|
Ce bine e, când
avem şi prieteni buni…
După lansarea revistei Dacoromania nr. 83, în care
prietenii noştri: ec. Melania Forosigan de la Zlatna, ne-a asigurat
colecţia publicaţiei „Unirea” din Blaj din anul 1904, din care am
selecţionat şi am readus în pagini „Istoria IstroRomânilor”, iar prof.
univ. dr. Frăţilă Vasile a prezentat lucrarea deosebit de importantă
„Blajul şi Istroromânii”, materiale apreciate de cei interesaţi. În
acest sens colaboratoarea revistei noastre prof. dr. Simona
Condurăţeanu, ne-a reamintit că în revista Dacoromania nr. 75, am
publicat articolul „Doctorul Emil Colbazi – monografia unui patriot”,
care se referea la familia dânsei iar Emil Colbazi fiind tatăl său,
născut pe meleagurile Albei, care îmrepună cu întreaga familie au avut
o activitate deosebit de importantă pentru neamul românesc, mai ales
pentru Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Edificator în acest sens,
este faptul că în perioada noiembrie 1933 – ianuarie 1938 fratele său
Ioan Colbazi a fost ales preşedinte / primar al oraşului Alba Iulia. În
legătură cu istro-românii ne-a relatat următoarele: „În primul război
mondial, tatăl său dr. Emil Colbazi, în luna august 1914, a fost
mobilizat la Regimentul 97 Infanterie din Triest şi curând trimis pe
linia de front, repartizat la Batalionul al 2-lea de marş, compus în
majoritate din sloveni şi câţiva italieni, Batalionul său a fost dirijat
la Wipach, o localitate apropiată de Goriţia, lângă râul Wipach, afluent
al lui Isonzo, unde a întâlnit şi 5 români din Istria. Surpriza plăcută
şi deosebită a fost faptul că printre aceşti români din Istria, a fost
profesorul Andrei Glavina care a fost pregătit şi educat la scoala
românească de la Blaj, unde Alexiu Viciu, un bun profesor, folclorist şi
dialectolog român de la Blaj, s-a preocupat îndeaptroape de pregătirea
şi educarea istroromânului, care a înfiinţat prima şcoală românească în
localitatea istroromână din Susnieviţa, care a funcţionat doar în
perioada 1921-1925 nefiind sprijinită de către instituţiile centrale de
la Bucureşti în conitnuare.
În acelaşi timp am fost sensibilizaţi de către dr. Simona Condurăţeanu,
despre activitatea prietenului nostru prof. univ. dr. Vasile Şoimaru, de
la Chişinău în acţiunea sa deosebit de vastă şi importantă privind
cunoaşterea şi identificarea românilor din jurul României, concretizată
prin apariţia lucrării „Monografia etnofotografică – românii din jurul
României”, editată în anul 2014 la Editura Serebia din Chişinău. Cu
ocazia cercetărilor prof. univ. dr. Vasile Şoimaru în Istria, ajuns la
Susneviţa s-a întâlnit cu urmaşul prof. Andrei Glavina, o surpriză
deosebit de plăcută şi importantă, care a fost prezentată şi în albumul
respectiv astfel:
Din lucrarea prof. univ. dr. Vasile Şoimaru „Românii din jurul
României”, la capitolul IX despre istroromâni, prezentăm un extras mai
puţin cunoscut, împreună cu unele ilustraţii deosebit de importante
privind pe cel mai mare inventator al secolului XX supranumit
Extraromânul Nicolae Teslea (1856-1943) care a realizat peste 1200
invenţii de o tehnicitate, ce surclasa contemporaneitatea. Nicolae Tesla
a fost fiul preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicăi Mandici. Numele
iniţial de familie a fost Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin
porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie de
dulgheri-teslari.
„...Din Valahia-moravă, trecând apoi în Istria, întâlnim o
mulţime de sate româneşti, în localitatea Vlasia, locuită de
vlahi, numiţi şi rumeni (români), în Istria, ei sunt veniţi
din ţările locuite de români din timpurile vechi.
Astăzi vlahi, găsim în comunele: Susnevizza, Vilanova,
lesenovic, Letai, Posert, Berdo, Gropnic, precum şi în cătunele
acestor comune.
Vlahi mai găsim în munţii Cici, anume în cotuna Jeiane ce se ţine
de comuna Mune... Numărul vlahilor din Istria se urcă la vreo 7000.
Afară de aceste localităţi pe unde sunt astăzi vlahii (românii), mai
erau în timpurile vechi, un număr mare de sate locuite de români, ca:
Arbori, Bercani, Bădica, Bolesco, Bura, Cărnizza, Cătun, Cemika, Corona,
Cosari, Cosizza, Crivizza, Duşmani, Fero, Floricichi, Fântâna, Goli,
Gradina, Groppa, Gropizza, Karbune, Kozliaco, Uzul, Lopatari, Macini,
Mălini, Mohori, Morari, Perina, Pescheria, Plisco, Putini, Punte, Rai,
România, Ruşinea, Selce, Sermani, Slatina, Târli, Tibule, Topit,
Topliaco, Vale, Vlahi, Vlasca, Volpia şi altele. Locuitorii acestor
sate sunt slavizaţi. Cu toţii vorbeau dialectul româno-istrian cunoscut
de noi.
În timpurile vechi, ei aveau, în Iesenovic, o biserică
greco-orientală, care a fost transformată apoi în biserică catolică.
Preotul Ierula predica vlaşchi (româneşte), în biserica din
comuna Susnevizza.
Vlahii din Vlasia vorbesc dialectul româno-istrian, care se vede
a fi de origine latină şi se aseamănă limbii noastre cu aplicare spre
dialectul moţilor din Transilvania. Caracteristica acestui dialect
cunoscut de noi, constă mai ales în aceea, de a schimba consoana n
în r, când se află între două vocale, ca de pildă, bire
în loc de bine, mire în loc de mine, măra în loc de
mână, lură în loc de lună, pâre în loc de pane, bur în loc
de bun, vir în loc de vin, lăra în loc de lâna, şi
altele...”
(Teodor T. BURADA. Puncte extreme ale
spaţiului etnic românesc. Editura VESTALA, Bucureşti, 2003, p. 28)
|
|
Pepo
Glavina, urmașul lui Andrei Glavina din Sușnevița
Basarabeanul Sergiu Cocoș la o degustare de caș împreună cu Pepo Glavina
și Enco Soldatic
Monumentul Nicolae Tesla de la Cascada Niagara
Casa
memorială Nicolae Tesla din Smiljanul natal, Croația
Monumentul lui Nicolae Tesla din Smiljan și cel din Belgrad, Serbia