|
Profesor Aron Pumnul
–
- autorul
proclamaţiei privind convocarea adunării din Duminica Tomii – 30 aprilie
1848 Blaj
- dascălul de suflet al
geniului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
 Aron
Pumnul s-a născut la 27 noiembrie 1818 în localitatea Cuciulata, aşezată
pe malul Oltului în frumoasa zonă a Făgăraşului.
Studiile primare le-a început mai
târziu, la Odorhei, în anul 1831, după care a urmat liceul la Blaj
(1835-1841), perioadă importantă în formarea caracterului său, având ca
profesori o seamă de personalităţi ale timpului, printre care: G.
Bariţiu, I. Rusu, N. Marcu etc.
Profesorul său de filosofie, Simion
Bărnuţiu, însă l-a influenţat în cea mai mare măsură, mai ales în
legătură cu sistemul filosofic al lui W.T. Krug.
În perioada 1841-1842, Aron Pumnul a
frecventat liceul piarist de la Cluj, iar în continuare a urmat Colegiul
Sfânta Barbara de la Viena, pentru studii teologice superioare. În
acelaşi timp a frecventat şi alte cursuri universitare. În cadrul
colegiului a organizat o societate pentru studenţii români, cu un
program luminist, denumită „Rumânimea cea tânără”, care avea ca scop
formarea de dascăli bine pregătiţi în domeniul istoriei, economiei,
fizicii, dreptului natural şi naţional, precum şi în ceeace privesc
traducerile de cărţi şi manuale.
În acest sens Aron Pumnul a prezentat o
serie de lecturi despre: Aristotel, Seneca, Spinoza, Voltaire, J.J.
Russeau, Kant, Roltek etc. În aceeaşi perioadă la Viena a tradus
„Fizica” lui Baumeister şi lucrarea lui Colson „De l’etat present et de
l’avenir des principautés de Moldavie et de Valachie”.
În cadrul societăţii „Rumânimea cea
tânără” şi-a mani-festat şi primele preocupări filologice, dezvoltate
ulterior.
În anul 1846, Aron Pumnul a revenit la
Blaj unde a fost numit profesor de filosofie iar cursurile rezumative
predate, au fost după opera principală a lui Krug „Fundamental
philosophie”.
Odată cu apariţia la Blaj a gazetei
„Organul luminării”, în anul 1847, editată de către T. Cipariu, Aron
Pumnul a devenit principalul colaborator, iar prin materialele publicate
(„Icoane Creştinismului”, „Lumea, Omul, Dumnezeu” etc.) dorea să formeze
un „Îndreptar de morală creştină” pe baze kantiene.
După un an publicaţia „Organul
luminării” s-a transformat în „Organul naţional” care a avut un rol
important la emanciparea românilor din Transilvania.
La începutul anului 1848, ţările Europei
cu regimuri absolutiste, au fost cuprinse de mari zguduiri naţionale şi
sociale.
Revoluţia românilor din anul 1848, din
Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, a fost o răspândire a
mişcărilor generale din Europa, având cauze specifice istoriei şi
neamului românesc.
Insurecţia de la Palermo (Sicilia) din
12 ianuarie 1848 împotriva regimului absolutist al regelui Ferdinand,
urmată de revoluţia franceză din 22 februarie care a schimbat regimul
regelui Ludovic Filip de Orleans, s-a extins la data de 11 martie la
Praga, iar în continuare la Viena la 13 martie şi la 15 martie la
Pesta.
Programul revoluţionarilor maghiari
prevedea în mod special la pct. 12 alipirea Ardealului la Ungaria.
Vestea revoluţiilor, sistem „domino” din
ţările Europei s-a răspândit cu rapiditate şi în Transilvania, iar în
oraşele Arad, Oradea, Timişoara, Cluj, Aiud, Alba Iulia, Dej, Odorhei,
Tg. Mureş etc. s-au desfăşurat adunări populare în care s-au dezbătut o
serie de probleme importante ale „momentului”, privind drepturile şi
interesul românilor din Transilvania.
Un rol important privind răspândirea
informaţiilor cetăţenilor români l-a avut gazeta „Organul luminării”,
primul ziar românesc apărut pe meleagurile Albei cu un an în urmă - 1847
- al cărui redactor şef a fost cărturarul Timotei Cipariu, iar Aron
Pumnul şi Iosif Man adjuncţii săi.
Datorită evenimentelor politice care se
desfăşurau „vertiginos” în Transilvania, cărturarii blăjeni în ziua de
25 martie, s-au întrunit în casa lui Timotei Cipariu la o conferinţă, la
care au luat parte corpul profesoral şi canonici din Blaj.
La iniţiativa şi propunerea prof. Aron
Pumnul, în dupămasa aceleiaşi zile, conferinţa a continuat în clădirea
gimnaziului la care au participat teologi şi tineri elevi din clasele
superioare ale şcolilor blăjene.
Tinereţea participanţilor cu entuziasmul
caracteristic, şi-a spus cuvântul prin iniţiativele lansate cu mult
curaj şi coordonate de prof. Aron Pumnul care era profesorul cel mai
apropiat de sufletul seminariştilor şi al elevilor. Zilnic „convenea”
cu ei, le dădea sfaturi şi-i ţinea la curent cu desfăşurarea
evenimentelor politice. El le împărtăşea ideile şi sfaturile
vârstnicilor şi în acelaş timp le asculta pe cele ale tinerilor mai
ales ale clericilor de la seminar pe care îi însoţea în zilele de marţi,
joi şi sâmbătă la „plimbare” prin oraş.
La întrunirea respectivă, tinerii cu
mult curaj, au propus ca românii din Ardeal „să nu se mai roage pentru
drepturile lor ci să se pretindă...”
Teologul Eliseu Todoran din anul III,
de exemplu, a intervenit hotărât la adunarea respectivă astfel: „Ba nu,
onorată conferinţă, noi nici nu cerem, nici să pretindem, ci să luăm ce
este al nostru”.
E. Todoran a devenit un înflăcărat
revoluţionar român şi tribun în prefectura lui Axente Sever, fiind
omorât ulterior de revoluţionarii unguri între localităţile Băgău şi
Sâncrai (jud. Alba) la data de 25 octombrie 1848.
Pentru activitatea sa revoluţionară a
fost omorât şi tatăl său, rămânând mama sa văduvă cu şapte copii.
În timp ce la Sibiu, Simion Bărnuţiu
împreună cu Ioan Puşcariu în seara zilei de 24 martie redacta
proclamaţia manifest, intitulată „Provocaţiune” care a fost multiplicată
şi trimisă în principalele localităţi din Transilvania, prof. Aron
Pumnul, la Blaj definitiva textul proclamaţiei pentru Adunarea din
Duminica Tomii, fixată pentru data de 30 aprilie 1848.
Guvernatorul Transilvaniei, Jozsef
Teleki, alarmat de situaţia creată şi cunoscând bine „cetatea”
românismului de la Blaj, de teamă, la finele lunii martie (1848) a
chemat de urgenţă la Cluj, la ordine, şi „instructaj” pe episcopul
greco-catolic I. Lemeni şi pe T. Cipariu, care în final au asigurat, că
profesorii blăjeni vor ţine sub control tineretul studios din Blaj la
adunările ce vor avea loc.
După definitivarea proclamaţiei, prof.
Aron Pumnul a apelat la Timotei Cipariu pentru a tipării şi multiplica
proclamaţia la tipografia mitropoliei greco-catolice din Blaj, însă a
fost refuzat şi avertizat: „De marea responsabilitate ce-şi ia pre sine,
convocând o naţiune întreagă, care e una din prerogativele autorităţei”.
Refuzul lui Timotei Cipariu, nu l-a
descurajat, iar proclamaţia a fost scrisă manual în 42 exemplare de
către teologi şi multiplicată în 400 de exemplare, de tinerii studioşi
din Şcolile Blajului.
Răspândirea proclamaţiei în Transilvania
s-a realizat cu ajutorul tinerilor care urmau să plece în vacanţă de
Paşti, în localităţile natale.
Având în vedere importanţa acestui
document istoric de la 1848 de la Blaj, îl vom reda în întregime pentru
cititorii interesaţi.
Proclamaţie Circulariu pentru
convocarea Adunării pe Duminica Tomii
Blaj
(12 aprilie st. n. 1848)
Români!
Acesta vă fie cugetul, fapta şi
vorba care să răsune din graiul fiecăruia, să trăiască îndelung
împăratul constituţionale al Austriei! Să trăiască! Să trăiască! Să
trăiască (naţiunile) neamurile din Ardeal,2 adecă
cea maghiară, săcuie, română, şi sasă. Să trăiască! Să trăiască!!!
Cugetul, faptele şi vorbele cele răsunătoare ale fiecăruia să fie pacea,
slobozenia şi frăţietatea! Iubirea în vorbă şi fapte cătră tot omul care
se află în ţara noastră şi voieşte înflorirea ei, însă nu numai a sa,
acesta e simbolul nostru, aceasta învoirea noastră, acesta propusul
nostru cel din urmă, care însă e şi voia lui Dumnezeu, căci dânsul au
zis: să iubeşti pe de-aproapele tău, ca pe tine însuţi.
Însă aceasta n-au fost pînă acum,
pentru că românii n-au avut drepturile ce să cuvin unui neam, ei au avut
numai deregătorie, însă drepturi nu. Aceste drepturi, ce i s-au cuvenit
dedemult, acum ni Ie dă curjerea vremii dacă vom voi a le cuprinde, însă
cum? Au doară ne să vor arunca în braţă-ne fără voia noastră? Nicidecît,
că acele trebue să ni le câştigăm noi pe calea legii, prin cerere, însă
cine va cere? Au doară episcopul, însă de unde are dînsal împuterire
dată - de la români? Aceasta nu o are şi pentru aceia nici nu poate cere
în numele neamului (naţiunii). (Proclamaţiune) Circulariu încă nu poate
face pentru că deregătoria dînsului este manuducerea credincioşilor săi
cătră mîntuirea sufletului şi alte nemica. Cine va cere dară pentru
români? Deoarece ei n-au (reprezentatori) deputaţi în dietă, nimenea nu
se află, fără numai ei, chiar pentru aceia dară ei trebue să ceară,
înţălegîndu-să între sine, această înţelegere însă nu să poate face,
fără numai adunîndu-ne într-un loc şi sfătuindu-ne unul cu altul ce am
avea lipsă mai mare să cerem. Pentru aceia, e datoria fiecăruia
protopop, preot sau mirean a să învoi fără întîrziere ca să se adune pe
dumineca Tomei în Blaj toţi protopopii cîte cu doi preoţi şi cîte cu doi
oameni din tot satul românesc, fie unit, fie neunit tot atîta, căci toţi
sînt români. Aceasta o pofteşte de la voi strînsa voastră deregătorie ca
să fericiţi pre credincioşii voştri, aceasta e deregătoria şi acelui mai
de pre urmă român ardelean.
Deci nu aşteptaţi, prea onoraţi
protopopi, ca să vă chieme preabunul nostru episcop, căci dînsu nu o
poate face, deşteptaţi-vă si-1 uşuraţi de acea grea răspundere,
înştiinţaţi-1 ca pre un părinte a neamului nostru, că veţi veni pre
dumineca Tomei şi veniţi cu toţi că aceasta o pofteşte însuşi mîntuinţa
neamului nostru, nu vă temeţi de nimenea. Spuneţi ungurilor, săcuilor şi
saşilor că noi îi iubim ca pre fraţii noştri, cu carii lăcuim întru o
ţară. Spuneţi-le cu cuvîntul şi le arătaţi cu fapta că noi îi iubim,
însă e drept ca şi ei să ne iubească si să corăspundă iubirei noastre ce
o avem cătră ei, spuneţi-le în gura mare că noi nu voim a cîştiga
drepturile omenimei prin sabie, ci prin legile minţei sănătoase şi
pentru aceea ne adunăm să ne înţălegem cari sînt drepturile acele; căci
dreptul cîştigat cu sabia nu e drept, ci răpire şi uzurpăciune, şi ţine
numai pînă cînd să rugineşte sabia sau să despotereşte mîna care o
poartă şi atunci înceată. Însă dreptul întemeiat pe mintea sănătoasă
ţine pînă cînd ţine mintea. Spuneţi neamurilor celorlalte, că armele
le-au aflat mintea omenească ca să se apere oamenii cu ele de fiarele
cele sălbatice si crude, iar nu ca să omoare oameni cu ele.
Spuneţi-le să urmeze şi dînsele
acestŢeţ principe (îndreptări) şi atunci nu avem lipsă de tunuri mai
mult. Spuneţi-le să urmeze aceste principe, cari ne chiamă pre toţi fii
(patriei) ţării să ne îmbrăţişăm şi să ne sărutăm frăţeşte strigînd: să
trăiască frăţinătatea! Aceasta e frăţinătatea cea adevărată pre care e
întemeiată fericirea ţării cea din lontru, căci atunci nu se va mai teme
sasu sau unguru de român, nici românul nu va urî pre sas şi ungur, ci
vor fi fraţi precum să cuvine şi vor lucra dimpreună, după putere, spre
înflorirea ţării, trăind ungurul cu ungurul, românul cu românul. Căci
înaintea minţii sănătoasă e om de nemica şi blăstâmat care fiind născut
din sînul unui neam voeşte a să preface intr-alt, deci înaintea minţii
sănătoasă e om de nemica care fiind român s-ar zice că e ungur sau care
fiind născut ungur să zice a fi neamţ sau român. Spuneţi-le aceste
principe şi eu .nu cred că va fi vreun ungur cu mintea sănătoasă care să
le poată reproba - unu ca acela n-are minte sănătoasă şi lucră după
sîmţîri, deci cauza noastră română e sfîntă, sînt sfinte, mijloacele
prin cari voim a câştiga - e sfînt înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
oamenilor modul prin care voim a o câştiga; aşădară în contra
înfiinţării ei, numai oameni blăstămaţi pot lucra, de cari chiar nu
trebue să ascultăm.
Auziţi dară români! Uniţi-vă în
voinţă şi îndemnaţi pre (onoraţi) cinstiţi protopopi a veni la Blaj pe
duminecă după Paşti şi din tot satul cîte doi oameni ca să ne înţălegem
despre cele ce avem să le cerem de la dieta ce să va ţine cit mai
curînd, adecă de la părinţii ţării si ai noştri, cari a bunăsamă ne vor
da cele de lipsă, numai noi să le ştim cere; acesta e singurul mod de a
pute face cerere totală (adecă a tuturor românilor) şi altul nu, aceasta
dacă o vom face ne vom împlini derogatoria ce o avem cătră ţară şi cătră
neam, iar de nu o vom face sîntem necredincioşi cătră ţară, cătră
domnitorul nostru şi cătră neam, ce nu va rămîne neînsămnat în cartea
întîmplărilor neamului nostru şi prin urmare venitorimea oamenilor de
omenie ne vor binecuvînta sau ne vor blăstăma precum vom fi vrednici.
Vivat naţio!"
• Originalul la Budapesta, Országos
Levéltár, Gubernium Transylvanicum ŢPraesidialia”ţ, nr: 6029/1848;
Institutul de Istorie şi Arheologie, Cluj-Napoca, Fototeca, nr. I 600-1
603,1712-1713.
- Reproducere după V. Cheresteşiu,
Adunarea naţională de la Blaj, p. 218-220, şi Revoluţia de la
1848-1849 din Transilvania, vol. I, p. 451-452.
• 1. În aceeaşi zi de 12 apr.,
„proclamaţia a fost citită în faţa clericilor şi şcolarilor de Ia Blaj”.
Tineretul a copiat-o în sute de exemplare, difuzînd-o în toată ţara.
(Apud Revoluţia de la 1848 din Transilvania, I, p. 452, n.1). 2 -
Manifestul a fost scris iniţial în două.variante: una, cu caractere
chirilice; alta, cu litere latine. Ele corespund si unor variante
lexicale şi stilistice adoptata într-un caz şi celălalt, fapt constatat
de altfel şi în alte situaţii similare; Textul reprodus aici, ca şi în
ediţiile citate, este cel scris cu caractere chirilice. Se semnalează
însă cuvintele folosite în varianta cu litere latine între paranteze.
Pregătirea şi organizarea Adunării din
Duminica Tomii în principal i se datoreşte prof. Aron Pumnul, iar
personajul principal al zilei de 30 aprilie 1848 a fost tânărul
Alexandru Papiu Ilarian.
La adunarea din Duminica Tomii la care
au participat circa 4000 de oameni, prof. Aron Pumnul, organizatorul
acestei adunări, la fel ca şi preoţii şi canonicii din Blaj precum şi
protopopii satelor din Transilvania, la care se făcuse apel prin
proclamaţie, au lipsit de la adunare din cauza presiunilor şi a
ameninţărilor efectuate de episcopul greco-catolic Ioan Lemeni.
Singurul preot, Simion Balint de la
Roşia Montană, ajuns la Blaj, la ameninţările transmise de episcopului
greco-catolic a fost obligat să părăsească localitatea.
După înfrângerea revoluţiei din
Transilvania prof. Aron Pumnul ca şi alţi conducători români ardeleni,
devenind duşmani ai maghiarilor, pentru a scăpa cu viaţă, au trebuit să
fugă la fraţii lor de peste Carpaţi.
Prof. Aron Pumnul a fost condamnat la
moarte de autorităţile maghiare, iar locuinţa şi bunurile sale din Blaj
au fost distruse.
La început a stat ascuns în satul său
natal, Cuciulata, dar la venirea soldaţilor unguri în sat, a trebuit să
fugă din calea acestora. Un contemporan relata: „Îl băgară sătenii
într-un butoi mare de curechi (varză) şi-l trecură pe lângă
despărţământul militar fără a fi cunoscut."
În acest fel prof. Aron Pumnul a fost
salvat cu ajutorul consătenilor, după care de la Braşov a trecut munţii
în Ţara Românească.
Ajuns la Bucureşti s-a cazat la un
hotel, unde spre ghinionul său, era cazat şi un comisar maghiar care
într-o noapte a vrut să-l ucidă, dar a scăpat ca prin minune de la
moarte.
În continuare, după ce a luat legătura
la Bucureşti cu Nicolae Bălcescu şi I. Heliade Rădulescu (membri ai
guvernului provizoriu), prof. Aron Pumnul a fost numit comisar cu
propaganda în judeţul Râmnicu Sărat, dar la scurt timp după intrarea
trupelor ţariste şi otomane în Moldova a fost nevoit să se refugieze în
Bucovina, la fel ca şi alţi revoluţionari ardeleni de la 1848, precum
Vasile Neacşu, Florian Porcius, Ioan Popescu, Ioan Lazăr, Iacob Bologa,
Grigore Mihali, George Bariţiu etc.
În revista „Familia” numărul 29 şi 30,
Aurel C. Domşa a prezentat o biografie prelucrată a profesorului Aron
Pumnul, pe baza unor epistole autografe rămase de la el.
Frumuseţea şi autenticitatea descrierii
acestei perioade din viaţa prof. Aron Pumnul ne face plăcere şi ne
obligă în acelaşi timp, să redăm un extras din acest material prezentat
de Aurel C. Domşa în prestigioasa revistă „Familia” din anul 1889.
ec. Ioan
STRĂJAN
Bibliografie
„1848, Blajul şi amintirea
revoluţiei”, ASTRA, Despărţământul „Timotei Cipariu” Blaj. Aron Pumnul:
În vâltoarea revoluţiei de la 1848 de la Ilie Rad, pag. 142-163.
Revista „Familia” nr. 28 şi 29 din anul 1889.
|
|
