România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

General colonel (rezervă) Dăscălescu Ioniţă Nicolae

 

- Născut la 16.06.1884 în comuna Căciuleşti raionul Piatra Neamţ, regiunea Bacău;

- Naţionalitatea: română

- Studii: - bacalaureatul teoretic

- Şcoala militară de artilerie şi geniu

- Şcoala de aplicaţie artilerie şi

- Şcoala superioară de război.

- Anii serviţi în forţele armate 1.09.1906-29.06.1945

- Situaţia ca pensionar: primeşte suma de 651,50 lei lunar

General colonelul rezervă Dăscălescu I. Nicolae a luat parte la compania din Bulgaria în anul 1913 cu Regimentul 8 artilerie în funcţia de comandant de baterie.

În războiul mondial (1916-1918) a participat cu Regimentul 4 artilerie în funcţia de comandant de baterie şi divizion, la luptele duse de trupele române la Topliţa, Sovata, Ciorogârla, Otopeni şi Valea Slănicului şi Mărăşeşti.

Pentru modul cum a organizat şi executat lupta a fost decorat cu „Crucea României” cu spade în gradul de cavaler şi citat prin ordinele comandanţilor de M.U.

A luat parte la dezarmarea trupelor ruseşti în zona interioară şi la ocuparea teritoriului rus din nordul Moldovei.

De asemenea a participat la înăbuşirea revoluţiei maghiare în anul 1919 până în apropierea Budepastei.

- Din anul 1919 până în anul 1933 a îndeplinit succesiv funcţiile de: sub-şef de stat major la Divizia 14 infanterie elevi, şcoala superioară de război, sub-şef stat major la C. 5A. şi şef stat major la Divizia 1 artilerie.

Între anii 1919-1929 a primit decoraţii „Coroana României” cu spade în gradul de ofiţer cu panglică de virtute militară. „Semnul onorific de Aur”, „Crucea de război Chehoslovacă”, Ordinul „Steaua României” clasa 4-a.

În anul 1933 a fost numit în funcţia de şef de stat major la Corpul 3 Armată şi în anul 1936 comandant al Brigăzii 22 artilerie.

În anul 1937 a fost înaintat la gradul de general de brigadă şi numit în funcţia de Secretar general la Ministerul Apărării Naţionale şi Secretar al Consiliului Superior al Oştirii, funcţii ce le-a deţinut până la 15.05.1938.  În această perioadă a fost 15 zile comandant al Apărării contra aeronavelor.

La 8.06.1940 a fost înaintat la gradul de general de Divizie şi a participat pe frontul antisovietic din luna iunie până în luna noiembrie 1941 în funcţia de comandant al Diviziei 21 infanterie şi în continuare până în luna august 1944, comandant al Corpului 2 Armată.

A fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” cl. 3-a, ordinul „Steaua României” cl.  2-a şi citat prin ordin de zi pe armată.

Pe frontul antihitlerist a participat din luna august 1944 până în luna martie 1945 comandat al Corpului 2 Armată şi în continuare până la terminarea operaţiunilor – comandant al Armatei a 4-a Române.

În lupte Armata 4-a condusă de generalul Dăscălescu I. Nicolae, s-a acoperit de glorie şi a câştigat victorii însemnate mai ales în grelele lupte de la Banska Bystrica” şi de la „Kremniţa”.

Pentru victoriile obţinute pe frontul antihitlerist, generalul Dăscălescu I. Nicolae şi armata 4-a română a fost citată împreună cu alte armate sovietice de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate Sovietice.

De asemenea victoriile generalului Dăscălescu I. Nicolae au fost elogiate de ministrul de război al României prin diferitele telegrame, ordine de zi şi prin comunicate ale Marelui Cartier Central.

Deşi grav rănit a refuzat categoric să fie evacuat de pe front, pentru a conduce bătălia ce o concepuse şi care se desfăşura în condiţiuni grele.

La 29.06.1945 a fost trecut din oficiu în rezervă pentru limită de vârstă cu gradul de general de corp de armată şi pus în  drepturi de pensie pentru anii serviţi în armată.

În anul 1947 s-a ocupat cu agricultura împreună cu un frate al său pe lotul de pământ (5 ha.) pe care l-a primit în comuna Cănciuleşti, raionul Piatra Neamţ, ca urmare a decorării sale cu ordinul „Mihai Viteazul” pe frontul  antihitlerist.

La data de 1.12.1948 a fost şters de la drepturile de pensie prin hotărârea Comisiei judeţene de revizuire a pensionarilor publici de pe lângă Tribunalul Ilfov – Sectorul 1 Galben prin aplicarea articolului 4 din Decretul 102/1948, fiind apreciat de această comisie, pe bază de informaţii, ca având atitudine ostilă regimului.

În urma cercetărilor făcute pe teren în luna noiembrie 1955 s-a stabilit că nu a avut activitate ostilă regimului şi ca urmare a fost repus în drepturi la pensie lunară de 631 lei.

A fost categorisit chiabur pentru faptul că avea pământul arătat mai sus, cât şi pentru că i s-a sistat pensia şi naţionalizat 3 case a câte 2 camere în Piatra Neamţ. În această situaţie a fost impus la cote agricole pe care nu avea de unde să le predea şi astfel în 1951 a fost trimis în judecată pentru sabotaj, însă a fost achitat deoarece Tribunalul raional Piatra Neamţ a constatat că a fost impus la cote prea mari.

La 21.11.1951 a fost arestat şi averea sechestrată pentru aceleaşi crime de război pentru care în anul 1946 a fost judecat şi achitat definitiv, aceasta deoarece Procurorul general a R.P.R. a cerut şi obţinut rejudecarea cauzei.

A fost ţinut sub stare de arest până în luna octombrie 1955 când a fost pus în libertate conform decretului 421/1955 cu privire la graţieri şi amnistieri, prin care se abrogă legea 291/1947 care condamna faptele pentru care el urma să fie judecat.

În cariera sa generalul colonel rezervă Dăscălescu Nicolae a fost notat ca un ofiţer foarte bine pregătit profesional şi înaintat în mod excepţional în gradul următor.

Şeful Direcţiei Cadrelor Forţelor Armatetc "Şeful Direcţiei Cadrelor Forţelor Armate"

General maior, Constantin IONESCU