27 august:
Declaraţia de
independenţă a Republicii Moldova
Ziua Independenţei este sărbătoarea naţională a Republicii Moldova, prin
care se marchează adoptarea Declaraţiei de Independenţă la 27 august
1991. În urma declarării independenţei, Republica Moldova a devenit un
stat suveran şi independent. Proclamarea independenţei Republicii
Moldova în 1991 a constituit urmarea unui proces complex.
În data de 27 august 1991 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească,
republică constituentă a Uniunii Sovietice din 2 august 1940, în 1991
este desfiinţată şi este înfiinţat noul stat independent Republica
Moldova cu limba de stat română. Împărţiţi în 2 tabere una pentru
independenţa statului alta pentru unirea cu statul Român.
Parlamentul Republicii Moldova proclamă: ”Republica Moldova este un
stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul
şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu
idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi
etnic al devenirii sale naţionale.”
În calitatea sa de,
STAT SUVERAN şi INDEPENDENT,
REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea
independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber
ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii
politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu
ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la
stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept
internaţional şi practicii existente în lume în această materie;
ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca
membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale
specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la
Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie
admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în
Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să
înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea
stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de
pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;
HOTARĂŞTE că pe întregul său teritoriu să se aplice numai
Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele
legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale
şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova,
inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice,
lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final
de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris
pentru o nouă Europă.
Piaţa
Marii Adunări generale
Însă ce a reprezentat toate aceste declaraţii, hotărâri, cereri? Ieşind
de sub jugul sovietic, de sub o dominare completă a URRS-lui ne
îndreptăm spre o unire cu statul Român, spre o altă dominare. Această
tentativă de unire care a început din 1992 care continuă şi în timpul
actual nu rezultă decât că conducătorii statului democrat, suveran şi
independent R. Moldova nu pot fi un stat independent şi suveran care să
respecte legea de stat fundamentală – Constituţia.
De-a lungul timpului, de la declararea de independenţă şi până în zilele
noastre partidele politice au fost şi sunt împărţite în două tabere: una
pentru unirea cu statul Român alta pentru unirea cu Federaţia Rusă, dar
nu-i nici unul care să fie pentru Suveranitatea şi Independenţa
Republicii Moldova. Care ar fi rostul independenţii dacă om fi mereu
sub dominaţia unui stat.
Încă de la începutul independenţei sale, din primăvara lui 1992,
Republica Moldova a fost ţinta unor conflicte separatiste: cea
transnistreană şi cea a găgăuzilor. Conflictul din Transnistria a fost
unul sângeros. Ca mediatori ai acestui conflict, au intrat România,
Rusia şi Ucraina. Treptat, România a fost înlăturată din această
formulă, iar guvernul de la Bucureşti nu a reacţionat. Atacurile
sângeroase au fost oprite doar în urma unei convenţii semnate în 21
iulie 1992 între Snegur şi Elţîn, însă acest teritoriu a rămas sub
controlul autorităţilor separatiste, încurajate de prezenţa Armatei a
14-a comandate de generalul Lebed. În februarie 1996, Mircea Snegur a
semnat, împreună cu liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, o
Decizie protocolară privind soluţionarea chestiunilor vamale ale RM şi
Transnistriei. În consecinţă, republica separatistă a obţinut de la
statul moldovean dreptul de a utiliza propria ştampilă vamală cu
inscripţia: “Republica Moldova. Vama Tiraspol”.
Dincolo de acţiunile de politică externă, preşedinţia lui Mircea Snegur
a marcat şi viaţa constituţională a Republicii. În 29 iunie 1994, a fost
adoptată o nouă constituţie, prin care s-a schimbat imnul de stat şi s-a
acordat autonomie teritorială pe principii etnice localităţilor cu
populaţie preponderent găgăuză. În aprilie 1995, preşedintele Moldovei a
propus o iniţiativă legislativă pentru modificarea denumirii limbii
oficiale, care trebuia să devină limba “moldovenească”.
Parlamentarii, miniştrii, membrii partidelor politice care nu respectă
legea fundamentală a statului, încălcând legile şi în urma acestora
cetăţenii simpli suferă din urma lor, ca exemplu protestele din 7
aprilie şi altele, într-un final v-or fi traşi la răspundere, pentru că
cât de tare nu ai arunca bumerangul el se întoarce, iar cu cât mai mare
este forţa la aruncare cu atât mai mare va fi lovitura la întoarcere.
 La
proclamarea Independenţei R. Moldova au participat personalităţi
remarcabile ca: Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Petru
Lucinski, Mircea Snegur, etc.
La 27 august 1991, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru
Suveranitate şi Independenţă la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat,
imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin
aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc
salutul libertăţii noastre”.
În mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au
cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le
ridica moralul. S-au aflat la o distanţă de circa 300 de metri de
tancurile şi lunetele inamicilor.
Ion ZMUCILĂ
|