80 de ani de la moartea fostului Episcop al Armatei Române, general de brigadă dr. Ioan STROIA

18 aprilie 1937 – 18 aprilie 2017

Pe data de 18 aprilie 2017 se împlinesc 80 de ani de la trecerea la cele veşnice a fostului Episcop al Armatei Române, general de brigadă doctor Ioan Stroia, cel care a păstorit destinele religioase ale acestei instituţii timp de 12 ani (12 iulie 1925 – 18 aprilie 1937).

Acesta a văzut lumina zilei pe data de 20 ianuarie 1865 în localitatea Fântânele (Cacova, jud. Sibiu) o importantă aşezare de păstori şi plugari din Mărginimea Sibiului. Studiile primare le-a urmat la şcoala din satul natal până la vârsta de 14 ani când între anii 1879-1887 a urmat cursurile ciclului gimnazial energetic german din Sibiu clasele I-VI, apoi celelalte două clase VII-VIII le-a urmat – după buna tradiţie ortodoxă – la Gimnaziul „Andrei Şaguna” din Braşov, unde va primi şi botezul credinţei naţionale şi dragostea de luptă pentru dreptate naţională.

Între anii 1887 şi 1890 purtând în suflet atmosfera religioasă a căminului său părintesc, acesta a urmat cursurile superioare ale Institutului Teologic din Sibiu, unde, în urma unui examen pentru verificarea cunoştinţelor şi aptitudinilor dobândite, a luat cu note maxime, fiindu-i acordată o bursă pentru a-şi urma studiile în străinătate la universităţi de  prestigiu cum au fost cele din Jena, Budapesta şi Leipzig în perioada anilor 1890-1893, iar după patru ani de studiu în anul 1893 îşi va lua doctoratul în litere şi filozofie cu o teză intitulată „Sistemul de educaţie al pedagogului Theodor Waitz (1821-1864)”.

La vârsta de 29 de ani, tânărul doctor în ştiinţe revine în anul 1894 în oraşul Sibiu, unde va ocupa postul de profesor la Seminarul Andreian pe o perioadă de 7 ani (1894-1901). În această funcţie Dr. Stroia va desfăşura o intensă activitate didactică, impunându-se repede în faţa elevilor săi, fiind apreciat de ceilalţi profesori din seminar ca un om cu multă putere de muncă, seriozitate, probitate morală, având o inteligenţă peste medie.

Între anii 1901-1908 a îndeplinit cu onoare şi vrednicie funcţie de preot protopop de Sălişte, unde şi-a luat munca de păstor în serios construind casa protopopială şi un nou edificiu şcolar care există şi în prezent. Prin felul lui de a fi a fost apreciat şi simpatizat de societatea românească, fiind de nenumărate ori solicitat să-şi aducă aportul în rezolvarea unor probleme cu caracter de obşte.

Tot în această perioadă acesta a îndeplinit şi funcţia de inspector şcolar la Sălişte.

Între anii 1908-1919 este mutat cu serviciul la Sibiu unde va fi numit şi Protopop, concomitent a îndeplinit şi funcţia de inspector şcolar.

În anul 1909 părintele protopop dr. Ioan Stroia a activat la Sibiu şi în cadrul ASTREI, fiind un membru marcant în cadrul secţiunii privind instituţiile de învăţământ conduse de dr. Onisifor Ghibu (1883-1972). Datorită modului exemplar cum îşi îndeplinea atribuţiile profesionale, dr. Stroia a fost dorit şi de alte instituţii culturale şi economice din Transilvania.

În perioada sa de tinereţe se va căsători cu fiica asesorului consistorial Nicolae Ivan, o femeie cu o aleasă cultură şi educaţie, distinsă şi cuceritoare faţă de persoanele cu care intra în discuţii. A fost o soţie demnă şi iubitoare, dăruindu-i soţului ei două fete de care s-a preocupat îndeaproape pentru creşterea şi educarea lor, ea a fost cea care i-a adus liniştea sufletească a soţului ei, fiind în familia lor o rază de soare şi duioşie.

Între anii 1919-1922 în oraşul Sibiu părintele protopop dr. Stroia va îndeplini în paralel şi funcţia de inspector şcolar al judeţului Sibiu, iar între anii 1922-1923 va fi numit inspector general al învăţământului din acelaşi judeţ.

Între anii 1923-1925 va îndeplini şi funcţia de consilier mitropolitan al Sibiului.

Pe toată perioada cât acesta şi-a desfăşurat activitatea la Sibiu şi Sălişte, părintele protopop dr. Ioan Stroia a fost un mare animator şi un neîntrecut gospodar, reuşind să aducă un suflu nou în rândul preoţimii şi al profesorilor din învăţământ, a ştiut cum să-şi organizeze activităţile, iar prin felul lui de a fi s-a impus în faţa superiorilor săi, determinându-i să aprobe construirea de noi lăcaşe de cult ortodox şi şcoli româneşti.

A activat cu fermitate şi şi-a impus convingerile într-o perioadă când dualismul austro-ungar (186-1918) devenise tot mai virulent asupra românilor.

Părintele protopop dr. Stroia a acţionat cu multă fermitate atunci când revizioniştii iredentişti de la Budapesta doreau cu ardoare să-şi impună Legea 38/7 decembrie 1868 numită şi Legea Apponyi prin care şcolile confesionale ale românilor, germanilor, slovacilor şi sârbilor erau şicanate, amplificând prin aceasta procesul de maghiarizare a Transilvaniei.

În anul 1918 în duminica Tomi părintele protopop dr. Stroia a participat la Sinodul Arhidiocezan alături de alţi 36 de deputaţi (aşa erau numiţi membrii acestui for superior religios) care au avut curajul şi demnitatea românească de a vota împotriva maghiarizării şcolilor confesionale româneşti, deşi în sala unde se desfăşurau lucrările sinodului se afla şi trimisul guvernului ungar împreună cu 12 agenţi acoperiţi înarmaţi cu pistoale, iar în anticamera sălii de şedinţă se mai afla un grup de jandarmi honvezi şi poliţişti maghiari gata să intervină atunci când situaţia o va impune. În sala unde s-a desfăşurat sinodul se mai aflau şi viitorul mitropolit al Ardealului Nicolae Bălan (1882-1955) (1920-1955) precum şi foarte mulţi invitaţi din partea ASTREI. Cu toate presiunile exercitate de maghiarii prezenţi la sinod, totuşi prin voinţa românilor prezenţi în sală a fost ales preşedinte de onoare al ligii antirevizioniste române secţiunea pe Ardeal.

Pentru a stopa influenţa maghiarizării şcolilor de alte naţionalităţi, părintele protopop dr. Stroia s-a implicat personal cu încă doi învăţători români patrioţi din localitatea Sălişte, întocmind toate cărţile de citire care cuprindeau materia limbii române, religiei, istoriei neamului şi a ştiinţelor  naturii. Aceste cărţi redactate de ei, erau străbătute de un adânc simţământ patriotic românesc, fiind scrise într-o curată limbă literar-românească, reuşindu-se prin aceasta să fie neutralizate asalturile de impunere a limbii maghiare de către revizionişti unguri. Tot părintele protopop a ştiut să scoată la iveală şi câteva lucrări ştiinţifice foarte apreciate în cercurile teologice, a colaborat intens prin publicarea unor articole în revistele şi ziarele timpului printre care erau „Telegraful român”, „Vatra şcolară”, „Revista teologică”.

Pe data de 20 mai 1925, pentru meritele sale deosebite, părintele protopop dr. Ioan Stroia la recomandarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, este ales şi aşezat pe scaunul episcopal al armatei române, funcţie pe care o va îndeplini până la sfârşitul vieţii cu deosebită vrednicie. În aceeaşi zi odată cu numirea în funcţie Înalt Prea Sfinţitul Episcop dr. Ioan Stroia va fi înaintat la gradul de general de brigadă.

În structurile episcopiei Armatei României erau cuprinşi toţi preoţii militari încadraţi pe funcţii de ofiţeri în activitate.

După numirea ca Episcop al Armatei Române şi citat prin ordin al ministrului apărării naţionale I.P.S. Episcopul general de brigadă dr. Ioan Stroia a fost confirmat în această funcţie şi de către casa regală în persoana regelui Ferdinand I al României (1865-1927) şi (1914-1927).

În calitatea pe care o avea de arhiereu al armatei române acesta a cerut aprobarea forurilor superioare, ca episcopia armatei care îşi avea sediul la Bucureşti, să fie transferată în capitala Marii Unirii la Alba Iulia, cererea fiindu-i aprobată.

Împreună cu preotul militar colonelul dr. Ioan Dăncilă care păstorea Şcoala Militară de ofiţeri activi nr. 2 „Principele Carol” din oraşul Sibiu, au elaborat noile instrucţiuni provizorii asupra serviciului religios în armată pe timp de pace şi în timp de campanie, acest document va sta la baza activităţii religioase din armată până în anul 1948 când activitatea confesională din armată a fost desfiinţată iar instrucţiunile au fost abrogate.

În noua funcţie P.S. episcopul militar dr. Ioan Stroia a organizat temeinic buna funcţionare a inspectoratului clerului militar, justificând zi de zi utilitatea acestei instituţii în faţa superiorilor săi, având grijă totodată ca biserica încoronării şi monumentele care o împrejmuiau să-şi păstreze rolul lor sfânt şi simbolic.

A fost un aprig combatant al pretenţiilor cultului romano-catolic de a pătrunde în rândul armatei            alterându-i caracterul tradiţional.

Sufletul lui de mare şi bun creştin îl definesc şi prin daniile lui generoase pe care acesta le-a făcut bisericii din localitatea Aciliu şi eparhiei din Alba Iulia, punând bazele şi construind sub patronajul său complexul monahal al mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul” din zona Schit.

S-a aflat permanent într-o relaţie strânsă şi de colaborare cu autorităţile locale şi ale prefecturii Alba, precum şi cu reprezentanţii celorlalte culte religioase atât pe plan local cât şi pe plan naţional.

A fost un episcop cunoscut şi apreciat, fiind iubit de toţi ostaşii armatei române, totdeauna şi-a găsit timp pentru a-şi vizita subordonaţii şi capelele militare pe care aceştia le păstoreau, dându-le poveţe, sfaturi şi îndrumări pentru bunul mers al activităţilor.

A fost prezent la toate activităţăile şi ceremoniile militare mai importante din armată.

Suferind de o boală necruţătoare, vrednicul episcop al armatei române P.S. general de brigadă dr. Ioan Stroia va trece la cele veşnice pe data de 18 aprilie 1937 la vârsta de 72 de ani.

Procesiunea de înmormântare a I.P.S. s-a desfăşurat pe data de 20 aprilie 1937, într-o zi de marţi la Alba Iulia.

La procesiune a fost prezent şi arhiepiscopul vicar dr. Vasile Stan în calitate de reprezentant al sfântului sinod. Din partea cultelor a fost prezent părintele Petre Partenie secretar general.

Din partea M.Ap.N. au fost prezenţi generalul Negulescu, generalul Constantin Florescu – comandantul Corpului 6 Armata Sibiu, generalul Georgescu de la Tg. Mureş, generalul Alexandru Hanzu.

Au mai participat mitropolitul ortodox al Ardealului I.P.S. Nicolae Bălan şi noul episcop al armatei române I.P.S. general de brigadă Partenie Ciopron (1896-980).

Serviciul religios a fost oficiat de vicarul mitropolitan al Sibiului – P.S. arhiepiscopul dr. Vasile Stan alături de un sobor de 40 de preoţi militari în frunte cu protopopii Serafim, Ioan Dăncilă şi Ilie Hociotă.

La solemnitate a participat şi o delegaţie destul de numeroasă de locuitori români din satul Cacova în frunte cu preotul lor Hanzu. Au mai fost prezente toate autorităţile locale şi civile din oraşul Alba Iulia, un mare număr de locuitori ai oraşului şi localităţilor învecinate.

Toate unităţile militare din armata română şi-au trimis câte un reprezentant în persoana unui ofiţer inferior sau superior în raport de importanţa unităţii militare.

La ora 1200 sicriul cu trupul neînsufleţit al episcopului a fost ridicat şi purtat pe umeri de un grup de preoţi până în faţa Catedralei Încoronării, unde a fost aşezat pe catafalcul  unui car mortuar. În faţa cortegiului se deplasa maiorul Pop care purta pe braţe perna cu decoraţiile primite de P.S. pe timpul cât a fost preot militar.

În urma carului mortuar se aflau cele două fiice ale defunctului împreună cu soţii lor, urmaţi apoi de grosul cortegiului.

Pe tot itinerarul pe care urma să-l parcurgă cortegiul mortuar până la locul înmormântării, au fost dispuşi pe o parte şi pe alta a drumului, din zece în zece metri soldaţi frumoşi aliniaţi care aveau asupra lor puştile din dotare cu baionetă şi care la trecerea carului mortuar prin dreptul lor prezentau onorul.

Locul de veci al episcopului se află construit în incinta complexului monahal al mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul”, edificiu ctitorit de episcop.

Mormântul acestuia a fost aşezat într-un frumos sarcofag din marmură gri, dispus într-un colţ de pădure, străjuit într-o parte de vii iar în cealaltă parte de grădini cu pomi fructiferi.

Sarcofagul este dispus în curtea complexului monahal lângă un grup de brazi, un loc de cucernică atmosferă religioasă.

În acest loc feeric trupul episcopului militar a fost depus pentru odihna veşnică, vegheat şi însoţit de slujbe şi pomeniri ale călugărilor mănăstirii.

Pe tot parcursul ceremonialului militar şi religios până la înmormântarea episcopului, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din oraş au bătut neîntrerupt.

Pe timpul introducerii sicriului cu trupul neînsufleţit al episcopului în mormânt o gardă de onoare a tras salve cu armele din dotare.

După procesiunea înmormântării, familia defunctului episcop a împărţit săracilor obişnuita şi creştineasca pomană.

P.S. episcop general de brigadă dr. Ioan Stroia şi-a lăsat modesta lui avere agonisită cu chiverniseală mănăstirii ctitorită de el, „Sf. Ioan Botezătorul”, pentru a fi înzestrată cu toate cele necesare pentru a fi creat un nou focar duhovnicesc pe seama creştinilor din acest ţinut.

În semn de omagiu faţă de episcop în toate capelele militare din ţară au fost oficiate slujbe de veşnică pomenire.

Nicolae PARSCHIVESCU

Bibliografie

Ziarul Renaşterea – organ naţional bisericesc, Cluj, 25 aprilie 1937, p. 1-2.

În memoriam – general de bg. dr. Ioan Stroia, Ziarul „Observatorul militar”, nr. 13/14 – 20 mai 2014, col.(r) Victor Neghină.

„Istoricul Episcopiei Armatei cu sediul la Alba Iulia  – 1921-1948”, preot dr. Petru Piga, capitolul III.