Zlatna şi Presaca
Ampoiului în
revoluţia de la
1848-1849
Anul 1848 a fost un an al
revoluţiei de redeşteptare naţională în Europa. Asemenea idei şi fapte
revoluţionare le întâlnim şi în satele locuite de românii din
Transilvania.
În Transilvania au avut
loc evenimentele dramatice şi nedorite. Aşa a fost cazul relaţiilor
dintre unguri şi români. Ungurii transilvăneni au hotărât, fără voia
românilor, care constituiau majoritatea populaţiei, să unească
Transilvania cu Ungaria. Românii, prin hotărârile luate la adunările de
la Blaj, s-au opus acestei uniri, cerând ca naţiunea română să fie
recunoscută şi declarată egală cu celelalte naţiuni transilvănene.
În speranţa că doleanţele
se vor rezolva pe calea tratativelor, românii au trimis delegaţii la
Dieta din Cluj, la Kossuth în Budapesta şi la împăratul şi rege al
Ungariei, Ferdinand. Toate s-au soldat cu eşecuri. Ferdinand a aprobat
hotărârile luate de Dieta din Cluj care desfiinţa şi iobăgia dar care nu
s-a aplicat nici în 1849. Atunci românii s-au considerat îndreptăţiţi să
nu mai presteze obligaţiile iobăgeşti şi să-şi ia pământul înapoi.
Nesupunerea iobagilor a început la Mihalţ. Ungurii au făcut uz de arme
şi au căzut primele victime din rândul românilor la începutul lui iunie
1848.
Armata imperială s-a
divizat. O parte a trecut de partea revoluţiei maghiare a lui Kossuth
care îl recunoaşte ca rege numai al Ungariei. Cealaltă parte a armatei a
rămas credincioasă împăratului Ferdinand. Între cele două armate care îl
aveau comandant suprem pe acelaşi Ferdinand se vor desfăşura lupte.
Armata ungurească a început să recruteze cu forţa tineri români. Acolo
unde românii nu s-au supus au trimis execuţia militară care au asuprit
mulţi români, începând din comuna Luna din fostul judeţ Turda.
Pentru a-şi întări forţa
militară ungurii au înfiinţat, pentru populaţia maghiară civilă, din
oraşe şi comune, gărzi înarmate. Aceste gărzi au ridicat spânzurători,
iar armata a arestat şi maltratat pe mulţi fruntaşi români printre care
şi pe popa Simion Balint de la Abrud.
Toate represiunile
săvârşite de unguri împotriva românilor i-a determinat şi pe aceştia să
se înarmeze. De aici înainte armata şi gărzile maghiare, întrucât
românii nu li s-au mai supus le-a incendiat satele, au ucis fără
deosebire de vârstă sau de sex cetăţeni români nevinovaţi.
Fiindcă ungurii au atacat
atât pe austrieci cât şi pe români, aceştia au fost nevoiţi să
colaboreze cu austriecii. Printre altele, imperialii au cerut românilor
să-i dezarmeze pe ungurii constituiţi în gărzi. Ungurii din Abrud au
acceptat să depună armele în faţa prefectului Avram Iancu în luna
octombrie 1848. În schimb la Zlatna în timp ce se purtau tratative,
ungurii au primit ordin de la Kemegyen să tragă cu armele în românii
care aşteptau rezultatul tratativelor. În aceste împrejurări au fost
ucişi mişeleşte românii:
1. Şerban Gherman din
Trâmpoaiele
2. Tătar Bucur din
Trâmpoaiele
3. Ivan Antono din
Trâmpoaiele
4. Brudceim Ioan din
Izvorul Ampoiului
5. Ioan Plăcintă di
Pătrângeni
6. Ioan Câmpean din
Pătrângeni
7. Vasile Zalvaria din
Pătrângeni
8. Ioan Roşca din Zlatna
9. Sofia Ticu din Zlatna
10. Toader Luciu din
Zlatna
11. Georgiu Bozeşan din
Zlatna
12. Anghel Oprea din
Zlatna
La aceştia s-au adăugat şi
mulţi răniţi.
Românii care au scăpat cu
viaţă au fugit în satele vecine şi au dat alarma. De frica românilor
unguri au început să incendieze localitatea Zlatna, partea românească
începând cu biserica ortodoxă românească, după care au fugit spre Alba
Iulia – Aiud. Românii au recurs pentru prima dată la forţă cu arma în
mână contra adversarului nemilos. Pentru nesăbuinţa ungurească de a
trage cu arma în timpul tratativelor, românii s-au răzbunat cumplit în
luptele din zona Presaca Ampoiului. Ungurii care au scăpat cu viaţă au
fost duşi de Avram Iancu la Abrud unde au trăit liniştiţi până în mai
1849 când Hatvany a atacat Abrudul.
În timp la Zlatna au avut
loc bătălii în 23 octombrie 1848, 16 aprilie 1849 şi 29 iunie, 1 iulie
1849.
În aceste bătălii din
Presaca au fost următorii martiri şi eroi.
1. Toder Stanciu
2. Gligor Ieremie
3. Gligor Toma
4. Dumitru Ursu
5. Iacov Morariu
6. Adam George
7. Gligor Ilie
8. Haneş Toader
E bine să ştie generaţia
actuală şi cele care vor veni în Presaca Ampoiului, ce suferinţe au
îndurat strămoşii lor în anii 1848-1849. Localitatea a fost jefuită de
toate bunurile din gospodării şi biserică. Când au terminat cu jaful au
dat foc gospodăriilor: case, şuri, acareturi etc.
Merită să fie reţinute
numele celor care au rămas în câmp pârjolit:
Cristian Urs, Cristian
Teodor, Cristian Floarea lui Pătruţ, Cristian Todor, Cristian Moise lui
Ilie, Sârb Ioan lui Ilie, Irimie Ionuţ lui Avram, Mic Mihăilă lui Ionuţ,
Roman Iosif, Mia Gligor, Hănăş Parastie lui Teodor, Stancii Ioan a
Cotii, Ştefan Samoilă, Cantea Todor, Ironie Todor lui Ioncit, Iacob
Onică, Raul Adam, Rad Mihăilă lui Avram, Rad Ioan lui Gligor, Rad
Mihăilă a omului, Rad Ilisia, Grigore Lup, Rad Maria a Onului, Mădaraş
Ioan lui Andrei, Ursalas Urs, Rad Iacob a Florii, Simeon Pătru, Hanăş
Dumitru cel Bătrân, Stănilă Toader, Nicula Pătru lui Filip, Stan Ionuţ
lui Toader, Hanăş Lazăr, Gligor Simion, Mureriu Ionuţ, Murariu Macavei,
Irimie Zaharie, Ursalăş Ioan, Irsalăş Nicolae, Urs Iacob, Vasile Văsălie
a Tomii, Stănilă Dumitru, Vasile Gligor, Hănăş Dumitru lui Ioan, Ştefan
Teodor, Hănăş Ioan lui Lazăr, Laslău Pătru lui Ştefan, Irimie Zaharie,
Irimie Ioan lui Chirilă, Irimie Ioan lui Gheorghe, Vasile Pătru, Sârb
Ioan lui Gavrilă, Sârb Vasile lui Ilie, Irimie Iacob lui Ioan, Nicolae
Moise, Grigore Gavrilă, Mic Tomozei, Hanăş Ioanăş a Omului, Jors Simion,
Nicula Todor, Nicolae Mihăilă, Stanciu Ioan a Tomii, Urs Marina lui
Chirilă, Sârb Cosma lui Precup, Mic Todor, Gligor Ionuţ lui Ionuţ,
Irimie Gheorghe lui Gheorghe, Rus Simion, Irimie Ilie lui Gheorghe,
Irimie Toma lui Moise, Mic Dumitru, Gligor Crăciun, Sârb Todor lui Ion,
Sârb Ştefan, Popa Vasile lui Dumitru, Rus Ion, Stanciu Ioan lui Dan,
Gligor Ştefan lui Ion, Vasile Ionuţ lui Constantin, Rus Gligor, Ursalăş
Simion, Sârb Nicolae lui Pătru, Sârb Todor lui Tănăsie, Gligor Ionuţ
bătrânul, Stanci Parastie lui Nicolae, Sârb Ilie, Mic Samfira lui
Toader, Mic Ananie, Ştefan Chirilă, Irimie Iacob lui Dumitru, Sârb
Chirilă lui Ilie, Stanciu Toader lui Dan, Gligor Nicolae a Tomii,
Stanciu David, Jorj Filip a renghi, Nicolae Filip lui Avram, Stanciu
Ionuţ lui Gligor, Gogoiu Ionuţ, Mic Ioan lui Goartă. Mic Simion, Simion
Onu, Necula Mihăilă lui Ionuţ, Gligor Iencuţ lui Ionuţ, Rus Simion,
Ursalăş Ion lui Mihăilă, Moara satului.
Suferinţele românilor din
Presaca Ampoiului au fost suportate la fel şi de alte sate româneşti din
Apuseni.
prof. Ilie FURDUIU
Bibliografie:
Arhivele bisericilor
româneşti ortodoxe şi greco-catolice din Alba şi Sibiu.
|
|