80 de ani de la moartea
fostului Episcop al Armatei
Române, general de brigadă
dr. Ioan STROIA
18 aprilie 1937 – 18
aprilie 2017
Pe
data de 18 aprilie 2017 se împlinesc 80 de ani de la trecerea la cele
veşnice a fostului Episcop al Armatei Române, general de brigadă doctor
Ioan Stroia, cel care a păstorit destinele religioase ale acestei
instituţii timp de 12 ani (12 iulie 1925 – 18 aprilie 1937).
Acesta a văzut lumina zilei pe data de 20
ianuarie 1865 în localitatea Fântânele (Cacova, jud. Sibiu) o importantă
aşezare de păstori şi plugari din Mărginimea Sibiului. Studiile primare
le-a urmat la şcoala din satul natal până la vârsta de 14 ani când între
anii 1879-1887 a urmat cursurile ciclului gimnazial energetic german din
Sibiu clasele I-VI, apoi celelalte două clase VII-VIII le-a urmat – după
buna tradiţie ortodoxă – la Gimnaziul „Andrei Şaguna” din Braşov, unde
va primi şi botezul credinţei naţionale şi dragostea de luptă pentru
dreptate naţională.
Între anii 1887 şi 1890 purtând în suflet
atmosfera religioasă a căminului său părintesc, acesta a urmat cursurile
superioare ale Institutului Teologic din Sibiu, unde, în urma unui
examen pentru verificarea cunoştinţelor şi aptitudinilor dobândite, a
luat cu note maxime, fiindu-i acordată o bursă pentru a-şi urma studiile
în străinătate la universităţi de prestigiu cum au fost cele din Jena,
Budapesta şi Leipzig în perioada anilor 1890-1893, iar după patru ani de
studiu în anul 1893 îşi va lua doctoratul în litere şi filozofie cu o
teză intitulată „Sistemul de educaţie al pedagogului Theodor Waitz
(1821-1864)”.
La vârsta de 29 de ani, tânărul doctor în
ştiinţe revine în anul 1894 în oraşul Sibiu, unde va ocupa postul de
profesor la Seminarul Andreian pe o perioadă de 7 ani (1894-1901). În
această funcţie Dr. Stroia va desfăşura o intensă activitate didactică,
impunându-se repede în faţa elevilor săi, fiind apreciat de ceilalţi
profesori din seminar ca un om cu multă putere de muncă, seriozitate,
probitate morală, având o inteligenţă peste medie.
Între anii 1901-1908 a îndeplinit cu onoare
şi vrednicie funcţie de preot protopop de Sălişte, unde şi-a luat munca
de păstor în serios construind casa protopopială şi un nou edificiu
şcolar care există şi în prezent. Prin felul lui de a fi a fost apreciat
şi simpatizat de societatea românească, fiind de nenumărate ori
solicitat să-şi aducă aportul în rezolvarea unor probleme cu caracter de
obşte.
Tot în această perioadă acesta a îndeplinit
şi funcţia de inspector şcolar la Sălişte.
Între anii 1908-1919 este mutat cu serviciul
la Sibiu unde va fi numit şi Protopop, concomitent a îndeplinit şi
funcţia de inspector şcolar.
În anul 1909 părintele protopop dr. Ioan
Stroia a activat la Sibiu şi în cadrul ASTREI, fiind un membru marcant
în cadrul secţiunii privind instituţiile de învăţământ conduse de dr.
Onisifor Ghibu (1883-1972). Datorită modului exemplar cum îşi îndeplinea
atribuţiile profesionale, dr. Stroia a fost dorit şi de alte instituţii
culturale şi economice din Transilvania.
În perioada sa de tinereţe se va căsători cu
fiica asesorului consistorial Nicolae Ivan, o femeie cu o aleasă cultură
şi educaţie, distinsă şi cuceritoare faţă de persoanele cu care intra în
discuţii. A fost o soţie demnă şi iubitoare, dăruindu-i soţului ei două
fete de care s-a preocupat îndeaproape pentru creşterea şi educarea lor,
ea a fost cea care i-a adus liniştea sufletească a soţului ei, fiind în
familia lor o rază de soare şi duioşie.
Între anii 1919-1922 în oraşul Sibiu
părintele protopop dr. Stroia va îndeplini în paralel şi funcţia de
inspector şcolar al judeţului Sibiu, iar între anii 1922-1923 va fi
numit inspector general al învăţământului din acelaşi judeţ.
Între anii 1923-1925 va îndeplini şi funcţia
de consilier mitropolitan al Sibiului.
Pe toată perioada cât acesta şi-a desfăşurat
activitatea la Sibiu şi Sălişte, părintele protopop dr. Ioan Stroia a
fost un mare animator şi un neîntrecut gospodar, reuşind să aducă un
suflu nou în rândul preoţimii şi al profesorilor din învăţământ, a ştiut
cum să-şi organizeze activităţile, iar prin felul lui de a fi s-a impus
în faţa superiorilor săi, determinându-i să aprobe construirea de noi
lăcaşe de cult ortodox şi şcoli româneşti.
A activat cu fermitate şi şi-a impus
convingerile într-o perioadă când dualismul austro-ungar (186-1918)
devenise tot mai virulent asupra românilor.
Părintele protopop dr. Stroia a acţionat cu
multă fermitate atunci când revizioniştii iredentişti de la Budapesta
doreau cu ardoare să-şi impună Legea 38/7 decembrie 1868 numită şi Legea
Apponyi prin care şcolile confesionale ale românilor, germanilor,
slovacilor şi sârbilor erau şicanate, amplificând prin aceasta procesul
de maghiarizare a Transilvaniei.
În anul 1918 în duminica Tomi părintele
protopop dr. Stroia a participat la Sinodul Arhidiocezan alături de alţi
36 de deputaţi (aşa erau numiţi membrii acestui for superior religios)
care au avut curajul şi demnitatea românească de a vota împotriva
maghiarizării şcolilor confesionale româneşti, deşi în sala unde se
desfăşurau lucrările sinodului se afla şi trimisul guvernului ungar
împreună cu 12 agenţi acoperiţi înarmaţi cu pistoale, iar în anticamera
sălii de şedinţă se mai afla un grup de jandarmi honvezi şi poliţişti
maghiari gata să intervină atunci când situaţia o va impune. În sala
unde s-a desfăşurat sinodul se mai aflau şi viitorul mitropolit al
Ardealului Nicolae Bălan (1882-1955) (1920-1955) precum şi foarte mulţi
invitaţi din partea ASTREI. Cu toate presiunile exercitate de maghiarii
prezenţi la sinod, totuşi prin voinţa românilor prezenţi în sală a fost
ales preşedinte de onoare al ligii antirevizioniste române secţiunea pe
Ardeal.
Pentru a stopa influenţa maghiarizării
şcolilor de alte naţionalităţi, părintele protopop dr. Stroia s-a
implicat personal cu încă doi învăţători români patrioţi din localitatea
Sălişte, întocmind toate cărţile de citire care cuprindeau materia
limbii române, religiei, istoriei neamului şi a ştiinţelor naturii.
Aceste cărţi redactate de ei, erau străbătute de un adânc simţământ
patriotic românesc, fiind scrise într-o curată limbă literar-românească,
reuşindu-se prin aceasta să fie neutralizate asalturile de impunere a
limbii maghiare de către revizionişti unguri. Tot părintele protopop a
ştiut să scoată la iveală şi câteva lucrări ştiinţifice foarte apreciate
în cercurile teologice, a colaborat intens prin publicarea unor articole
în revistele şi ziarele timpului printre care erau „Telegraful român”,
„Vatra şcolară”, „Revista teologică”.
Pe data de 20 mai 1925, pentru meritele sale
deosebite, părintele protopop dr. Ioan Stroia la recomandarea Sinodului
Bisericii Ortodoxe Române, este ales şi aşezat pe scaunul episcopal al
armatei române, funcţie pe care o va îndeplini până la sfârşitul vieţii
cu deosebită vrednicie. În aceeaşi zi odată cu numirea în funcţie Înalt
Prea Sfinţitul Episcop dr. Ioan Stroia va fi înaintat la gradul de
general de brigadă.
În structurile episcopiei Armatei României
erau cuprinşi toţi preoţii militari încadraţi pe funcţii de ofiţeri în
activitate.
După numirea ca Episcop al Armatei Române şi
citat prin ordin al ministrului apărării naţionale I.P.S. Episcopul
general de brigadă dr. Ioan Stroia a fost confirmat în această funcţie
şi de către casa regală în persoana regelui Ferdinand I al României
(1865-1927) şi (1914-1927).
În calitatea pe care o avea de arhiereu al
armatei române acesta a cerut aprobarea forurilor superioare, ca
episcopia armatei care îşi avea sediul la Bucureşti, să fie transferată
în capitala Marii Unirii la Alba Iulia, cererea fiindu-i aprobată.
Împreună cu preotul militar colonelul dr.
Ioan Dăncilă care păstorea Şcoala Militară de ofiţeri activi nr. 2
„Principele Carol” din oraşul Sibiu, au elaborat noile instrucţiuni
provizorii asupra serviciului religios în armată pe timp de pace şi în
timp de campanie, acest document va sta la baza activităţii religioase
din armată până în anul 1948 când activitatea confesională din armată a
fost desfiinţată iar instrucţiunile au fost abrogate.
În noua funcţie P.S. episcopul militar dr.
Ioan Stroia a organizat temeinic buna funcţionare a inspectoratului
clerului militar, justificând zi de zi utilitatea acestei instituţii în
faţa superiorilor săi, având grijă totodată ca biserica încoronării şi
monumentele care o împrejmuiau să-şi păstreze rolul lor sfânt şi
simbolic.
A fost un aprig combatant al pretenţiilor
cultului romano-catolic de a pătrunde în rândul armatei
alterându-i caracterul tradiţional.
Sufletul lui de mare şi bun creştin îl
definesc şi prin daniile lui generoase pe care acesta le-a făcut
bisericii din localitatea Aciliu şi eparhiei din Alba Iulia, punând
bazele şi construind sub patronajul său complexul monahal al mănăstirii
„Sf. Ioan Botezătorul” din zona Schit.
S-a aflat permanent într-o relaţie strânsă şi
de colaborare cu autorităţile locale şi ale prefecturii Alba, precum şi
cu reprezentanţii celorlalte culte religioase atât pe plan local cât şi
pe plan naţional.
A fost un episcop cunoscut şi apreciat, fiind
iubit de toţi ostaşii armatei române, totdeauna şi-a găsit timp pentru
a-şi vizita subordonaţii şi capelele militare pe care aceştia le
păstoreau, dându-le poveţe, sfaturi şi îndrumări pentru bunul mers al
activităţilor.
A fost prezent la toate activităţăile şi
ceremoniile militare mai importante din armată.
Suferind de o boală necruţătoare, vrednicul
episcop al armatei române P.S. general de brigadă dr. Ioan Stroia va
trece la cele veşnice pe data de 18 aprilie 1937 la vârsta de 72 de ani.
Procesiunea de înmormântare a I.P.S. s-a
desfăşurat pe data de 20 aprilie 1937, într-o zi de marţi la Alba Iulia.
La procesiune a fost prezent şi arhiepiscopul
vicar dr. Vasile Stan în calitate de reprezentant al sfântului sinod.
Din partea cultelor a fost prezent părintele Petre Partenie secretar
general.
Din partea M.Ap.N. au fost prezenţi generalul
Negulescu, generalul Constantin Florescu – comandantul Corpului 6 Armata
Sibiu, generalul Georgescu de la Tg. Mureş, generalul Alexandru Hanzu.
Au mai participat mitropolitul ortodox al
Ardealului I.P.S. Nicolae Bălan şi noul episcop al armatei române I.P.S.
general de brigadă Partenie Ciopron (1896-980).
Serviciul religios a fost oficiat de vicarul
mitropolitan al Sibiului – P.S. arhiepiscopul dr. Vasile Stan alături de
un sobor de 40 de preoţi militari în frunte cu protopopii Serafim, Ioan
Dăncilă şi Ilie Hociotă.
La solemnitate a participat şi o delegaţie
destul de numeroasă de locuitori români din satul Cacova în frunte cu
preotul lor Hanzu. Au mai fost prezente toate autorităţile locale şi
civile din oraşul Alba Iulia, un mare număr de locuitori ai oraşului şi
localităţilor învecinate.
Toate unităţile militare din armata română
şi-au trimis câte un reprezentant în persoana unui ofiţer inferior sau
superior în raport de importanţa unităţii militare.
La ora 1200 sicriul
cu trupul neînsufleţit al episcopului a fost ridicat şi purtat pe umeri
de un grup de preoţi până în faţa Catedralei Încoronării, unde a fost
aşezat pe catafalcul unui car mortuar. În faţa cortegiului se deplasa
maiorul Pop care purta pe braţe perna cu decoraţiile primite de P.S. pe
timpul cât a fost preot militar.
În urma carului mortuar se aflau cele două
fiice ale defunctului împreună cu soţii lor, urmaţi apoi de grosul
cortegiului.
Pe tot itinerarul pe care urma să-l parcurgă
cortegiul mortuar până la locul înmormântării, au fost dispuşi pe o
parte şi pe alta a drumului, din zece în zece metri soldaţi frumoşi
aliniaţi care aveau asupra lor puştile din dotare cu baionetă şi care la
trecerea carului mortuar prin dreptul lor prezentau onorul.
Locul de veci al episcopului se află
construit în incinta complexului monahal al mănăstirii „Sf. Ioan
Botezătorul”, edificiu ctitorit de episcop.
Mormântul acestuia a fost aşezat într-un
frumos sarcofag din marmură gri, dispus într-un colţ de pădure, străjuit
într-o parte de vii iar în cealaltă parte de grădini cu pomi fructiferi.
Sarcofagul este dispus în curtea complexului
monahal lângă un grup de brazi, un loc de cucernică atmosferă
religioasă.
În acest loc feeric trupul episcopului
militar a fost depus pentru odihna veşnică, vegheat şi însoţit de slujbe
şi pomeniri ale călugărilor mănăstirii.
Pe tot parcursul ceremonialului militar şi
religios până la înmormântarea episcopului, clopotele tuturor
bisericilor ortodoxe din oraş au bătut neîntrerupt.
Pe timpul introducerii sicriului cu trupul
neînsufleţit al episcopului în mormânt o gardă de onoare a tras salve cu
armele din dotare.
După procesiunea înmormântării, familia
defunctului episcop a împărţit săracilor obişnuita şi creştineasca
pomană.
P.S. episcop general de brigadă dr. Ioan
Stroia şi-a lăsat modesta lui avere agonisită cu chiverniseală
mănăstirii ctitorită de el, „Sf. Ioan Botezătorul”, pentru a fi
înzestrată cu toate cele necesare pentru a fi creat un nou focar
duhovnicesc pe seama creştinilor din acest ţinut.
În semn de omagiu faţă de episcop în toate
capelele militare din ţară au fost oficiate slujbe de veşnică pomenire.
Nicolae PARSCHIVESCU
Bibliografie
Ziarul Renaşterea – organ
naţional bisericesc, Cluj, 25 aprilie 1937, p. 1-2.
În memoriam – general de
bg. dr. Ioan Stroia, Ziarul „Observatorul militar”, nr. 13/14 – 20 mai
2014, col.(r) Victor Neghină.
„Istoricul Episcopiei
Armatei cu sediul la Alba Iulia – 1921-1948”, preot dr. Petru Piga,
capitolul III.
|