Zlatna şi Presaca Ampoiului în

revoluţia de la 1848-1849

Anul 1848 a fost un an al revoluţiei de redeşteptare naţională în Europa. Asemenea idei şi fapte revoluţionare le întâlnim şi în satele locuite de românii din Transilvania.

În Transilvania au avut loc evenimentele  dramatice şi nedorite. Aşa a fost cazul relaţiilor dintre unguri şi români. Ungurii transilvăneni au hotărât, fără voia românilor, care constituiau majoritatea populaţiei, să unească Transilvania cu Ungaria. Românii, prin hotărârile luate la adunările de la Blaj, s-au opus acestei uniri, cerând ca naţiunea română să fie recunoscută şi declarată egală cu celelalte naţiuni transilvănene.

În speranţa că doleanţele se vor rezolva pe calea tratativelor, românii au trimis delegaţii la Dieta din Cluj, la Kossuth în Budapesta şi la împăratul şi rege al Ungariei, Ferdinand. Toate s-au soldat cu eşecuri. Ferdinand a aprobat hotărârile luate de Dieta din Cluj care desfiinţa şi iobăgia dar care nu s-a aplicat nici în 1849. Atunci românii s-au considerat îndreptăţiţi să nu mai presteze obligaţiile iobăgeşti şi să-şi ia pământul înapoi. Nesupunerea iobagilor a început la Mihalţ. Ungurii au făcut uz de arme şi au căzut primele victime din rândul românilor la începutul lui iunie 1848.

Armata imperială s-a divizat. O parte a trecut de partea revoluţiei maghiare a lui Kossuth care îl recunoaşte ca rege numai al Ungariei. Cealaltă parte a armatei a rămas credincioasă împăratului Ferdinand. Între cele două armate care îl aveau comandant suprem pe acelaşi Ferdinand se vor desfăşura lupte. Armata ungurească a început să recruteze cu forţa tineri români. Acolo unde românii nu s-au supus au trimis execuţia militară care au asuprit mulţi români, începând din comuna Luna din fostul judeţ Turda.

Pentru a-şi întări forţa militară ungurii au înfiinţat, pentru populaţia maghiară civilă, din oraşe şi comune, gărzi înarmate. Aceste gărzi au ridicat spânzurători, iar armata a arestat şi maltratat pe mulţi fruntaşi români printre care şi pe popa Simion Balint de la Abrud.

Toate represiunile săvârşite de unguri împotriva românilor i-a determinat şi pe aceştia să se înarmeze. De aici înainte armata şi gărzile maghiare, întrucât românii nu li s-au mai supus  le-a incendiat satele, au ucis fără deosebire de vârstă sau de sex cetăţeni români nevinovaţi.

Fiindcă ungurii au atacat atât pe austrieci cât şi pe români, aceştia au fost nevoiţi să colaboreze cu austriecii. Printre altele, imperialii au cerut românilor să-i dezarmeze pe ungurii constituiţi în gărzi. Ungurii din Abrud au acceptat să depună armele în faţa prefectului Avram Iancu în luna octombrie 1848. În schimb la Zlatna în timp ce se purtau tratative, ungurii au primit ordin de la Kemegyen să tragă cu armele în românii care aşteptau rezultatul tratativelor. În aceste împrejurări au fost ucişi mişeleşte românii:

1.   Şerban Gherman din Trâmpoaiele

2.   Tătar Bucur din Trâmpoaiele

3.   Ivan Antono din Trâmpoaiele

4.   Brudceim Ioan din Izvorul Ampoiului

5.   Ioan Plăcintă di Pătrângeni

6.   Ioan Câmpean din Pătrângeni

7.   Vasile Zalvaria din Pătrângeni

8.   Ioan Roşca din Zlatna

9.   Sofia Ticu din Zlatna

10. Toader Luciu din Zlatna

11. Georgiu Bozeşan din Zlatna

12. Anghel Oprea din Zlatna

La aceştia s-au adăugat şi mulţi răniţi.

Românii care au scăpat cu viaţă au fugit în satele vecine şi au dat alarma. De frica românilor unguri au început să incendieze localitatea Zlatna, partea românească începând cu biserica ortodoxă românească, după care au fugit spre Alba Iulia – Aiud. Românii au recurs pentru prima dată la forţă cu arma în mână contra adversarului nemilos. Pentru nesăbuinţa ungurească de a trage cu arma în timpul tratativelor, românii s-au răzbunat cumplit în luptele din zona Presaca Ampoiului. Ungurii care au scăpat cu viaţă au fost duşi de Avram Iancu la Abrud unde au trăit liniştiţi până în mai 1849 când Hatvany a atacat Abrudul.

În timp la Zlatna au avut loc bătălii în 23 octombrie 1848, 16 aprilie 1849 şi 29 iunie, 1 iulie 1849.

În aceste bătălii din Presaca au fost următorii martiri şi eroi.

1.   Toder Stanciu

2.   Gligor Ieremie

3.   Gligor Toma

4.   Dumitru Ursu

5.   Iacov Morariu

6.   Adam George

7.   Gligor Ilie

8.   Haneş Toader

E bine să ştie generaţia actuală şi cele care vor veni în Presaca Ampoiului, ce suferinţe au îndurat strămoşii lor în anii 1848-1849. Localitatea a fost jefuită de toate bunurile din gospodării şi biserică. Când au terminat cu jaful au dat foc gospodăriilor: case, şuri, acareturi etc.

Merită să fie reţinute numele celor care au rămas în câmp pârjolit:

Cristian Urs, Cristian Teodor, Cristian Floarea lui Pătruţ, Cristian Todor, Cristian Moise lui Ilie, Sârb Ioan lui Ilie, Irimie Ionuţ lui Avram, Mic Mihăilă lui Ionuţ, Roman Iosif, Mia Gligor, Hănăş Parastie lui Teodor, Stancii Ioan a Cotii, Ştefan Samoilă, Cantea Todor, Ironie Todor lui Ioncit, Iacob Onică, Raul Adam, Rad Mihăilă lui Avram, Rad Ioan lui Gligor, Rad Mihăilă a omului, Rad Ilisia, Grigore Lup, Rad Maria a Onului, Mădaraş Ioan lui Andrei, Ursalas Urs, Rad Iacob a Florii, Simeon Pătru, Hanăş Dumitru cel Bătrân, Stănilă Toader, Nicula Pătru lui Filip, Stan Ionuţ lui Toader, Hanăş Lazăr, Gligor Simion, Mureriu Ionuţ, Murariu Macavei, Irimie Zaharie, Ursalăş Ioan, Irsalăş Nicolae, Urs Iacob, Vasile Văsălie a Tomii, Stănilă Dumitru, Vasile Gligor, Hănăş Dumitru lui Ioan, Ştefan Teodor, Hănăş Ioan lui Lazăr, Laslău Pătru lui Ştefan, Irimie Zaharie, Irimie Ioan lui Chirilă, Irimie Ioan lui Gheorghe, Vasile Pătru, Sârb Ioan lui Gavrilă, Sârb Vasile lui Ilie, Irimie Iacob lui Ioan, Nicolae Moise, Grigore Gavrilă, Mic Tomozei, Hanăş Ioanăş a Omului, Jors Simion, Nicula Todor, Nicolae Mihăilă, Stanciu Ioan a Tomii, Urs Marina lui Chirilă, Sârb Cosma lui Precup, Mic Todor, Gligor Ionuţ lui Ionuţ, Irimie Gheorghe lui Gheorghe, Rus Simion, Irimie Ilie lui Gheorghe, Irimie Toma lui Moise, Mic Dumitru, Gligor Crăciun, Sârb Todor lui Ion, Sârb Ştefan, Popa Vasile lui Dumitru, Rus Ion, Stanciu Ioan lui Dan, Gligor Ştefan lui Ion, Vasile Ionuţ lui Constantin, Rus Gligor, Ursalăş Simion, Sârb Nicolae lui Pătru, Sârb Todor lui Tănăsie, Gligor Ionuţ bătrânul, Stanci Parastie lui Nicolae, Sârb Ilie, Mic Samfira lui Toader, Mic Ananie, Ştefan Chirilă, Irimie Iacob lui Dumitru, Sârb Chirilă lui Ilie, Stanciu Toader lui Dan, Gligor Nicolae a Tomii, Stanciu David, Jorj Filip a renghi, Nicolae Filip lui Avram, Stanciu Ionuţ lui Gligor, Gogoiu Ionuţ, Mic Ioan lui Goartă. Mic Simion, Simion Onu, Necula Mihăilă lui Ionuţ, Gligor Iencuţ lui Ionuţ, Rus Simion, Ursalăş Ion lui Mihăilă, Moara satului.

Suferinţele românilor din Presaca Ampoiului au fost suportate la fel şi de alte sate româneşti din Apuseni.

prof. Ilie FURDUIU

Bibliografie:

Arhivele bisericilor româneşti ortodoxe şi greco-catolice din Alba şi Sibiu.