România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Adrian Păunescu - poetul spectacol

 

 

În ziua Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, 20 iulie 1943, vedea lumina soarelui Adrian Păunescu, fiul învăţătorilor Floarea şi Constantin, la Copăceni, judeţul Bălţi.

Adrian Păunescu devine cea mai însemnată apariţie literară după moartea lui Tudor Arghezi (1967) şi un vrednic urmaş al acestuia. Publicistic debutase în 1960. Din căutările poetice asimilează o mulţime de experienţe, viziuni lirice, aventuri, dizolvându-le în imagini despre lumea interioară şi exterioară, într-un limbaj pasional, violent, exploziv, aspru, adesea surprinzător prin ingenuitate şi graţie. Dintr-un simplu nonconformist, poetul devine o conştiinţa vie faţă de istorie, destin, timp. El vorbeşte de la inimă la inimă cititorilor săi. Este legat mereu de orizonturile ţării şi îi atacă pe vânzătorii de patrie, pe denigratori, pe profitori, pe ipocriţi, pe Iaşi. În poezii surprinde satul natal, ţăranii truditori şi natura ca leagăn ocrotitor. Temele principale: patria, iubirea, părinţii, lupta, revoluţia, reforma morală, consecvenţa, moartea. Are pasiunea de a ridica probleme, de a le insufla viaţă, de a le împrumuta un patetism aproape sumbru, de a lega de. ele fericirea sau nefericirea condiţiei umane. El se bate cu tot ce este vechi în societate, cu false sentimente, cu prejudecăţile care-şi au izvorul în dogmele diverselor filosofii. Poetul s-a vrut cronicar ori rapsod naţional aflat la frontiera dintre epic şi liric, folosind retorica în tocul confesiunii. Versurile sprijinite pe prestigiul misionarismului paşoptist ori pe militantismul vizionar al liricii lui Octavian Goga au calitatea de a fi memorabile prin simplitate, prin caracterul sentenţios şi sentimentul afişat să biruie graniţele folclorului. Introducând biografia personală poetul îşi îngăduie inegalităţi artistice, ele făcând mai autentică poezia sa. Prin tot ce face, poetul e un spectacol ce trebuie să respecte regula jocului liric. Poate că nimeni de la Octavian Goga nu a îndrăznit să repună în versuri cu atâta talent poezia patriotică, cea adevărată, poezia inimii, de plâns şi de moarte, adresată destinului, viitorului şi posterităţii.

Victor FĂT

  ÎN AMINTIREA LUI ADRIAN PĂUNESCU LA ALBA IULIA 20 IUNIE 2016