva bulgarilor pentru a-i trece la
ortodoxie, suspectându-i că ar vrea să fie cu Roma, iar aceştia
speriindu-se rău, hanul s-a botezat în luna septembrie a anului 865!
Pentru organizarea noii biserici, au tăbărât peste bulgari, slavi şi
valahi, numai popime greacă, slujbele ţinându-se în elineşte fiindcă ei
au dat Europei tot ce trebuie ca să se civilizeze după rânduiala
sfântului Prepuţ! Tot acest împărat a cerut în anul 863 pricepuţilor
Chiril şi Metodie să născocească un alfabet pentru slavii din Moravia
Mare şi să plece la ei să-i treacă în oştirea întunecaţilor
iudeo-creştini.
A doua poveste spune că Boris, fiind conştient că iudeo-creştinismul
este în expansiune, a considerat că poate fi liantul care să unească
neamurile ce le ţinea sub sabie în numele celui mai tare. Bizantinii
care au pierdut în faţa bulgarilor mari teritorii, au încercat prin
trecerea la iudeo-creştinism a vecinilor asiatici să-i facă vasali şi
ascultători numai de Constantinopol. Hanul a fost de acord cu trecerea
la noul cult dar a cerut autonomie pentru biserica lui, dorinţă refuzată
de greci. Atunci el a trimis la Roma în anul 866 o delegaţie cu o
scrisoare cu 115 întrebări la care aştepta un răspuns. În anul 867 a
venit de la Vatican o delegaţie să-l treacă pe han la catolicism dar au
găsit terenul ocupat de popimea greacă şi după câteva luni de circărie a
sfântului prepuţ, catolicii s-au retras. În anul 870 Constantinopolul
recunoaşte autonomia bisericii bulgarilor, dar toate slujbele şi
scrierile canonice erau în limba greacă! În anul 893 bulgarii alungă
pe preoţii greci, impun limba slavonă ca limbă de cult şi preiau
alfabetul născocit de Chiril şi Metodiu, însă fiind foarte greu de a
scrie cu el, după anii 900 revin la alfabetul vlahilor pe care l-au
folosit înainte de 865 de unde iau 31 semne(cele cu chenar albastru)
la care adaugă două din cel glagolitic (cu chenar negru) şi 12 născocite
de sârguincioşii bulgari să le facă pe plac grecilor care le-au fost
mentori în întunecimile iadului. Acest alfabet a fost realizat în oraşul
Preslav, noua capitală a statului.
Constantin OLARIU
|
|