România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

27 august:

Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova

 

Ziua Independenţei este sărbătoarea naţională a Republicii Moldova, prin care se marchează adoptarea Declaraţiei de Independenţă la 27 august 1991. În urma declarării independenţei,  Republica Moldova a devenit un stat suveran şi independent. Proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991 a constituit urmarea unui proces complex.

În data de 27 august 1991 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică constituentă a Uniunii Sovietice din 2 august 1940, în 1991 este desfiinţată şi este înfiinţat noul stat independent Republica Moldova cu limba de stat română. Împărţiţi în 2 tabere una pentru independenţa statului alta pentru unirea cu statul Român.

Parlamentul Republicii Moldova proclamă: ”Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale.”

În calitatea sa de,

STAT SUVERAN şi INDEPENDENT,        

REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTARĂŞTE că pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Piaţa Marii Adunări generale

 

Însă ce a reprezentat toate aceste declaraţii, hotărâri, cereri? Ieşind de sub jugul sovietic, de sub o dominare completă a URRS-lui ne îndreptăm spre o unire cu statul Român, spre o altă dominare. Această tentativă de unire care a început din 1992 care continuă şi în timpul actual nu rezultă decât că conducătorii statului democrat, suveran şi independent R. Moldova nu pot fi un stat independent şi suveran care să respecte legea de stat fundamentală – Constituţia.

De-a lungul timpului, de la declararea de independenţă şi până în zilele noastre partidele politice au fost şi sunt împărţite în două tabere: una pentru unirea cu statul Român alta pentru unirea cu Federaţia Rusă, dar nu-i nici unul care să fie pentru Suveranitatea şi Independenţa Republicii Moldova. Care ar fi  rostul independenţii dacă om fi mereu sub dominaţia unui stat.

Încă de la începutul independenţei sale, din primăvara lui 1992, Republica Moldova a fost ţinta unor conflicte separatiste: cea transnistreană şi cea a găgăuzilor. Conflictul din Transnistria a fost unul sângeros. Ca mediatori ai acestui conflict, au intrat România, Rusia şi Ucraina. Treptat, România a fost înlăturată din această formulă, iar guvernul de la Bucureşti nu a reacţionat. Atacurile sângeroase au fost oprite doar în urma unei convenţii semnate în 21 iulie 1992 între Snegur şi Elţîn, însă acest teritoriu a rămas sub controlul autorităţilor separatiste, încurajate de prezenţa Armatei a 14-a comandate de generalul Lebed. În februarie 1996, Mircea Snegur a semnat, împreună cu liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, o Decizie protocolară privind soluţionarea chestiunilor vamale ale RM şi Transnistriei. În consecinţă, republica separatistă a obţinut de la statul moldovean dreptul de a utiliza propria ştampilă vamală cu inscripţia: “Republica Moldova. Vama Tiraspol”.

Dincolo de acţiunile de politică externă, preşedinţia lui Mircea Snegur a marcat şi viaţa constituţională a Republicii. În 29 iunie 1994, a fost adoptată o nouă constituţie, prin care s-a schimbat imnul de stat şi s-a acordat autonomie teritorială pe principii etnice localităţilor cu populaţie preponderent găgăuză. În aprilie 1995, preşedintele Moldovei a propus o iniţiativă legislativă pentru modificarea denumirii limbii oficiale, care trebuia să devină limba “moldovenească”.

Parlamentarii, miniştrii, membrii partidelor politice care nu respectă legea fundamentală a statului, încălcând legile şi în urma acestora cetăţenii simpli suferă din urma lor, ca exemplu protestele din 7 aprilie şi altele,  într-un final v-or fi traşi la răspundere, pentru că cât de tare nu ai arunca bumerangul el se întoarce, iar cu cât mai mare este forţa la aruncare cu atât mai mare va fi lovitura la întoarcere.

La proclamarea Independenţei R. Moldova au participat personalităţi remarcabile ca: Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Petru Lucinski, Mircea Snegur, etc.

La 27 august 1991, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate şi Independenţă la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre”.

În mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanţă de circa 300 de metri de tancurile şi lunetele inamicilor.

Ion ZMUCILĂ