România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ce bine e, când avem şi prieteni buni…

 

După lansarea revistei Dacoromania nr. 83, în care prietenii noştri: ec. Melania Forosigan de la Zlatna, ne-a asigurat colecţia publicaţiei „Unirea” din Blaj din anul 1904, din care am selecţionat şi am readus în pagini „Istoria IstroRomânilor”, iar prof. univ. dr. Frăţilă Vasile a prezentat lucrarea deosebit de importantă „Blajul şi Istroromânii”, materiale apreciate de cei interesaţi. În acest sens colaboratoarea revistei noastre prof. dr. Simona Condurăţeanu, ne-a reamintit că în revista Dacoromania nr. 75, am publicat articolul „Doctorul Emil Colbazi – monografia unui patriot”, care se referea la familia dânsei iar Emil Colbazi fiind tatăl său, născut pe meleagurile Albei, care îmrepună cu întreaga  familie au avut o activitate deosebit de importantă pentru neamul românesc, mai ales pentru Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Edificator în acest sens, este faptul că în perioada noiembrie 1933 – ianuarie 1938 fratele său Ioan Colbazi a fost ales preşedinte / primar al oraşului Alba Iulia. În legătură cu istro-românii ne-a relatat următoarele: „În primul război mondial, tatăl său dr. Emil Colbazi, în luna august 1914, a fost mobilizat la Regimentul 97 Infanterie din Triest şi curând trimis pe linia de front, repartizat la Batalionul al 2-lea de marş, compus în majoritate din sloveni şi câţiva italieni, Batalionul său a fost dirijat la Wipach, o localitate apropiată de Goriţia, lângă râul Wipach, afluent al lui Isonzo, unde a întâlnit şi 5 români din Istria. Surpriza plăcută şi deosebită a fost faptul că printre aceşti români din Istria, a fost profesorul Andrei Glavina care a fost pregătit şi educat la scoala românească de la Blaj, unde Alexiu Viciu, un bun profesor, folclorist şi dialectolog român de la Blaj, s-a preocupat îndeaptroape de pregătirea şi educarea istroromânului, care a înfiinţat prima şcoală românească în localitatea istroromână din Susnieviţa, care a funcţionat doar în perioada 1921-1925 nefiind sprijinită de către instituţiile centrale de la Bucureşti în conitnuare.

În acelaşi timp am fost sensibilizaţi de către dr. Simona Condurăţeanu, despre activitatea prietenului nostru prof. univ. dr. Vasile Şoimaru, de la Chişinău în acţiunea sa deosebit de vastă şi importantă privind cunoaşterea şi identificarea românilor din jurul României, concretizată prin apariţia lucrării „Monografia etnofotografică – românii din jurul României”, editată în anul 2014 la Editura Serebia din Chişinău. Cu ocazia cercetărilor prof. univ. dr. Vasile Şoimaru în Istria, ajuns la Susneviţa s-a întâlnit cu urmaşul prof. Andrei Glavina, o surpriză deosebit de plăcută şi importantă, care a fost prezentată şi în albumul respectiv astfel:

 

Din lucrarea prof. univ. dr. Vasile Şoimaru „Românii din jurul României”, la capitolul IX despre istroromâni, prezentăm un  extras mai puţin cunoscut, împreună cu unele ilustraţii deosebit de importante privind pe cel mai mare inventator al secolului XX supranumit Extraromânul Nicolae Teslea (1856-1943) care a realizat peste 1200 invenţii de o tehnicitate, ce surclasa contemporaneitatea. Nicolae Tesla a fost fiul preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicăi Mandici. Numele iniţial de familie a fost Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie de dulgheri-teslari.

„...Din Valahia-moravă, trecând apoi în Istria, întâlnim o mulţime de sate româneşti, în localitatea Vlasia, locuită de vlahi, numiţi şi rumeni (români), în Istria, ei sunt veniţi din ţările locuite de români din timpurile vechi.

Astăzi vlahi, găsim în comunele: Susnevizza, Vilanova, lesenovic, Letai, Posert, Berdo, Gropnic, precum şi în cătunele acestor comune.

Vlahi mai găsim în munţii Cici, anume în cotuna Jeiane ce se ţine de comuna Mune... Numărul vlahilor din Istria se urcă la vreo 7000.

Afară de aceste localităţi pe unde sunt astăzi vlahii (românii), mai erau în timpurile vechi, un număr mare de sate locuite de români, ca: Arbori, Bercani, Bădica, Bolesco, Bura, Cărnizza, Cătun, Cemika, Corona, Cosari, Cosizza, Crivizza, Duşmani, Fero, Floricichi, Fântâna, Goli, Gradina, Groppa, Gropizza, Karbune, Kozliaco, Uzul, Lopatari, Macini, Mălini, Mohori, Morari, Perina, Pescheria, Plisco, Putini, Punte, Rai, România, Ruşinea, Selce, Sermani, Slatina, Târli, Tibule, Topit, Topliaco, Vale, Vlahi, Vlasca, Volpia şi altele. Locuitorii acestor sate sunt slavizaţi. Cu toţii vorbeau dialectul româno-istrian cunoscut de noi.

În timpurile vechi, ei aveau, în Iesenovic, o biserică greco-orientală, care a fost transformată apoi în biserică catolică. Preotul Ierula predica vlaşchi (româneşte), în biserica din comuna Susnevizza.

Vlahii din Vlasia vorbesc dialectul româno-istrian, care se vede a fi de origine latină şi se aseamănă limbii noastre cu aplicare spre dialectul moţilor din Transilvania. Caracteristica acestui dialect cunoscut de noi, constă mai ales în aceea, de a schimba consoana n în r, când se află între două vocale, ca de pildă, bire în loc de bine, mire în loc de mine, măra în loc de mână, lură în loc de lună, pâre în loc de pane, bur în loc de bun, vir în loc de vin, lăra în loc de lâna, şi altele...”

(Teodor T. BURADA. Puncte extreme ale spaţiului etnic românesc. Editura VESTALA, Bucureşti, 2003, p. 28)

  Pepo Glavina, urmașul lui Andrei Glavina din Sușnevița

Basarabeanul Sergiu Cocoș la o degustare de caș împreună cu Pepo Glavina și Enco Soldatic

Monumentul Nicolae Tesla de la Cascada Niagara

Casa memorială Nicolae Tesla din Smiljanul natal, Croația

Monumentul lui Nicolae Tesla din Smiljan și cel din Belgrad, Serbia