415 ani de la asasinarea pe Câmpul Turzii a marelui domnitor român Mihai Viteazul

9 august 1601 – 9 august 2016

Pe data de 9 august 1601 a fost asasinat mişeleşte pe Câmpul de la Turda Domnitorul Ţării Româneşti, a Transilvaniei şi a Moldovei Mihai Viteazul, crimă săvârşită la întoarcerea spre casă după glorioasa bătălie de la Guraslău din data de 3 august 1601, împotriva oştilor conduse de principele Transilvaniei Sigismund Bathory (1573-1613).

Mihai Viteazul (1558-1601) nu a mai avut ocazia de a-şi revedea visul realizat, acela de a fi iarăşi stăpân peste cele trei ţări surori, fapt consemnat şi în hrisovul redactat în oraşul Iaşi pe data de 27 mai 1600 care avea în preambul următoarele: „Io Mihai Voievod din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Româneşti al Ardealului şi al Moldovei”.

Tragicul sfârşit al domnitorului a fost acela că a căutat să-şi aducă la îndeplinire misiunea istorică aceea de a se interpune între puterea otomană şi cea habsburgică.

A fost ademenit ca şi alţi înaintaşi ai săi de promisiunile făcute fără acoperire ale curţii imperiale de la Viena şi Praga, pentru ca apoi tot aceştia să caute să-l înlăture în cel mai laş mod dându-l pe mâna căpeteniei mercenarilor aflaţi în solda lor, în persoana generalului condotier Giorgio Basta (1550-1607) pentru a-l asasina mişeleşte.

A fost copleşit de onoruri atât de către habsburgi, otomani şi Înaltul Pontif. Purtând titlul de Locumtenens (locţiitor al Împăratului în teritoriile stăpânite de el în Transilvania).

Mihai Viteazul nu a putut să-şi închipuie vreodată că va fi atacat tocmai de cei pe care îi susţinea şi îi apăra în numele creştinătăţii, neluându-şi niciodată nici o măsură de apărare. Acest lucru permi-ţându-le duşmanilor săi şi nu puţini la număr, să-l atace pe neaşteptate pe la spate.

A fost asasinat în modul cel mai josnic posibil de către mercenarii generalului Basta, care după ce a pus la cale oribila crimă, a stat ca un  laş la adăpost aşteptând rezultatul.

Căpitanul valon Iacob Beauri trimis de general în cortul domnitorului român, însoţit fiind de mai mulţi soldaţi mercenari pentru a-l aresta, văzând că domnul Mihai nu voia să-l urmeze, i-a înfipt o suliţă drept în inimă, înainte ca acesta să mai apuce să îşi ia sabia pentru a se apăra. Un alt mercenar cu o lovitură de spadă l-a decapitat, iar capul lui frumos i-a căzut de pe umeri rostogolindu-se prin ţărână, iar trupul lui falnic s-a prăbuşit fără suflare fiind ciopârţit prin împunsături de săbii. S-a stins din viaţă la 43 de ani.

Capul acestuia a fost luat după lungi stăruinţe a paharnicului Turturea pe lângă generalul Basta, fiind încredinţat unuia dintre căpitanii domnitorului în persoana lui Radu Buzescu care l-a transportat în mare taină la Târgovişte unde a fost aşezat pentru eternitate într-o frumoasă raclă aurită în altarul bisericii Mănăstirii Ortodoxe Dealu.

Se pune întrebarea cine este persoana care a dezgropat corpul domnitorului înhumat în apropierea locului unde a avut loc crima şi apoi în mare secret l-a transportat la Alba Iulia pentru a fi înmormântat la loc de cinste în biserica cea nouă ctitorită de el în anul 1597 din incinta complexului Mitropolitan Ortodox.

Se ştie că începând cu anul 1711 pentru a se face loc noii construcţii a Cetăţii Bastionare de la Alba Iulia, biserica şi aşezământul monahal al Mitropoliei Ortodoxe al Ardealului au fost demolate şi odată cu ele dispărând pentru totdeauna şi rămăşiţele pământeşti ale domnitorului.

După asasinarea lui Mihai Viteazul, generalul Giorgio Basta care era de origine napolitană s-a trezit guvernator imperial al Transilvaniei, guvernând între anii 1602-1604.

Asasinarea domnitorului celor trei þãri române Mihai Viteazul pe câmpulTurzii pe data de 9 august 1601

Monumentul funerar ridicat pe locul unde a fost asasinat Mihai Viteazul, construit în anul 1977

În toată această perioadă de guvernare, Basta a folosit pentru a supune cât mai bine populaţia principatului, trupele sale de mercenari, oameni fără credinţă s-au scrupule, gloria lor fiind materializată prin jaf şi hoţie.

Înainte de a muri, soţia Domnitorului Mihai Viteazul, doamna Stanca (+ 8 noiembrie 1603) fiind închisă ca roabă în Cetatea Făgăraşului a lăsat prin testament celor care vor urma la domnie în Transilvania să-i ridice în memoria soţului ei unde a fost asasinat o mică capelă de rit bizantin ortodox. Această dorinţă a fost realizată de către principele Gabriel Bathory care a domnit în perioada anilor 1608-1613.

Aceasta a fost distrusă după anul 1849 de către maghiari care în retragerea lor au distrus tot ceea ce reprezenta element românesc în Transilvania.

Capela avea forma unei troiţe aceasta fiind reprezentată într-o pictură în acuarelă datată 1820 şi achiziţionată de către Contele Joszef Kemeny (1795-1855) din localitatea Luncani (Cluj), apoi de către istoricul turdean Ştefan Teglaş (1853-1915).

Spre sfârşitul sec. XIX preotul român de confesiune greco-catolică Vasile Moldovan din localitatea Sânt Mihaiu (azi comuna Mihai Viteazul – Cluj) a cumpărat terenul unde a avut loc asasinatul asupra domnitorului Mihai Viteazul, cu capelă cu tot cu scopul de a o feri de a fi profanată de maghiari, care într-un final au reuşit să o distrugă.

În anul 1919 regele Ferdinand I al României şi regina consort Maria efectuând o vizită oficială la Turda au dorit să vadă şi locul unde a fost asasinat Mihai Viteazul găsind în zona respectivă doar o cruce simplă din lemn, fără nimic inscripţionat pe ea.

Regele a cerut Comitetului Femeilor Române din oraşul Turda să facă o subscriere publică pentru confecţionarea unei frumoase troiţe din lemn care în anul 1923 va fi amplasată pe locul unde înainte fusese construită mica capelă ortodoxă.

În anul 1977 această troiţă a fost luată din locul unde fusese amplasată timp de peste 50 de ani şi pusă spre a fi văzută la Muzeul Municipal de istorie din Turda.

Fosta troițã din lemn ridicatã pe locul unde, pe data de 9 august 1601, a fost asasinat domnitorul celor trei țãri române, Mihai Viteazul.
În prezent aceasta se aflã expusã la Muzeul de Istorie Turda

În parcul „Mihai Viteazul” în care fusese amplasată această troiţă, a fost construit un frumos Obelisc funerar pentru a aminti generaţiilor viitoare despre această crimă săvârşită asupra domnitorului român.

Lucrarea a fost executată de sculptorul Marius Butunoiu fiind construită din beton armat placată cu travertin de Ruşchiţa, Obeliscul având înălţimea de 1601 cm (anul morţii domnitorului) este aşezat pe un soclu dreptunghiular confecţionat din tuf vulcanic, având trei laturi care simbolizează cele trei principate române, pe fiecare dintre aceste laturi este sculptat în basorelief stema fiecărei provincii în parte, acestea sunt lucrate din marmură de Simeria. Din acelaşi material a fost construit şi sarcofagul care simbolizează mormântul domnitorului Mihai Viteazul având pe capac motive florale în stil Brâncovenesc iar cu litere chirilice sunt trecute date despre cel decedat. Pe faţeta centrală a Obeliscului se află un medalion cu bustul domnitorului sculptat în basorelief.

În anul 2005 în acelaşi parc în apropierea Obeliscului Funerar a fost construită o bisericuţă ortodoxă cu hramul „Mihai Vodă”.

Nicolae PARASCHIVESCU