România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

BUD VASILE

Profesor, om de cultură, publicist

 

S-a născut la 1 iulie 1931, în comuna Poiana Vadului (Neagra pe atunci) fiul lui Andrei şi Elisabeta, născută Cândea (fratele străbunicului mamei Elisabeta, Alexandru Cândea a fost unul dintre tribunii lui Avram Iancu, ucis mişeleşte la Hălmagiu împreună cu tribunul Ioan Nemeş. Aceştia au fost trimişi de Avram Iancu pentru menţinerea ordinii în Zarand).

A urmat clasele I-VI la şcoala din comuna natală (1938-1944). A fost apoi elevul şcolilor din Abrud (1944-1950) şi Timişoara (1950-1952), situându-se în toţi aceşti ani printre premianţi.

După încadrarea în învăţământ la Vadu Moţilor (1952-1953) şi Poiana Vadului (1953-1956) s-a implicat în eradicarea neştiinţei de carte, participând la alfabetizarea adulţilor.

După absolvirea cursurilor de perfecţionare de la Cluj , din vara anului 1956, cu calificativul „foarte bine” a fost promovat inspector şcolar la secţia de învăţământ a fostului raion Cîmpeni, regiunea Cluj, funcţie pe care a deţinut-o până în martie 1968 (când s-a făcut noua împărţire administrativă).

Între anii1962-1968 a urmat cursurile Facultăţii de Istorie – Filosofie a Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj – Napoca, obţinând licenţa cu lucrarea „Contribuţia moţilor la lupta pentru libertate socială şi naţională a poporului nostru. Contribuţia lor la desăvârşirea unităţii de stat a României”, lucrare în care au fost valorificate pe lângă numeroase documente istorice şi mărturiile culese de la peste 600 de veterani, martori ai evenimentelor începând cu deceniile XIII-IX ale secolului al XIX-lea.

În continuare a funcţionat ca profesor la Liceul cu clasele I-XII din Cîmpeni, iar la separarea claselor I-VIII, în anul 1977 a fost numit director al Şcolii Generale din Cîmpeni unde a funcţionat până la pensionare. Între anii 1968-1976 a funcţionat şi ca director al Casei Orăşeneşti de Cultură.

Ca inspector şcolar şi ca director a contribuit la realizarea şcolarizării tuturor copiilor de vârstă şcolară din zonă, precum şi la aşezarea reţelei şcolare corespunzător cerinţelor geografice şi sociale din zonă.

S-a implicat activ în construcţia (realizarea) de şcoli printre care: 1954, la Neagra, acum Poiana Vadului, 1966 clădirea Colegiului Naţional „Avram Iancu” din Cîmpeni, 1982 clădirea şi dotarea Şcolii Generale din Cîmpeni, legând inaugurarea acesteia, în decembrie 1982, de bicentenarul atestării documentare a învăţământului din Cîmpeni.

Din 1968-1994 a fost responsabil al cercului pedagogic al profesorilor de istorie din zona Munţilor Apuseni.

De asemeni a îndeplinit obştesc, funcţia de metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Alba, iar după 1990 şi al Casei Corpului Didactic.

Din 1964 a fost membru şi din 1972 preşedinte al Subfilialei Abrud – Cîmpeni a Societăţii de Ştiinţe Istorice, avându-i colaboratori pe regretaţii profesori Dumitru Lupaşcu şi Victor Mesaroş iar ca secretar Romulus Felea. În această calitate au fost sprijinite acţiunile cercetătorilor şi profesorilor Dumitru Braharu şi Titus Furdui de identificare şi marcare a locurilor istorice din zonă cu plăci memoriale. Subfiliala a organizat cu regularitate sesiuni de referate şi comunicări onorate cu prezenţa de academicianul Ştefan Pascu, academician David Prodan, Liviu Maior, Nicolae Edroiu, Gheorghe Anghel, Gheorghe Iancu, Titus Furdui.

În vara anului 1973 a iniţiat şi derulat prima ediţie a Festivalului „Tulnicul Morilor – Ecoul Munţilor” care a continuat anual contribuind la valorificarea potenţialului din zonă şi sprijinind îndeosebi tinerele talente. În cadrul fiecărei ediţii s-a desfăşurat şi câte o sesiune de comunicări. Personalităţile prezente la sesiuni şi titlurile lucrărilor prezentate sunt dovezi privind ţinuta ştiinţifică a acestor manifestări.

Pentru activitatea în domeniul învăţământului şi culturii, în anul 1974 a fost distins cu ordinul „Meritul Cultural, clasa a V-a”.

În anul 1969 a colaborat în calitate de consultant la realizarea de către Studioul Sahia a filmului documentar „Pe Arieş” şi apoi cu Studioul Cinematografic al Armatei (regizor Dumitru Seceleanu) documentarele: „Oastea lui Avram Iancu” şi „Pe urmele lui Horea”.

Sprijinit de profesorii universitari Liviu Maior şi Nicolae Edroiu a întocmit un documentar şi a făcut demersuri pe lângă Muzeul Militar Central pentru renovarea şi amenajarea unui muzeu „Avram Iancu” în clădirea fostei primării, marcată cu placa memorială „Cartierul General al Legiunii Auraria Gemina” muzeul inaugurat în decembrie 1988.

În 1998 şi-a adus contribuţia la amenajarea „Muzeului Horea”, din beciul mărturie a revoltei moţilor din 24 mai 1782, preludiu al revoluţiei de la 1784-1785.

Tot timpul şi-a precupeţit forţele spre binele naţiunii române, a întocmit documentat memoriul înaintat Ministerului Educaţiei şi Cercetării pe baza căruia, în anul 1992 s-a acordat actualului Colegiu Naţional numele lui Avram Iancu.

A fost membru fondator al Societăţii Cultural Patriotice Avram Iancu înfiinţată la Cluj Napoca în 4 martie 1992.

În 6 noiembrie 1992 împreună cu profesori şi alţi moţi din zonă a luat fiinţă Filiala Câmpeni în care au fost cuprinşi pe lângă cîmpănari şi alţi locuitori ai zonei unde profesorul Vasile Bud a fost ales preşedinte până în 5 iunie 2014.

 Cu ocazia înfiinţării filialei şi acordării numelui şcolii a fost inaugurat în faţa clădirii, bustul eroului Avram Iancu (sculptor Nicolae Buculei).

A participat la înfiinţarea filialelor Societăţii Avram Iancu în zona Munţilor Apuseni precum şi la majoritatea filialelor din ţară: Bucureşti, Braşov, Timişoara, Turda, Bistriţa, Carei, Oradea, Arad, Uzdin, Deva, Hunedoara, Tîrgu Mureş, Sibiu, Alba Iulia, Teiuş, Aiud.

În 24 septembrie 2000 cu sprijinul Uzinelor „Metrom” din Braşov s-a inaugurat un bust al eroului Avram Iancu, operă a sculptorului braşovean Nicolae Daicu, în centrul comunei Poiana Vadului, acolo unde crăişorul a învăţat să scrie şi să citească cu unchiul său Ionuţ Candrea, preot.

La 25 mai 2007 preşedintele Filialei Cîmpeni împreună cu membrii săi au depus două plăci memoriale pe Şcoala Generală din comuna Sohodol unde s-au născut şi au învăţat Ioan Goia, membru Academiei de Ştiinţe Medicale, la 115 ani de la naştere şi 25 de ani de la trecerea lui în nemurire. Ioan Goia, moţ, care împreună cu Iuliu Haţeganu, în anii de după Marea Unire din 1918, au fost cei care au pus bazele învăţământului medical la Cluj.

Profesor universitar Ioan Teodor Stan fiind o ilustră şi binecunoscută personalitate a moţilor, a Clujului şi a României, a fost aşa cum îl cunoaştem toţi, fondatorul şi primul preşedinte al Societăţii Cultural Patriotice „Avram Iancu” din România. Dezvelirea celor două plăci în comuna Sohodol se înscrie sub genericul unor ample acţiuni pe care Societatea Avram Iancu şi Primăria oraşului Cîmpeni le organizează în această perioadă pentru comemorarea împlinirii a 225 de ani de la revolta din 24 mai 1782, din târgul de Rusalii, eveniment ce s-a înscris în istorie ca preludiu al Răscoalei de la 1784-1785, de sub conducerea lui Hore, Cloşca şi Crişan.

Ca director a sprijinit crearea, dotarea şi activitatea tarafului elevilor din Cîmpeni condus de profesor Gheorghe Bădău, taraf cunoscut şi apreciat în ţară şi străinătate. A organizat şi efectuat cu elevii excursii în ţară pentru a cunoaşte istoria şi frumuseţile ţării.

A colaborat la realizarea lucrării „Momente ale anilor de luptă şi jertfă”, realizată de Muzeul Militar Central, apărută în Editura Militară, Bucureşti 1983.

A prezentat multe conferinţe, referate şi comunicări pe teme de istorie şi cultură.

O parte dintre acestea i-au fost publicate în volumele „Ţara Moţilor” precum şi în revista Societăţii intitulată „Iancule Mare”, în ziarele „Unirea”, „Ardealul”, „Arca lui Noe” şi „Alba Iulia” ziar ce apare de Sărbătoare Naţională a României, 1 Decembrie, sub conducerea marelui poet şi prozator Ion Mărgineanu.

Din volumul uriaş de articole publicate în presa judeţeană şi centrală de către dascălul Vasile Bud se desprinde o varietate tematică şi o exprimare bogată în informaţii.

Natalia NARIŢA