România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Generalul TEODOR NICOLAU

1879-1952

File din viaţa unui militar

 

Motto

„De la copil de trupă la general!”

 

Anul acesta -2016 - se împlinesc 100 de ani de când România a intrat în Primul Război Mondial (14/27 august 1916) alături de TRIPLA ÎNŢELEGERE împotriva PUTERILOR CENTRALE. Obligaţia noastră morală si datoria patriotică este ca acum după un secol să ne îndreptăm gândurile şi să-i omagiem pe acei care a luptat vitejeşte şi foarte mulţi jertfindu-se pentru apărarea pământului străbun, asigurând independenţa şi suveranitatea ţării. Printre cei care au luat parte la toate confruntările de luptă din anul 1916 până în anul 1919 a fost şi generalul TEODOR NICOLAU.

Într-o toamnă însorită, în casa părintească din satul Bodeşti, la 3 septembrie 1879, vede lumina zilei TOADER NICOLAE, fiul lui Toader Constantin şi Toader Maria din comuna Secătura judeţul Turda - Arieş (azi Vadu Moţilor Jud. Alba).Copilul creşte în sânul familiei împreună cu fraţii săi, până la vârsta când trebuie să urmeze şcoala. Părinţii se îngrijesc să dea copilului o educaţie aleasă cu credinţa în Dumnezeu. In timpul vacanţelor lua parte la toate muncile agricole din gospodărie. Intr-un memoriu scris la maturitate mărturiseşte : „Părinţii mei au avut 7 copii şi cum în Ţara Moţilor pământul era sărac şi nu ne putea hrăni pe toţi, pe unii din copii i-a dat la meserii, pe mine la carte. Începe şcoala la vârsta de 6 ani. Primele cunoştinţe de carte la primeşte la Şcoala poporană greco-orientală din comuna Secătura .Face clasele I şi a II-a sub îndrumarea învăţătorului Hristea Ioan, un inimos şi vrednic dascăl al acelor timpuri. Tot din mărturisirile sale aflăm :”La etatea de 8 ani am fost trimis în oraşul Câmpeni, unde am urmat clasele a 3-a şi a 4-a primară. La vârsta de 10 ani am fost trimis să urmez Gimnaziul Greco-ortodox din Brad judeţul Hunedoara.” Părinţii au preferat să-l dea la Gimnaziul din Brad pentru că era cea mai apropiată şcoală românească de localitatea lor de domiciliu şi pentru că accesul se putea face cu căruţa sau călare peste Muntele Găina. În anul 1893/1994 termină Gimnaziul Greco-ortodox din Brad1 judeţul Hunedoara. După terminarea gimnaziului a urmat cursurile superioare de liceu din Blaj. La vârsta de 16 ani era absolvent de liceu. Absolventul Toader Nicolae avea o minte ageră, o fire curajoasă şi era hotărât în tot ce întreprindea. Din mărturisirile unor rude am aflat că la terminarea şcolii a arborat steagul tricolor pe clădirea liceului. Pentru această faptă a devenit suspect pentru autorităţile austro-ungare. La îndemnul învăţătorului Ioan Hristea, cu care ţinea o permanentă legătură, se hotărăşte să plece în Vechiul Regat.

***

În legătură cu plecarea sa peste munţi, în acel memoriu, el mărturiseşte: „Părinţii mei nemaiavând cu ce să mă întreţină la şcoală, la etatea de 16 ani, am trecut în mod clandestin, cu ajutorul unor ciobani din Mărginimea Sibiului, travestit în cioban, Munţii Carpaţi, în România”. Considerăm că adevărul a fost cel descris de profesorul Nicolae Hristea: „Băiatul nu a spus nimic părinţilor şi nici nu le-a scris nicio scrisoare de acolo pentru a nu-i pune în situaţia de a fi persecutaţi de autorităţile austro-ungare”2 Ajuns în Vama Predeal, se predă grănicerilor români. Pentru că era minor, grănicerii din garnizoana Predeal îl fac copil de trupă. Aici îşi schimbă numele, din TOADER NICOLAE în NICOLAU TEODOR. Nu renunţă la numele moştenit de la părinţi, doar face o inversare, prenumele devine nume, iar numele devine prenume. Este de remarcat faptul că nu şi-a luat un nume terminat în „-escu”. El mărturiseşte că vorbea repede şi grănicerul care l-a luat în primire, în loc să-l înregistreze Toader Nicolae, l-a înregistra Nicolau Teodor. Realitatea a fost cu totul alta. El şi-a schimbat numele cu scopul de a-şi pierde identitatea şi pentru a nu fi urmărit de autorităţile austro-ungare. Acesta a fost şi motivul pentru care nu a scris părinţilor un timp îndelungat de la plecarea sa. A avut statutul de copil de trupă din anul 1896 până în anul 1897. Împlinind vârsta de 18 ani, la 16 septembrie 1897, în condiţiile D.M.Nr. 17/1897 , intră ca soldat voluntar în Batalionul 2 Vânători de Munte din Câmpulung Muscel. Fiind absolvent de liceu3, tânărul Nicolau Teodor se înscrie la Şcoala de Ofiţeri din Câmpulung Muscel cu durata de doi ani. În „Certificatul de prezenţă sub drapel”, comandantul Şcolii de Ofiţeri face următoarea precizare: „Subsemnatul Locotenent Colonel Aslan Mihail Comandantul Şcolei de oficeri certific că tânărul Nicolau Teodor, fiul lui Constantin Teodor şi al Mariei Teodor, născut la 3 Septembrie 1879 în comitatul Turda-Arieş comuna Secătura (Transilvania) având talia 1,740 m, părul galben, faţa blondă, fruntea potrivită, sprincenele castanii, ochii albaştri, nasul potrivit, gura potrivită, barba potrivită,semne particulare nu are. A fost încorporat la 1 Octombrie 1897 ca elev anul I de studii înscris în registrul matricol Nr.2056 şi este present în şcolă, având dreptul a fi înaintat la gradul de Sublocotenent la 1 iulie 1899 dacă va obţine media cerută la eşire. Are o bună purtare. Comandantul Şcolei Lt.Colonel Aslan.” Frecventează cursurile Şcolii de ofiţeri, anul I în anul şcolar 1897-1898, anul II în anul şcolar 1898-1899. Când a intrat în Şcoala de Ofiţeri era cetăţean maghiar. Pentru a deveni ofiţer în armata română, a trebuit să renunţe la cetăţenia statului austro-ungar, în acest sens întocmeşte actele necesare şi dă următoarea declaraţie :” Renunţ la protecţia Austro-Ungariei cărei îi aparţin prin nascere şi îmbrăţişez pe a Regatului României.” Promovând şcoala de ofiţeri cu rezultate foarte bune, la 1 iulie 1899 a fost avansat la gradul de sublocotenent. Ţinând seama de rezultatele bune obţinute în timpul şcolarizării, a fost numit la Regimentul 30 Câmpulung Muscel. Se ataşează de soldaţii pe care îi are sub comandă. Conştient de rolul familie în societate şi în viaţa sa , la 18 aprilie 1904 se căsătoreşte cu domnişoara Margareta Simonescu, cea mai mare dintre cele şase fete ale prestigioasei familii Iancu şi Ecaterina Simonescu din Câmpulung Muscel. Având în vedere pregătirea militară de specialitate , conştiinciozitatea cu care a îndeplinit obligaţiile de comandant, ataşamentul faţă de soldaţi, precum şi rezultatele obţinute cu aceştia în pregătirea militară, la câteva zile de la căsătorie, adică la 10 mai 1904 , este avansat la gradul de locotenent, în baza I.D. Nr.1271 /l904. Din căsătorie a avut şapte copii: tei băieţi ş patru fete. Susţine şi reuşeşte la examenul la Şcoala Superioară de Război. În perioada 1905-1907 urmează Şcoala Superioară de Război, pe care o termină cu rezultate foarte bune.

***

După absolvirea Şcolii Superioare de Război urmează diferite cursuri şi stagii în Marele Stat Major, în marile unităţi militare pentru a-şi perfecţiona pregătirea militară:

- 1907 iulie 1-1908 oct.1 chemat la Marele Stat Major pentru stagiu.

- La 1 mai 1908 este avansat la gradul de căpitan în baza I.D. Nr.1536 /1908.

- 1908 oct.1 - 1909 iulie 1 a urmat cursurile de perfecţionare pentru ofiţeri superiori;

- 1909 iulie 1 - 1910 aprilie 1 - terminat cursul suplimentar şi trimis la Divizia a III-a pentru stagiu;

- 1910 aprilie 1 - 1910 iulie 1 mutat la Regimentul 20 Teleorman în baza I.D.Nr.2379/1910;

- 1910 iulie 1 - 1911 aprilie 1 figurează la Regimentul 20 Teleorman,dar este trimis la Regimentul 6 Artilerie pentru stagiu;

- 1911 aprilie 1- 1912 aprilie 1 este trimis la Regimentul 28 infanterie;

- 1912 aprilie 1- 1914 iulie 1 trimis la Marele Stat Major. În iunie 1913 face campanie cu subunităţile Biroului Etapelor şi Transporturi. Pe perioada de la 19 iulie 1913 până la 31 august 1913 este mobilizat în baza I.D.Nr. 4609/1913 şi demobilizat în baza I.D.Nr.550/1913.

- La 1 mai 1914 este avansat la gradul de maior.

- 1914 mai 1 - 1915 mai 1o este comandantul Regimentului Vasile Lupu 36;

- 1915 mai 10 -1916 iulie 1 este trimis la Marele Stat Major. În 1916 este mobilizat în baza I.D.Nr.2784/1016.

***

În perioada 1899 până în anul 1915 nu se găseşte nicio foaie calificativă a ofiţerului Teodor Nicolau. Inspectoratul 4 Armată - Serviciul de Stat Major prin ordinul Nr.937/1922 solicită Ministerului de Război foile calificative pentru colonelul Nicolau, anterioare datei de 1 noiembrie 1915 . La ceastă solicitare, Ministerul de Război răspunde prin adresa Nr.3o441 din 14 XI 1922: „La Nr.937 Am onoarea a vă face cunoscut că în arhiva Ministerului nu există o foaie calificativă a colonelului Nicolau T. atât în original cât şi copie” Seful Serviciului Personal colonel S.S. Indescifrabil.

Urmărind evoluţia ofiţerului Teodor Nicolau pe o perioadă de 16 ani, de la gradul de sublocotenent până la gradul de maior, vom constata că maiorul Teodor Nicolau a absolvit Şcoala Superioară de Război, a parcurs toate etapele de vechime şi cursuri de perfecţionare pentru a fi avansat la gradul de maior. Dovedind o pregătire militară temeinică, devotament faţă de ţară şi îndeplinind în mod exemplar ordinele şi sarcinile încredinţate, i se acordă „MEDALIA JUBILIARĂ CAROL I” în baza I.D. N.615/1906. După absolvirea Şcolii Superioare de Război, a cursurilor pregătitoare pentru ofiţeri superiori şi stagiilor în Marele Stat Major , în marile unităţi militate cu bune rezultate, şi după ce a fost mobilizat în anul 1913, a fost decorat cu „MEDALIA AVÂNTUL ŢĂRII” în baza I.D.Nr. 6247/1913, Brevet 1992/1913 .

***

La 1 august 1914, Germania declară război Rusiei. La 3 respectiv 4 august 1914 Franţa şi Anglia declară război Germaniei.

România era legată formal de Puterile Centrale printr-un tratat secret de alianţă, încheiat în 1883. Oamenii politici întruniţi în Consiliul de Coroană sub regele Carol I , la 3 august 1914, au hotărât ca România să nu intre în luptă alături de Puterile Centrale şi au adoptat „neutralitatea armată”. In perioada de neutralitate, maiorul Teodor Nicolau îndeplinea funcţia de comandant al Regimentului Vasile Lupu (1914 iulie 1 - 1915 mai 1o) iar în perioada 1915 mai 1o - 1916 iulie 1 a fost comandantul Regimentului 70 Infanterie. La 1 iulie 1916 a fost mobilizat la Marele Stat Major.

Câteva zile înainte de 14/27 august 1916, România încheie un tratat secret cu toate puterile Triplei Alianţe prin care i se asigură la încheierea păcii, Transilvania, Bucovina şi Banatul. La 14/27 august 1916 ,după doi ani de neutralitate , România declară război Austro-Ungariei. La 14 august 1916, maiorul Teodor Nicolau este mobilizat la Comandamentul General al Etapelor în baza Ordinului Nr.58oo/1916 dat de Marele Cartier. Este numit şef de birou al Etapelor din Comandamentul General al Etapelor. Declaraţia de război împotriva Austro-Ungariei a angrenat, prin cauzele însăşi ale alianţelor, intrarea în război a Germaniei,Bulgariei şi Turcei împotriva României. Trei luni de zile armata română a luptat vitejeşte, înaintând în Transilvania şi Banat. După înfrângerile de la Turtucaia, Sibiu şi Neajlov, armata română este nevoită să se retragă, lăsând capitala şi două treimi din pământul ţării sub ocuparea duşmanului. În situaţia dramatică a ţării, Guvernul în frunte cu regele Ferdinand se retrage la Iaşi. Maiorul Teodor Nicolau, în calitate de şef al biroului Etapelor din cadrul Comandamentului General al Etapelor „a participat la evacuarea oraşului Bucureşti, Buzău, pe linia Buzău - Brăila, depunând toată abnegaţia şi puterea sa de muncă”.4

***

Într-o perioadă scurtă de timp, cu sprijinul puterilor Antantei şi în special cu a Franţei, sub conducerea generalului Berthelot, armata se organizează să întâmpine duşmanul cu următoare forţă militară: „867 de batalioane (din care 60 de marş), 11o escadroane şi 243 baterii”.5 „S-a izbutit să se pregătească de luptă o armată de operaţii de 46o.ooo de oameni cu o înaltă capacitate combativă şi cu un ridicat moral”.6 În calitate de şef al biroului Etapelor, maiorul Teodor Nicolau a participat la reorganizarea formaţiunilor din Comandamentul Etapelor. „Din ordinul Comandamentului general al Etapelor a construit împreună cu inginerul Gâlcă poduri peste Prut”.7 Pentru abnegaţia şi conştiinciozitatea cu care a îndeplinit ordinele St. Major al Com. Gen. al Etapelor, comandatul de brigadă, Dumitru Constantinescu, în Foaia calificativă Nr.6302/1916 a maiorului Teodor Nicolau, pe perioada 1915-1916 menţionează : „ Pe baza cunoştinţelor sale , îl cred apt de a fi avansat la gradul de lt. colonel. Şi având vechimea, îl propun cu toată convingerea pentru acest grad”. A fost avansat la gradul de lt. colonel la 1 noiembrie 1916, în baza I.D.Nr.3o65 /1916. „Atmosfera febrilă a acestui jumătate de an care a precedat marile lupte din vara anului 1917, a culminat cu afirmarea sentimentului naţional şi al solidarităţii româneşti. Moldova a fost centrul de concentrare a voluntarilor români dornici să intre în luptă pentru eliberarea teritoriilor româneşti. Sosirea primelor detaşamente româneşti la Iaşi, 7/20-8/21 iunie 1917 a prilejuit manifestaţii de înaltă valoare patriotică naţională”8. „ Voluntarii transilvăneni şi bucovineni au fost repartizaţi în regimentele 5 vânători, 2,3,19,26 infanterie”9.

„În conformitate cu planurile generale ale comandantului aliat, generalul Scerbacev devenit şef a Marelui Stat Major al armatei ruse, împreună cu generalul Prezan, la începutul lunii mai , au stabilit liniile principale ale unei victorii ofensive, care trebuia să înceapă în sectorul Nămoloasa”10. „Pe frontul românesc, însă, în urma revoluţiei (din Rusia), descompunerea armatei ruse s-a accentuat. Soldaţii refuzau să mai lupte. Contraofensiva Puterilor Centrale la începutul lunii iunie a dus la înfrângerea trupelor ruse în sectorul de nord. Armatele austriece au atins din nou Galiţia şi Bucovina. Lovitura principală urma să fie dată de generalul Mackensen tot în regiunea Nămoloasa. În luna iulie 1917, situaţia militară pe diversele fronturi ajunsese din nou critică pentru Antanta. Ofensiva generalul I.S. Kornilov (rus) fusese oprită. Trecând la contraofensivă, Puterile Centrale au înfrânt trupele ruse, împingându-le spre Est, într-o retragere dezordonată. In aceste condiţii, se sconta pe nimicirea forţelor româno-ruse (trupele ruseşti care mai rămăseseră pe front) din Moldova şi scoaterea României din război, printr-o ofensivă concentrică a două grupuri de armată: unul, comandat de Mackensen, în zona Nămoloasa, altul,comandat de Gerok, în zona Oituzului. Potrivit planului,trupele române urmau să fie prinse într-un uriaş cleşte, nimicite, Moldova ocupată. Rezistenţa eroică a românilor a spulberat însă acest plan de nimicire.”11

„Succesiunea în timp a acţiunilor militare din vara anului 1917 a generat trei operaţiuni : operaţia ofensivă a Armatei a 2-a română în zona Mărăşti, cunoscută sub denumirea de Bătălia de la Mărăşti; operaţiile de apărare a Armatei 1 române din Mărăşeşti - conduse de generalul Eremia Grigorescu, şi a aripii drepte a Armatei a 2-a în zona Oituz cunoscute sub Bătălia de la Mărăşeşti şi Bătălia de la Oituz”12 „La 11/24 iulie 1917 a început Bătălia de la Mărăşti. Armata a 2-a română sub conducerea generalului Alexandru Averescu a pornit atacul în zona geografică a depresiunile Vrancei şi Zăbrăuţului. Victoria trupelor române a fost plătită cu preţul a 1469 morţi şi 3053 răniţi”.13 Importanţa biruinţei de la Mărăşti a fost elogiată de însuşi comandantul trupelor de pe câmpul de luptă, generalul Alexandru Averescu: poporul României moderne trebuie să-şi tipărească bine în suflet ziua de 11 iunie 1917,când în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul sens al cuvântului, adică ofensivă şi defensivă”.14 „Ofensiva armatei germane de la Mărăşeşti a început în dimineaţa zilei de 24 iulie/6 august 1917 printr-un bombardament de artilerie (...) În ciuda defecţiunii unor mari unităţi ruse (diviziile 71 şi 34) care au refuzat să lupte şi s-au retras , armata română, împreună cu trupele ruse rămase pe poziţii au repurtat o strălucită victorie. Au dovedit lumii, odată mai mult, ca şi la Mărăşti, că „nici pe aici nu se trece”.”Mărăşeştii, după expresia din ordinul de zi al generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei 1 române, „au fost mormântul iluziilor germane”. Aici, generalul Mackensen a cunoscut ce este înfrângerea”.15 Operaţia de la Mărăşeşti s-a terminat cu o strălucită victorie. După o lună de zile, armata germană a fost silită să se retragă .Armata română a pierdut 610 ofiţeri şi 26.800 de soldaţi, iar armata germană 6o.ooo-65.ooo de oameni.”16

Înainte de începerea operaţiunilor din vara anului 1917, locotenentul colonel, Teodor Nicolau, a continuat să lucreze pentru ca formaţiunile de etape ale Comandamentului General al Etapelor să-şi îndeplinească cu succes misiunile încredinţate în vederea operaţiunilor frontale. În Foaia calificativă Nr.5033 pe perioada 1916 nov.-1917 oct.31, se menţionează :”În obţinerea victoriilor asupra duşmanului, locotenentul colonel Teodor Nicolau, ca şef al biroului Etapelor şi-a condus serviciul cu conştiinţă şi pricepere. Lui i se datoreşte, în mare parte, măsurilor judicioase de gospodărie prin care formaţiunile de etape au putut avea: furaje,subzistenţe, baracamente etc. Este un ofiţer prea bun, cu o educaţie militară îngrijită. Pentru toate serviciile aduse în desfăşurarea operaţiilor de luptă a fost propus la înaintare pentru gradul de colonel.” La 1 septembrie 1917 , pentru numeroasele şi excepţionalele servicii aduse, în timpul operaţiilor de luptă, a fost înaintat la excepţional la gradul de colonel în baza I.D.Nr. 1330/1917 şi decorat cu „COROANA ROMÂNIEI cu spade în grad de ofiţer” prin I.D.Nr.1530/1917,Brevet 3303”.17 „Victoriile din vara anului 1917, în lumina evenimentelor diplomatice din prima parte a anului marcate de tratative care vizau ieşirea din război, prin înţelegeri beligerante între marile state beligerante au avut o importanţă capitală politică şi militară făcând să eşueze planurile de împărţire şi desfiinţare a statului român. Cu prilejul a nenumărate jertfe,au fost apărate independenţa şi suveranitatea naţională şi s-a asigurat continuitatea statală”.18

***

„În condiţiile loviturii bolşevice din octombrie 1917 şi a adoptării „Decretului Păcii” de către noul guvern (sovietic), care a avut drept urmare încheierea armistiţiului cu Puterile Centrale şi începerea tratativelor de pace. Frontul de Est s-a prăbuşit. Ieşirea Rusiei din război implica şi ieşirea României. Generalul D.S. Scerbacev a trimis o telegramă Puterilor Centrale, prin care propunea încheierea unui armistiţiu cu trupele de pe teritoriul românesc, acesta a fost încheiat la Focşani în ziua de 27 noiembrie/9 decembrie 1917, cu toată opoziţia aliaţilor occidentali. Deşi împotriva actului, guvernul român nu avea alternativă”.19

În baza Ord. de zi al Comandamentului General al Etapelor Nr.76782/1917 nov.13, colonelul Teodor Nicolau este trecut din funcţia de şef al biroului Comandamentului General al Etapelor din Marele Cartier în funcţia de comandant al Regimentului 45/60 Infanterie,regiment ce făcea parte din Divizia 12 Infanterie condusă de generalul Traian Moşoiu. „A luat comanda reg.45/60 la începutul lunii ianuarie 1918. Regimentul fiind pe front s-a pus repede la curent cu trupele inamice. A îmbunătăţit lucrările de apărare şi a completat linia de susţinere. În perioada grea a ruperii armistiţiului, găsindu-se cu reg.45/60 în rezervă a făcut aplicaţiuni de zi şi noapte, îngrijindu-se în acelaşi timp de ridicarea moralului trupelor. A fost destinat să lupte pe linia a 2-a pe Dealul Mare”.20 „ La sfârşitul lunii februarie 1918, armistiţiu s-a prelungit în vederea încheierii păcii. Trupele Div.12 Infan. s-a retras în Valea Trotuşului. Aici colonelul Teodor Nicolau a depus multă activitate în vederea înzestrării reg.45 cu subzistenţele necesare regimentului al cărui comandant rămăsese în urma dezdoirii (separării) regimentelor. A fost propus a fi decorat cu Steaua României în grad de ofiţer cu spade”.21

Comandatul Brig.12 Infanterie îi face următoarea apreciere : „Deşi a luat comanda în timpul armistiţiului, a fost zi şi noapte în mijlocul Regimentului, gata de a executa orice operaţiune. Colonelul Nicolau Th. este tipul şefului de corp educator. E apt a comanda o brigadă şi chiar o divizie în bune condiţiuni. Îl propun la înaintare excepţională la gradul de general de brigadă”.22

***

„Încheierea Păcii de la Brest-Litovsk, între Rusia sovietică şi Germania (27 ianuarie/19 februarie 1818) urmată de pacea cu Ucraina şi ocuparea teritoriile ruseşti şi ucrainene de către armatele austro-germane, tăia României orice posibilitate de a mai primi ajutor din afară, sau - în caz de înfrângere - de a-şi retrage armata,orice rezistenţă echivala cu o catastrofă”.23 Încercuită din toate părţile, neavând niciun sprijin, România este nevoită să înceteze războiul şi să încheie pace. S-a format un nou guvern condus de Marghiloman. „Tratativele de pace purtate de noul guvern au început la 9/22 martie şi s-au prelungit până la 24 aprilie /7 mai 1918 când s-a semnat Pacea de la Bucureşti, fără a se putea obţine vreo concesie”.24 „Pacea de la Bucureşti ştirbea grozav suveranitatea României , reprezentând aşa, cum s-a apreciat „un faliment al dreptului”. Regele a refuzat să o sancţioneze, iar reprezentanţii celor patru puteri acreditaţi la Iaşi au ţinut să afirme oficial, în numele guvernelor lor, că apreciau nule şi neavenite toate cauzele sale. Noile corpuri legiuitoare,cu toate opiniile contrarii, au ratificat Pacea de la Bucureşti”.25 Deşi pacea s-a încheiat, trupele române se aflau pe poziţii.

„În timpul scurt de 3 luni cât am comandat Brigada 24 Infanterie, am constatat cu cea mai mare satisfacţie că colonelul Nicolau, comandantul Regimentului 45 Infanterie , este un ofiţer de mare valoare şi un comandant cu excelente calităţi, la care adăugându-se şi notele din timpul campaniei. Îl propun pentru comandă de brigadă şi înaintare excepţională”.26 Pentru modul cum şi-a îndeplinit sarcinile în calitate de comandant de regiment şi a acţiunilor din timpul campaniei, a fost decorat cu „CRUCEA REGINA MARIA” clasa a II-a, în baza I.D.Nr. 1113/1918.

Românii din teritoriile româneşti aflaţi în afara graniţelor României, organizaţi în diferite forme de eliberare îşi exprimă liberul consimţământ de a se uni cu România. Masele populare dintre Prut şi Nistru şi din Bucovina hotărăsc unirea cu România. „ La 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, s-a constituit Consiliul Naţional Român Central, alcătuit din şase reprezentanţi ai social-democraţiei române şi şase ai Partidului Naţional Român. O delegaţie a românilor transilvăneni solicită guvernului român trecerea grabnică a trupelor române peste Carpaţi pentru a-i sprijini”.27

„Consiliul Naţional Român hotărăşte, la 10 octombrie 1918, să-şi asume „puterea deplină de guvernare asupra teritoriilor locuite de români din Ardeal şi Ţara Ungurească.” El convoacă apoi,pentru 1 decembrie 1918, la Alba Iulia „Adunarea Naţională a naţiunii române” a reprezentanţilor tuturor categoriilor sociale, a tuturor profesiunilor, din toate circumscripţiile electorale, aflătoare în Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat. La data hotărâtă s-au adunat în oraşul care văzuse biruinţa lui Mihai Viteazul şi martiriul lui Horea şi Cloşca, pe lângă cei 1228 de delegaţi ai secţiilor de votare şi ai diferitelor asociaţii profesionale şi culturale, şi peste 100.000 de ţărani,muncitori şi orăşeni veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Iza maramureşeană până la Dunărea bănăţeană, din Ţara Bârsei până la Crişuri”.28 Delegaţii se întrunesc sub preşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti în sala Casinei, mulţimea cea mare se rânduia pe câmpia unde Horea şi Cloşca fuseseră traşi pe roată şi unde se înălţaseră tribune. Profesorul Vasile Goldiş dădu citire „Hotărârii” de unire,hotărâre al cărei prim punct avea următorul cuprins : „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania , Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie)1918 decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România.”

„Cumpăna războiului pe celelalte fronturi de luptă s-a aplecat în favoarea aliaţilor României. Evenimentele de pe fronturile de operaţiuni militare se precipitau în favoarea Antantei. Puterile Centrale, cu resursele epuizate, au început defensiva, care prevedea înfrângerea. Străpungerea frontului german pe Somme, în vara anului 1918, i-a urmat retragerea de pe linia Siegfried. La 12/25 septembrie 1918, armatele Puterilor Antantei din Balcani au rupt frontul bulgar, îndreptându-se spre Sofia. Bulgaria a capitulat. Puterile Centrale au făcut propuneri de pace”.29

La 24 octombrie 1918, guvernul Marghiloman îşi dă demisia şi se formează un nou guvern condus de Constantin Coandă. Deşi nu s-a putut menţine prea mult timp la putere, a avut răgazul să facă o a doua mobilizare a armatei. Regele se adresează armatelor cu cuvintele: „Regele vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiţi visul nostru de atâtea veacuri: Unirea tuturor românilor pentru care în anii 1916-1917 aţi luptat cu atâta vitejie”.30 O armată nouă fu scoasă ca din pământ, Cele trei divizii din Moldova, 8,7 şi 1 Vânători au fost cele dintâi Mari Unităţi mobilizate. La rând urmau diviziile din Muntenia, eliberată acum de inamicul care se retrăsese în fugă sub ameninţările trupelor lui Franchet d’Esperey”.31 „Victoria din Balcani era de o importanţă capitală pentru Antanta. La 28 octombrie/10 noiembrie 1918 trupele aliate traversau Dunărea. România reintră astfel în război de partea aliaţilor, considerând „nul” regimul stabilit prin Pacea de la Bucureşti”. Ostilităţile dintre cele două mari grupări de forţe au încetat după semnarea la 29 octombrie/11 noiembrie 1918 a armistiţiului de la La Compiegne. La 31 octombrie/13 noiembrie 1918 s-a semnat armistiţiul cu Ungaria, devenită independentă printr-un act în care se declara ruperea legăturilor cu Germania.”32 Primul Război Mondial lua sfârşit cu victoria Antantei. „În perspectiva evenimentelor, Marele Cartier General român a ordonat trecerea în Transilvania a unei divizii de vânători şi a unei de infanterie. Una sub comanda vestitului general Moşoiu Traian (...) pătrunde pe la Piatra Neamţ şi trece în Ardeal; cealaltă divizie ajunge în regiunea Braşov şi înaintează spre vest în aceleaşi condiţii.”33 „În înaintarea lor, cele două divizii, a 7-a şi a 1-a vânători ajung pe linia Mureşului la sfârşitul lui noiembrie (28 noiembrie 1918).Generalul Moşoiu eliberează Târgul Mureş. Aceste două divizii, în înaintarea lor, ocupă un front foarte întins. Ele trimit în diferite zone detaşamente, care, întărite de gărzile patriotice naţionale româneşti, asigură liniştea în teritoriul ocupat. Cu ele se petrece fenomenul bulgărului de zăpadă care, prin rostogolire, îşi măreşte volumul.”34

Armata română se opreşte în apropierea oraşului Târgu Mureş, pentru a lăsa Adunării Naţionale de la Alba Iulia întreaga libertate de manifestare. Ea a sosit în Alba Iulia în ziua de 19 decembrie 1918. „Într-un interval de timp de aproximativ o lună, alte două divizii pătrund în Transilvania, totalizând un grup de 4 divizii româneşti . Ele sunt puse sub comanda generalului Moşoiu Traian, constituind un grup de forţe, creându-se un comandament unic al trupelor din Transilvania. Acesta avea şi misiune de conlucra cu Consiliul Dirigent instituit la Adunarea de la 1 Decembrie 1918, al cărui preşedinte era Iuliu Maniu. Misiunea comandamentului unic al trupelor din Transilvania era, pe de o parte, restabilirea ordinei în Transilvania, iar, pe de altă parte, să ocupe întreg teritoriul locuit de români.”35

Colonelului Nicolau i se încredinţează misiunea, în fruntea unei companii, de a prezenta onorul la mormântul martirului din 1918, Ioan Arion. ”În ziua de 11 ianuarie 1919, la mormântul lui IOAN ARION s-a oficiat parastasul de şase săptămâni în prezenţa unei companii de onoare comandată de col. Nicolau şi a unei mulţimi de cetăţeni.”36 Comandantul Brig. 24 Infanterie, în Foaia calificativă Nr.117 pe perioada 1 noiembrie 1918- 30 martie 1919, îi face colonelului Nicolau Teodor următoarea apreciere: „Colonelul Nicolau Teodor este un ofiţer superior de o deosebită valoare,posedând cu prisosinţă cunoştinţele cerute de gradul imediat superior, având în vedere şi bunele aprecieri ale comandanţilor săi în timpul campaniei, îl propun pentru comanda de brigadă şi de înaintare excepţională la gradul de general de brigadă.” I se acordă medalia „CRUCEA COMEMORATIVĂ”, în baza I.D.Nr.1744/1918.

Adolescentul Toader Nicolae la vârsta de 16 ani,travestit în cioban, trece Carpaţii din Transilvania, în Vechiul Regat, după 22 de ani face calea întoarsă, cu conştiinţa pe deplin împlinită că pe câmpul de luptă, la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi în Valea Trotuşului a depus toată puterea şi inteligenţa pentru învingerea duşmanului, în vederea apărării fiinţei poporului român, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii patriei. Trecând Munţii Carpaţi, în Transilvania, are convingerea că noi zori se revarsă peste Ardealul lui drag, cu inima plină de bucurie îşi vede visul împlinit, unirea tuturor românilor, după un mileniu, de a fi toţi laolaltă în România Mare. De data aceasta se întoarce nu ca cioban travestit, ci ca un brav învingător şi eliberator, având gradul de colonel sub numele de Nicolau Teodor. Este convins că , de acum înainte, steagul tricolor va flutura nu numai pe clădirea liceului pe care l-a absolvit, ci va flutura în tot Ardealul, în toată Ţara Românească.

După tratatele de pace şi formarea României Mari, colonelul Nicolau Teodor şi-a adus contribuţia la refacerea armatei române. Brigada 24 Infanterie s-a retras în garnizoana Giurgiu. Aici a îndeplinit funcţia de comandant de regiment.Prin măsurile luate a putut readuce în bună stare cazărmile, a asigurat bunul trai al trupei; şi prin direcţiile date a obţinut bune rezultate în pregătirea trupei şi ofiţerilor. „Cu ocazia, aplicaţiile ce am făcut, rezultă că acest ofiţer, absolvent al Şcolii Superioare de Război, posedă toate cunoştinţele unui comandant de brigadă, poate conduce cele trei arme şi merită a i se încredinţa comanda de brigadă şi înaintat la gradul de general.”37 Luând în considerare calificativele obţinute şi propunerile făcute, se supune examanului de general. „La examen,prin lucrările mari asupra războiului de poziţie şi de mişcare a dovedit că posedă toate cunoştinţele pentru gradul de general. Declarat reuşit la examenul de general, la 1 noiembrie 1920 este numit şef de stat major al Inspectoratului 4 Armată. În Foaia calificativă pe perioada 1 noiembrie 1920 - 31 octombrie 1921 se face următoarea menţiune: „Colonelul Nicolau T. posedă şi cunoştinţe juridice - militare dovedite în calitate de raportor special în afacerea ofiţerilor prizonieri în lagărul Kreffeld, ca şi studiul documentelor în diverse anchete date Inspectoratului spre cercetare.” Pentru contribuţia adusă la pregătirea şi perfecţionarea activităţilor de pregătire militară a subunităţilor militare de subordine, este decorat cu „ORDINUL COROANA ROMÂNIEI cls.a II-a în grad de comandor”, pe baza I.D.Nr.4768/1922, Brevet. Nr4004/1922. M.Of.183/1922. La 1 aprilie 1923 este numit şef de stat major la Inspectoratul Tehnic al Infanteriei. Pe lângă funcţia de şef de stat major al Inspectoratul Tehnic al Infanteriei, a predat cursuri la şcoala de ofiţeri activi din Bucureşti şi şcoala de ofiţeri de rezervă din Ploieşti.

La 1 octombrie 1925 este avansat la grdul de general de brigadă, în baza I.D.Nr.2427/1925 şi decorat cu „MEDALIA RĂSPLATA MUNCII” în baza I.D.Nr.6034/1925 . După avansare la gradul de general de brigadă, i s-a încredinţat comanda Brigăzii a III-a Infanterie. Cu ocazia aplicaţiilor desfăşurate cu brigada, a dovedit că are cunoştinţe tactice solide, militarii din subunităţile brigăzii au demonstrat că sunt bine pregătiţi şi dotaţi pentru orice împrejurare. A fost decorat cu „ORDINUL STEAUA ROMÂNIEI în grad de comandor”, în baza I.D.Nr.1296/1928,Brevet Nr.4768/1928, M,Of,101/1928. La 1 aprilie 1930 prin I.D.Nr.982/1930, O.Z.22, este însumat (numit)comandantul Divizei 1 Vânători de Munte cu garnizoana în oraşul Aiud jud. Alba. În componenţa Divizei 1 Vânători de Munte intrau: Bat.6 Vânători de Munte Aiud, Bat.5 Vânători de Munte Abrud, Bat.11 Vânători de Munte Brad şi Bat. 12 Vânători de Munte Câmpeni. A comandat Divizia 1 Vânători de Munte până la1 decembrie 1936. In această perioadă s-a îngrijit ca toate batalioanele să aibă cazărmi corespunzătoare. Cu ajutorul Ministerului , al autorităţilor judeţene,comunale şi al Societăţii Mica a construit cazărmi la Brad şi Câmpeni. A construit în fiecare garnizoană brutării, înlesnind aprovizionarea batalioanelor cu alimente. In vederea dotării vânătorilor de munte cu bocanci şi schiuri a înfiinţat în oraşul Aiud ateliere pentru confecţionarea acestor obiecte. De asemenea, a înfiinţat un atelier pentru confecţionarea harnaşamentelor pentru caii batalioanelor. Pentru pregătirea soldaţilor pe timp de vară sau iarnă a construit tabere în munţi , iar pentru ofiţeri a construit o cabană la Cheile Aiudului (azi pensiune). Cu ocazia manevrelor desfăşurate anual, la încheierea ciclului II de instrucţie,s-a dovedit că militarii din Div. 1 Vânători de Munte erau bine hrăniţi, erau bine instruiţi, erau bine dotaţi şi apţi a executa orice manevră în orice situaţie. Inspectorul general al Armatei a 4-a, în aprecierea pe anul 1935 arată :” L-am văzut pe zona de concentrare în Munţii Apuseni unde a reuşit ca prin concentrarea Divizei să execute aplicaţiuni folositoare pregătirei de război a unităţilor în subordine. Merită a i se încredinţa comanda de Corp de Armată Teritorial. În concluzie: generalul Nicolau se prezintă ca un comandant de mare încredere, gata a îndeplini fără şovăire orice serviciu.”39

În calitatea sa de comandant de Divizie, a desfăşurat şi activităţi social - culturale, în anul 1931 a fost decorat cu MEDALIA „RĂSPLATA MUNCII PENTRU BISERICI” în baza I.D.Nr.427 din 16 II 1931, M.Of.Nr 53/1931, iar pentru eforturile făcute şi rezultatele obţinute cu Divizia 1 Vânători de Munte a fost decorat cu „SEMNUL ONORIFIC DE 40 ANI”, în baza I.D.Nr.511 din 6 martie 1935 în M.Of. Nr.56 din 7 martie 1935 şi „MEDALIA OASTEI” Nr.33 din 10 mai 1935 . La 1 XII 1936, generalul Nicolau Teodor este mutat în M.A.N. Inspectoratul General al Comandamentului Teritorial ca Inspector al Preg. Premilitarilor în baza I.D.Nr. 305/1937 O.Z.Nr.14 /1936,unde îşi desfăşoară activitatea până la 1 XI 1937 când este trecut în rezervă şi rep. Min. Int. , în baza I.D.Nr.3574/1937.

***

După trecerea în rezervă, generalul Nicolau Teodor a îndeplinit şi funcţii administrative în aparatul de stat. A solicitat Ministerului de Interne o funcţie administrativă, deoarece veniturile îi era prea mici pentru întreţinerea şi instrucţia celor 7 copii. În februarie 1938 este numit telegrafic primar în oraşul Balcic. La inspecţia din vara anului 1938 a Ministerului, s-a constatat că, într-un timp scurt, a realizat o serie de lucrări în oraşul Balcic. Ca urmare a acestei inspecţii, „Prin înaltul decret regal Nr. 3237 din 19 septembrie 1938 Toader Nicolau este numit în funcţiunea de primar al Municipiului Constanţa.”39 Aici a luat măsuri şi a executat lucrări menite pentru protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor din Constanţa. Aflându-se în preajma declanşării celui de Al II-lea Război Mondial, s-a gândit cum să protejeze populaţia într-un caz de bombardament. A construit adăposturi subterane pe străzile principale şi trei mai mari de o capacitate de 500 persoane, fiecare la 10 metri adâncime, acoperite cu straturi succesive de fier beton, nisip şi pietriş. A protejat populaţia, construind un dig de apărare în partea de nord a oraşului. A acordat ajutor persoanelor sărace şi celor sinistraţi în urma ploilor din august 1939. S-a preocupat de sistematizarea oraşului, a transformat clădirea anexă a Cazinoului din Constanţa, după planurile arhitectului Haim Goldstein, în local pentru Muzeul Regional al Dobrogei, a reabilitat pavajul străzilor. A construit şcoli în cartierele I.C. Brăteanu şi Km 5 precum şi o biserică în Garnizoana Militară Constanţa. Prin Ordonanţa Nr.16253 din 20 iunie 1039, a stabilit condiţiile de a face baie pe plajele Constanţei şi comportamentul persoanelor care vizitează Cazinoul. Toate celelalte măsuri vizau buna gospodărie a oraşului şi buna chivernisire a bugetului local. A ajutat şi pe alţi români din alte părţi ale ţării, astfel Primăria Constanţa a contribuit financiar la ridicarea Bisericii ortodoxe din localitatea Seini-Ţara Oaşului.

În ziua când a fost împuşcat Armand Călinescu (1940), pentru a nu se produce o dezordine şi acte de vandalism în oraş, primarul gen. Teodor Nicoau s-a deplasat la toate regimentele din oraş, a sunat alarma, a format gărzi pe care le-a instalat la Prefectură, Primărie şi Oficiul Poştal. În oraş nu au avut loc evenimente deosebite . Pentru acest motiv, când legionarii au venit la Guvern, l-au demis din funcţia de primar. La plecarea din Primăria Constanţa, a lăsat 18.000.000 lei economie depuşi la Banca Naţională şi o rezervă de 100 vagoane de grâu în magazia primăriei. Fiind demis,s-a retras acasă, în familie, la Câmpulung Muscel.

Ca ofiţer superior - general de brigadă - în retragere, la 11 IX 1940, a depus jurământ de credinţă M.S. Regelui Mihai I la C2 Trit., Comunicare C.M. Muscel Nr.28054/1941.

La 25 februarie 1942, „fiind ofiţer în retragere”, prin Decretul Nr 592/1942 emis de M.A.I.: „D-l general în rezervă Nicolau Teodor se numeşte în funcţiunea de prefect fără gradaţie, grupa A-23, tipul 18, la judeţul Muscel, în locul d-lui colonel Voinescu Dumitru”.40 Investit în funcţia de prefect al judeţului Muscel, generalul Teodor Nicolau a trecut la o serie de măsuri şi lucrări de pe cuprinsul judeţului. Pentru a uşura buna deplasare a locuitorilor a reparat toate podurile şi podeţele rupte de marile inundaţii din anul 1941. A dotat şcolile cu grădini de zarzavat, a înfiinţat cantine pentru copiii săraci pe lângă fiecare şcoală. A primit şi găzduit evacuaţii din judeţele Suceava şi Rădăuţi, pe cei din oraşele Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Brăila şi din alte oraşe fără consideraţii de religie sau naţionalitate, dându-le alimente şi înfiinţând cantine pentru ei la Câmpulung, Lereşti. Valea Popii şi altele. A înfiinţat Economatul Judeţean pentru pensionari, funcţionari, invalizi şi o parte a populaţiei sărace. Fiind război, a înfiinţat pătule şi magazii de porumb, grâu şi făină, în majoritatea comunelor şi a obligat pe proprietarii mai înstăriţi să le umple cu porumb şi grâu. Lipsa cerealelor a fost mai puţin simţită în judeţul Muscel de cât în alte judeţe. Deşi a avut ordin de a nu primi niciun evreu în judeţ, totuşi nu a respectat acest ordin. A primit familiile Diamant din Iaşi, Soreanu directorul ziarului Adevărul, Vexler administratorul Fabricii Malaxa şi alte familii evreieşti pe care l-a cartiruit în Buchea de Sus şi Câmpulung.

La solicitare Comandamentului German de a aduce o divizie la Câmpulung , prefectul, generalul Teodor Nicolau, a invocat serioase motive pentru a nu se instala o divizie germană pe teritoriul judeţului Muscel, astfel a scăpat Câmpulung de bombardament american. Din aprecierea M.A.I. făcută pentru anul 1943 reiese: „Excelent organizator şi gospodar”.41 Politică n-a făcut. Aşa cum afirmă într-un memoriu: „Activitatea mea de primar şi prefect a fost de ordin administrativ şi gospodăresc.” La 1 I.1945, Marele Stat Major îl trece din oficiu-poziţia de retragere limită de vârstă, în baza I.D. Nr.412/ 1945. Generalul Nicolau Teodor, pe lângă faptele sale pentru Neam şi Ţară, ne-a lăsat şi o operă istorică importantă. L-a interesat istoria României în special istoria militară. Dintre operele sale cităm: „Ioan Huniade Corvin” (1925), premiată de Academia Română, „Invazia tătarilor şi Prima ocupaţie a Budapestei”(1930), „Apărarea Dunării în trecut” (1932), „Două erori istorice” (1934) şi altele. Prin Legea Nr.440 din 4 iunie 1945, Ministerul de Război i-a acordat „TITLU DE VETERAN”: În baza legii Nr.440 din 4 iunie 1945, se conferă titlul de veteran D-lui Gl. de Brig. rezer. Nicolau Teodor domiciliat în comuna Câmpulung Str. Dr. Costea Nr. 6 Judeţul Muscel ca unul ce a fost luptător în războaiele României din 1913 şi 1916-1919.” Directorul Personalului ss Indescifrabil. Suferind mult după pierderea soţiei, în anul 1948, se îmbolnăveşte şi la 19 august 1952 părăseşte această lume şi trece în lumea drepţilor. A fost înmormântat alături de soţia sa în cimitirul Flămânda din Câmpulung, unde a fost dus de un car cu patru boi, aşa cum şi-a dorit ,fiind însoţit de numeroşi câmpulungeni şi locuitori din satul Suslăneşti comuna Mioarele-Argeş. Dumnezeu să-l odihnească! Pentru faptele sale în cei 40 de ani de militar şi 5 ani în slujba administraţiei române, fiind distins cu cele mai înalte ordine şi medalii ale statului român, se cuvenea, ca autorităţile militare cât şi cele civile locale să se fi îngrijit, să fie înmormântat cu onoruri militare.

Coborând din inima Munţilor Apuseni, generalul Teodor Nicolau a fost un moţ pătruns de spiritul revoluţionar al lui Horea şi Avram Iancu, nutrind sentimentul de libertate şi dreptate. Poposind la Câmpulung, cunoaşte ce este dorul şi dragostea de ţară. De-a lungul vieţii, în tot ce a întreprins şi ce a înfăptuit , a fost călăuzit de ideea de avea o ţară liberă, bogată şi frumoasă. În împlinirea acestui ideal, pentru el, niciun sacrificiu nu a fost prea mare.

În loc de concluzie, plecând de la versurile: „A plecat moţu la ţară, /Cu doniţi şi ciubară”, redau mai jos versurile:

 

A plecat moţu în Ţară

Nu cu doniţi şi ciubară

A plecat din vârf de munte,

Pe duşman ca să-l înfrunte.

 

A luptat pentru sfânta dreptate,

Pentru neam şi pentru frate.

A luptat pentru România Mare,

Întregindu-i ale ei hotare.

 

Alba Iulia, iunie 2016

Prof. Samson I. BOTA

 

NOTE

1. Dr. Ioan Radu- Monografia Gimnaziului Greco-ortodox din Brad,Tipografia Libertatea , Orăştie 1920

2. Prof. Nicolae Hristea - Aspecte din viaţa şi activitatea unui dascăl, p.4,Tipărit la Tiposoft s.r.l. Turda

3. Foaia matricolă existentă în Arhiva Militară Piteşti

4. Regimentul 45 Infanterie - Foaia calificativă Nr.732 pe perioada 1916 august -1918 aprilie , Cdt Brig.

5. Acad.Rom. - Istoria românilor. Vol. III, TOM. VII,p.438, Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

6. Gen. G.A. Dabija - op.cit.4,p.24

7. Regimentul 45 Infanterie - Foaia calificativă Nr.732 pe perioada 1916 august - 1918 aprilie,Cdt . Brig.

8. Acad.Rom. Istoria românilor ,Vol. III, Tom VII, p.438, Ed. Enciclopedică, Buc.,2oo3

9. Dr.Vasile Bianu - Însemnări din Războiul României Mari.1 De la mobilizare până la Pacea din Bucureşti,Cluj,1925, p.129-30

10. Acad.Rom. - Istoria Românilor, Vol. III,Tom.VII.p.438. Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

11. Ibidem,p.441

12. Cf. România în Primul Război Mondial,2,p.277-305, Gh. Platon, Istoria modernă a României,Buc.,1985,p.476-478.

13. Acad .Rom. - Istoria românilor, Vol. III, Tom VII, p.441-442, Ed. Enciclopedică,Buc.,2003

14. Mareşalul Alexandru Averescu - Notiţe zilnice din război, Buc.,1937, p.191 

15. Acad.Rom. - Istoria românilor,Vol. III, Tom. VII, p.444, Ed. Enciclopedică,Buc.,2003

16. Ibidem,p.446

17  Cartierul General - Comandamentul GI al Etapel -  Foaia calificativă Nr.5033, Seria A pe perioada 1nov.1916-31 oct1917, Şef de St. Major Comandamentul Gl al Etapelor

18. Acad.Rom. - Istoria românilor, Vol. III, Tom VIII,p.447, Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

19. Acad.Rom. - Istoria românilor,Vol. III, Tom. VII, P.448-449, Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

20. Regimentul 45 Infanterie - Foaia calificativă Nr.732 Seria N, pe perioada 1 august 1916-30 aprilie 1918,Cdt.Brig.25 Infanterie 

21. Regimentul 45 Infanterie –Foaia calificativă Nr.734 Seri N, pe perioada ianuarie 1918-iunie 1918, Cdt, Brig. 24, Inf.

22.  Regimentul 45 Inanterie - Foaia calificativă Nr.734 Seria N pe perioada  ianuarie 1918- iunie 1918 , Cdt Div.12 Inf. General Traian Moşoi.

23. Acad.Rom. - Istoria românilor,Vol. III, Tom. VII, p.449,Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

24. Ibidem,p.449

25. Acad.Rom. - Istoria românilor, Vol. III, Tom. VII, p.451, Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

26. Brigada 24 Infanterie - Foaia calificativă Nr.26202 Seria C, pe perioada 15 iuni1 1918-8septembrie 1918, Cdt,

Brig.24 Infanterie, col. Neagu

27. Acad. Rom.,Istoria românilor,p.452, Vol. III, Tom. VII, Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

28. Constantin C. Giurescu , Dinu C. Giurescu – Scurtă istorie a românilor, p.256, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Buc.,1977

29. Acad.Rom., Istoria românilor,Vol. III, Tom. VII, p.452, Ed. Enciclopedică, Buc.,2003

30. Gheorghe Buzatu - Istorie interzisă, p.64, Curierul Doljan, Craiova, 1990

31. Ibidem,p.67

32. Acad. Rom.,Istoria românilor, Vol. III, Tom. VII, p.453, Ed, Enciclopedică, Buc.,2003

33. Gheorghe Buzatu- Istorie interzisă, p.67,Ed. Curierul Doljan, Craiova.

34. Ibidem, p.67

35  . Ibidem, p.68

36. Ioan Pleşa şi Laurenţiu Mera  (din Periodicul Apulum Vol. XXXIII/1996, Articolul : ”Stegarul  Ioan Arion al Marii Uniri”- Ziarul Unirea, Seria Nouă XXI, Nr.6763  din 28 noiembrie 2012

37. Brigada 24 Infanterie, Foaia calificativă Nr.3549 Seria D, pe anul 1919 (de la 1 aprilie 1919- 31 octombrie 1919 Cdt Brig.24 Inf. S:S: Indescifrabil.

38. Corpul Vânătorilor de Munte - Foaia calificativă  pe anul 1934 (de la 1 nov.1933-31 oct.1934) Inspector general de Armată, Cdt de Divizie, S.S. Indescifrabil

39. M.O. Nr.22/23 septembrie 1938,p.4468. Salarul primarului era asigurat din veniturile extrabugetare ale primăriei.

40. M.O. (Partea ) Nr.53 din 3 martie 1942

41. Ministerul Afacerilor Interne - Foaia calificativă pe anul 1943 ( de la 1 XI-31X1043) M.A.I. ss Indescifrabil.