România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Mic dicţionar explicativ al

limbii geto-dace şi a unor influenţe asupra limbii române

 

Abstract: From content of Sinaia plates may be drawn some conclusions regarding the geto-dacian origin of some words in Romanian language and the relationship with another European languages. The geto-dacian heritage of Romanian language is more important than it was believed until now. This heritage may be stated out by analyze of texts from Sinaia plates and making correlation with another known writings.

 

Informaţii de cea mai mare importanţă referitoare la limba geto-dacilor se găsesc în tăbliţele de la Sinaia, care conţin relatări ale unor evenimente care au avut loc începând de la Potopul care a avut loc în zona Mării Negre acum 7523 de ani până după cucerirea Daciei de către romani. Aceste tăbliţe au fost realizate prin operaţii de reliefare a unor foi metalice subţiri, cel mai probabil din aur aliat cu argint, aliaj cunoscut în atichitate cu numele de “elektron”.

Conţinutul tăbliţelor de la Sinaia se referă la evenimente care au avut loc în zona carpato-dunăreană locuită de geto-daci, dar şi la evenimente din sudul Dunării referitoare la macedonieni, traci, bastarni şi dalmaţi. Ele au fost imprimate cu alfabete care diferă în funcţie de perioadele de timp şi locaţiile în care au fost realizate şi conţin informaţii redate inclusiv cu ajutorul scrierii ideografice danubiene şi a unor imagini ale unor edificii sau portrete ale unor personaje importante. Conţinutul tăbliţelor de la Sinaia sugerează descendenţa alfabetelor grecesc şi latin din zona carpato-dunăreană. De asemenea, există o moştenire geto-dacă importantă a limbii române, dar şi a altor limbi cum sunt limbile slave din apropierea României, şi chiar a unor limbi situate mai departe de ţara noastră cum sunt limbile spaniolă şi engleză. Practic, cuvinte din tăbliţele de la Sinaia sunt răspândite pe întreg cuprinsul Europei.

Tăbliţele de la Sinaia fiind realizate prin scriere continuă (fără despărţire în cuvinte), prima operaţie care a trebuit realizată, pentru descifrarea lor, a fost despărţirea în cuvinte. Pentru aceasta a trebuit să se ţină seama de o anume alcătuire firească a acestora, după care, a urmat căutarea înţelesului lor prin folosirea diferitelor dicţionare. Pentru descifrarea textelor din plăcuţele de la Sinaia au fost folosite dicţionare de diferite limbi. Nu se poate spune că vreuna din limbi s-ar potrivi mult mai bine decât altele cu limba din tăbliţele de la Sinaia. Totuşi, este de remarcat faptul că, uneori, înţelesul unor cuvinte nu a putut fi găsit decât în anumite limbi: spaniolă (pesetas-monetărie, xoy-fermecat ş.a.), engleză (tici-a învăţa, snecio-pe furiş), sanscrită (saptaio-a fugi). Este surprinzătoare frecvenţa rară în ceea ce priveşte utilizarea dicţionarului de limbă greacă şi a celui de limbă latină. Unele elemente gramaticale se aseamănă cu cele din limbile ucraineană şi engleză.

Este de remarcat faptul că, de multe ori, cuvinte care exprimă aceeaşi noţiune sunt scrise în mai multe feluri, de exemplu, “copono”, “compio” şi “compo” înseamnă acelaşi lucru, “templu”, însă nu s-a întâmplat ca un acelaşi cuvânt să exprime noţiuni diferite.

In continuare, sunt prezentate, în ordine alfabetică, explicaţii referitoare la unele cuvinte semnificative din tăbliţele de la Sinaia.

 

a – a, al (zoy a ramico – zeul ramicilor, “ramii” fiind cei care-l adorau pe Ra).

abete – brad.

acino – împreună, cu toţii.

Aplo, Apolo – zeul Apolo (locul său de naştere fiind Poesta Davo sau Doini DavoCetatea Cântecului).

a Ra deo le – la zeul Ra (de aici provine denumirea Ardealului, Aradului şi chiar a Oradiei, din “sar Ra” sau “zar Ra” provine denumirea munţilor             Zarand).

ah – mal (posibil să fie la originea localităţii Ahen din Germania; însă, cea mai mare importanţă o are faptul că acest cuvânt intră în componenţa cuvântului “valah”, denumire dată locuitorilor de pe valea Dunării:

bal ah, sau bal ah hio se traduce prin “Marele Mal” sau “Cei de la Marele Mal” ).

aho – acolo.

ancoira to – ancorat.

apeo zano - apa frumoasă (referire la râul Ozana ).

arpyn - vultur.

armoio – războinic.

asemio – monument.

asko – armăsari.

ateno – atenieni.

atlanto – atlanţii.

bayo – bai, necaz.

balo – cel mare (Daceo Balo – al Daciei cel Mare, în limba rusă “balşoi” înseamnă “mare”; cuvântul intră în componenţa denumirii Peniinsulei Balcanice, bal canmarele han; al Bulgariei, bal gareimarii arcaşi; a lui Hanibal, hani balhanul cel mare).

basileo – împărat.

bastarno- bastarni.

bel, beloe – frumos, frumoasă (bela gine – frumoasa femee, referire la zeiţa Geea care este prezentată pe obrăzarul coifului de la Băiceni-Cucuteni şi pe mijlocul platoului de aur de la Pietroasele).

bemo – placă, tăbliţă.

beres tocredincios, credincioşi.

bertosfetnic, sfătuitor.

beseroy – încleştare.

bioa – vieţuitor.

bisico, biseto – altar (din “bisico” provine cuvântul biserică, adică locul unde se găseşte un altar).

boe Ro – războinic al lui Ro (Ro fiind zeul suprem, de aici provine cuvântul “boer” în limba română).

Boe Ro BysetoBurebista (Războinicul altarului lui Ro).

boio ceriorăzboinicii cerului ( războinicii se considerau devotaţi Tatălui Ceresc).

boko, boka – taur, tăuraş.

bretero - frate (din acest cuvânt au evoluat cuvintele “frate” în limba română şi “brat” în limbi de origine slavă).

briasta – briliante.

broro – copt, prăjit.

byro – bărbat.

camfi zigareto – ambarcaţiuni de luptă.

cano – câine.

capo- cap.

caro – pedeapsă, a pedepsi.

carseoy - loc de trecere, vad (Elia Carseoy – Locul de trecere spre Ghelio, Ghelio sau Elia este capitala lui Dromihete pe Ialomiţa, cunoscută de greci cu numele de Helis; mai există o Carsi Dava care corespunde cetăţii Ţeţina de lângă Cernăuţi, care era locul de trecere spre valea Siretului, Prutului sau a Nistrului).

casero – a se rupe.

catalio – viteaz ( turno catalio – turnul vitejilor; de la acest cuvânt provin antroponimele Cătălin şi Cătălina, precum şi denumirea provinciei Catalunia din Spania).

ceiz – blazon (ceiz doeh urso – blazonul celor doi urşi, cuvânt şi în bulgară).

ceo – cel, cea.

cerio – cerul.

ceteo - a citi (Boerobyseto a ticieato ceo sye o montoes ho ceteo faht oe atlanto- Boerobyseto a învăţat cele sfinte în munţi citind (despre)

 faptele atlanţilor).

cienyscump, pretios.

citacetate.

coihiho –barcă.

copono – templu (mai apare şi sub forma “compio”).

corafio, coyrafio –corabie (Zamolsxis a calătorit în Egipt cu o corabie).

corio - inimă.

cosasabie (în limba română avem “coasă” şi “cosor”).

cotopolo-mare preot

crysa die – crucea zeilor (geto-dacii şi sciţii îşi făceau cruce cel puţin cu 2250 de ani a.Chr., când a trăit Zamolsxis, având drept semnificaţie Ro (Tatăl Ceresc), Geea, Zeul Soarelui şi Zeul Lunii ).

cuzo to – a îndrăzni.

dardaneo – dardanii.

davo – aşezare, localitate, cetate ( tradus, de preferinţă, prin “cetate”, dar are uneori şi înţelesul de “ţară”).

degheo – preot, preoţi (degheo amo –preoţii iubiţi).

degino – cauză, motiv.

Doini davo – Cetatea doinei (probabil identică cu Poesta dava).

dom – casă (în funcţie de context, poate avea şi sensul de templu).

domicio, domyceo – moarte, moartea.

Du Ro MiheteDromihete (Al lui Ro cel Puternic, rege la Ghelio sau Helis      pe Ialomiţa).

dyrzieo – dârz.

eazigio - iazigii.

edeo – a ajuta (ca în franceză, înainte de a se putea vorbi despre vreo influenţă franceză).

egeuo – a câştiga.

eito – opt.

epeo – iapă.

eri – a ridica.

erygirieo – conducătorul.

eu – lui (peru eu davo – a tatălui cetate, în limba română “eu” este pronume la persoana I singular).

Fahtice - fapte, faptele.

falangeo - falange (unităţi militare).

fato – fată.

feazoy – credincios, credincioasă.

ferofier (fero armosarme de fier).

fihipo – echipă.

galo – galii.

garei, arei săgeată (sio gareiochit cu săgeata, în engleză a dat “array”).

gato – leopard ( parte de mijloc şi nordul Moldovei s-a numit “Sar Mont Gato” – “Tara de la Muntele Leopardului”, de aici provine şi numele goţilor).

Ge, GeaZeiţa pământului (mai este numită şi Gaia, iar numele Muntelui Sfânt menţionat de Herodot cu numele de “Kogaion” provine din “Ko Gaio Ion” care înseamnă “Cu al Gaei Ion” ).

gel, gil – scut, cămaşă de zale.

geo - om, oameni.

gheje - obligat, constrâns, de nevoie.

ghise - a curge.

gi, gie - femeie, femelă.

glotelo – mulţime, gloată.

goto geoe – goţii (at iho to geoe shito zonto goto geoe – mergând spre oamneii sciţi sunt goţii).

grupeo-grupă.

hamo – toţi, toate.

hamaro – spumă, siaj

ho Ra – cu Ra (dansul popular “hora” este posibil să fi fost, la origini, un dans ritualic).

hulgrotă, peşteră ( templele Geei erau săpate în pământ; în zona Moldovei există localităţi care se numesc Holm, iar în limba engleză “holly” înseamnă “sfânt”; cuvântul se găseşte în limbile daneză şi norvegiană, iar în limba română avem cuvintele “a huli” şi “a hăuli”).

ioe – ea.

Iono- Ion (Ioni erau numiţi vitejii care intrau de vii în foc cu convingerea că, în acest fel, ajungeau la Tatăl Ceresc, la Ro).

kroim, kromos – ziduri, întărituri.

korin, kormiorădăcină, rădacini.

korioinimă.

lakimanorocos (lakima eideajutor norocos, ca în engleză şi franceză).

lam – miel.

lari – gât (lari syre – sugrumat).

lemenino – lemn, lemne.

lento – trimis.

liste – ascultă.

longue – în lung.

mano – mână ( soem mano – cu mâna sa).

mato - stăpân, împărat.

mazi – a ciocănit, a bătut.

meganieyo – măreţie.

mery – curat.

meroe – mulţi, numeroşi.

migameno – prietenos, prietenoasă.

mile – mii (de obicei “o mie” se notează cu “+”).

MitroMitra (zeiţa vânătorii menţionată şi de Herodot, există o menţiune şi sub forma “Mitro Molo” care înseamnă “Mitra doamna”).

moiho – putere (Pe inelul de ;a Ezerovo există menţionat şi sub forma “mihe”- “puternicule”; Maiho-Cea Puternică, supranumele unei tinere regine considerată zeiţă, care a intrat de vie în foc şi de la care provine, probabil, numele Macedoniei).

monoy, moyny – tainic, în taină.

moliosoţie, doamnă ( Molio Dava – Cetatea Doamnei, are legătură cu mama lui Zamolsxis şi cu denumirea Moldovei).

monlună ( a mon sirola lumina lunii).

mont – munte.

moromare.

misoa pierde.

muigo – catâri.

myonoa schimba (myonuso-a schimbat).

myto – a întâlni.

nalitoe – atac, neînţelegere.

necibo – nechibzuinţă, prostie.

nereniadorinţă, rugăminte (în Serbia există un râu cu numele Neretva).

napoio, napoeo – a se înapoia.

nio – la dânşi (de la acest cuvânt provine terminaţia “ni” de la toponimele româneşti).

nobalieo – ai noştri cei mari, nobili.

nohtyo, nohto – miazănoapte.

nopoa chema, chemare.

noysimo - vuiet, zgomot.

nydocuib.

nubaduoîngrijorare.

nubynoros (udy to nuby daeozi noroasă şi ploioasă).

oeal, ale (faht oe atlantofaptele atlanţilor).

orino – suflet (orino rypino – din adâncul sufletului).

ovooaie.

oyzo - a auzi (a oyzoauzind).

pahieo, paceopace.

pandomn, stăpân, cavaler (cuvântul “pan” din geto-dacă există şi în limbile poloneză şi ucraineană, în limba română avem funcţia de “ban” al Craiovei, şi denumirea Banatului, de asemenea, Decebal s-a numit şi Diurpaneus ceea ce provine din Deo Ro Paneus care înseamnă “Al Zeului Ro Domn”; la alte popoare mai avem “han” şi “kan”).

pante – ofrandă.

paso, pasieo – a trece, au trecut ( Eu Ro paso- Europa, trecerea spre locul unde zeul suprem era Ro).

Pato RoPatul lui Ro (mai este numit şi Chete Ro, Pet Ra, Pato La, şi se referă la o platformă circulară de piatră, înălţată pe o movilă tronconică de pământ unde erau incineraţi cei morţi; unii tineri temerari intrau de vii în foc, din proprie voinţă, pe astfel de platforme, cu convingerea că în acest mod ajungeau la Tatăl Ceresc; aceşti temerari erau numiţi “Ioni” şi erau consideraţi zei).

peghi – picioare.

peli – amar (în limba română avem “pelin”)

peo – a bea.

pero – tată (Dacebalo per Scorilo – Decebal tatăl lui Scorilo).

pesesta – trzorerie (loc de păstrare a obiectelor de valoare).

peze – greutate.

pie –drag (so pie –cu drag).             

Pieta Goryo – pentru pietate munte (referire la piramidele din Egipt, unde a fost Zamolsxis).

piseyo – cântece.

poe – apoi, după aceea.

poiyendo – cântând.

poesto – cântec (poesti – cântece).

porce – poartă, fereastră.

porto – port (portue Genukloe - portul de la Genucla).

pricilo – pricină, motiv.

prindero, prinso – a prinde, cei prinşi.

ramo – rami (zoy a ramiko- zeul ramicilor, cei care credeu în zeul Ra ).

ranoe – rănit.

rebeyo – paznici, supraveghetori, gardieni.

rebi – robie.

rebolege (rebo de no terolegile pământului nostru).

reheto – ambarcaţiune de luptă.

repo – râpă.

rieorîu (istreo- cel care curge spre răsărit).

Rozeul suprem, Tatăl Ceresc ( mai este numit Ra, Ri, Re şi La; din “Ra” provine denumirea Raiului în limba română, iar din “La” provine refrenul “la-la-la “ din cântecele populare româneşti. Pe inelul de la Ezerovo textul începe cu o rugăminte către zeul Ro: “Ro liste neas

nerenia Ro ascultă a noastră rugăminte”. De asemenea, sărbătoarea “de Rusalii” la români provine din “Ro salio” care înseamnă “A lui Ro coborâre”, adică momentul când ziua este cea mai lungă. Mai trebuie menţionată denumirea Ierusalimului care are în componenţa sa cuvintele “Ie Ro salem” care prin traducere în spiritul vocabularului geto-dac ar însemna “La a lui Ro coborâre”).

ropo – a striga (cuvânt regăsit în suedeză, în română avem “ropot” şi “a tropăi).

Ro to paneocavalerii zeului Ro (în judeţul Suceava există o localitate Rotopăneşti).

rubyo – rubin.

rudiyo – plângere.

ryomyono – romanii.

ry, rye, roe, reo - răi.

saceo – suliţă.

saco to – a lua în stăpânire.

saptaioa alerga, a fugi (cuvânt şi în sanscrită).

sar, saroţară, împărăţie ( Sar Getio- ţara geţilor, Sar Mon(t) Gato – ţara de la Muntele Leopardului, Sarmi Geta Usa – a împărăţiei geţilor poartă).

skriptoe – scrisoare, scrisori.

satreo –atac.

seico – asalt.

seto, sata, sto - o sută.

shito – sciţi.

sieo, sio – a vedea.

sim – şapte.

sihto – şase (sar sihto logo – ţara celor şase cuvinte).

sonto, sontiosunt.

sotiso, sotyceo – însoţit.

snecio – pe furiş, în ascuns (un corespondent asemănător în engleză).

spoykolinişte.

stratoy – drum.

starago – a speria.

sumhom – cu tristeţe, părere de rău.

surovado – trâmbiţaşi (cuvânt asemănător în limba rusă).

sye – sfânt.

syre – a realiza ceva prin aplicarea unei forţe.

sypito – scos, scoasă.

supteio – cerere.

talipiko – palat (talipiko Genukloe – palatal de la Genucla).

tamaro – cufundat, înnecat.

taoi – ascuns.

tapio – viteaz, viteji (cuvânt întâlnit şi în daneză).

tapyeo – rătăcire.

temes – vameş (Temes Sar Ra – Timişoara - vama împărăţiei lui Ra, TamasidavaBacău, cetatea în care a existat un punct de vamă; numele râului Tamisa din Anglia ar putea avea aceeaşi origine).

temni – îndemnat (kotopolio maero bero a temni zoe boyoy on so piomarele preot al marilor bărbaţi i-a îndemnat pe războinicii vii să bea).

tereio – pământ.

tici – învăţături, a învăţa ( ca în engleză).

til – până.

tram – frumuseţi, minunăţii.

traso – ordin, comandă, dispoziţie.

tripale - ambarcaţiune cu vâsle.

Tro GeCele Trei Gee ( referire la Geea, o împărăteasă a Macedoniei şi o tânără regină care a intrat de vie în foc; această regină este numită “Maiho” care înseamnă “Cea Puternică” şi de la dânsa provine denumirea Macedoniei: Maiho Donia Puternica Doamnă; cultul celor Trei Gee a existat şi în zona Moldovei).

tropeio – trupe.

turno – turn (turno katalio-turnul vitejilor).

tyn –însuşi (on tyn – el însuşi, ta boe sio a ze tyn – acei războinici văzuţi ca zei însăşi, cuvânt folosit pentru accentuarea unei afirmaţii).

uco- ochi.

ughe – uger.

undyno – val, undă (probabil cuvântul “undă” s-a întors în limba română ca neologism).

urso – urs.

uryno – din suflet.

utlo – a mulge.

Za – pamânt ( cuvânt regăsit în iraniana veche sub forma “zam”).

Zabelo – zeul Zabelo (zeul războiului, considerat zeu al Geei, avea grijă de liniştea celor morţi, este posibil să se afle la originea cuvântului “sabie”).

zamodo – suman.

Za Mols Xoy – Zamolsxis (Al Pământenei Doamne Fiu Fermecat mare preot din zona Moldovei care a călătorit în Egipt, iar la întoarcere a fost aclamat ca zeu; a fost săgetat de către sciţi în anul 2234 a.Chr. după care, un leopard l-a dus la locuinţa sa; muntele unde locuia Zamolsxis s-a numit Mont Ion oe GeMuntele lui Ion al Geei, iar după săgetare s-a numit Mont Gato - Muntele Leopardului).

zeretero – a prinde, a captura.

Zido dava - cetatea zeilor (denumirea din tăbliţele de la Sinaia a municipiului Alba Iulia).

zimaro – a păstra ceva cu încăpăţinare.

zobio – chemare.

zomo, zomon – rănit (ceo ye zomo – cei răniţi).

Zoy Ra SieoZuraseo, Zurasie (cel care arată ca zeul Ra, sau l-a văzut pe zeul Ra; numele unei căpitenii gete din zona Moldovei, care, cu ajutorul sarmaţilor, i-a alungat pe romani de la Genucla după moartea lui Burebista).

ZyngidunSingidunum.

Un aspect important al civilizaţiei danubiene îl reprezintă sistemul de scriere. Din acest punct de vedere, este remarcabilă utilizarea, la început, a scrierii ideografice, completată apoi cu scriere alfabetică, iar în final utilizarea scrierii alfabetice completată, uneori, cu ideograme. Prin utilizarea scrierii cu ajutorul ideogramelor, cum este şi cazul scrierii danubiene, se pot obţine texte mult mai scurte, însă numărul ideogramelor ajunge să fie foarte mare, iar interpretarea lor devine imprecisă. Prin utilizarea scrierii alfabetice, numărul literelor din alfabet este mult mai mic, exprimarea unor informaţii devine mult mai precisă, însă textele respective devin mult mai lungi. Scrierea cu ajutorul ideogramelor are avantajul că poate fi înţeleasă indiferent de limba utilizată.

O caracteristică importantă a sistemelor de scriere din zona danubiană o constituie faptul că este realizată de la stânga la dreapta şi de sus în jos, spre deosebire, de exemplu, de sistemele de scriere din Orientul Mijlociu care sunt realizate de la dreapta la stânga. Se poate aprecia că alfabetele moderne, atât alfabetul zis grecesc, chirilic sau cel latin provin din evoluţia scrierii bazate pe ideograme din scrierea danubiană. Este foarte semnificativ faptul că unele din tăbliţele de la Sinaia conţin pe lângă informaţii transmise prin scriere ideografică şi informaţii alfabetice. De asemenea, unele ideograme utilizate în scrierea danubiană se regăsesc şi astăzi în tradiţia populară, construcţii, port popular, desfăşurarea unor ceremonii, etc.

prof.univ.dr.ing.

UNGUREANU Viorel,

Bacăutc "Bacău"

 

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005.

2. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat? Editura DACICA, Bucureşti, 2006.

3. Olariu, Constantin, Adevărul istoric despre alfabetul “chirilic” românesc. Dacoromania, nr. 80, Alba Iulia, 2016

4. Ungureanu, Viorel, Originea antică a numelui Moldovei. Al-IV-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000.Iaşi, Chişinău, Bacău, 2009.

5. Ungureanu, Viorel, Moleo Dava sau cetatea geţilor sciţi care a dat numele Moldovei. Buletinul S.E.T.I.S., Iaşi, 2009.

6. Ungureanu, Viorel, Moleo Dava, cetatea care a dat numele Moldovei. Al XI-lea Congres Internaţional de Dacologie “Malus Dacus”Alba Iulia 2010.

7.Ungureanu, Viorel, Deceneu de la Moleo Dava şi Burebista. Al-VI-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000. Iaşi, Chişinău, Bacău, 2011.

8. Ungureanu, Viorel, Limba şi spiritualitatea traco-geto-dacilor, Dacia Magazin nr. 78-79, iunie-iulie 2012

9. Ungureanu, Viorel, Ro-zeul suprem al traco-geto-dacilor, Dacoromania, nr. 66, Alba Iulia, 2013

10. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Dacoromania, nr. 68, Alba Iulia, 2014.

11.Ungureanu, Viorel, Sarmi Geta Usa – poarta împărăţiei geţilor, Dacoromania, nr. 69, Alba Iulia, 2014.

12. Ungureanu, Viorel, Burebista şi dezastrul suferit de romanii conduşi de Caius Antonius pe valea Siretului, Dacoromania, nr.70, Alba Iulia, 2014

13. Ungureanu, Viorel, Scrierea danubiană şi tăbliţele de la Sinaia, Dacoromania, nr. 73, Alba Iulia, 2015

14. Ungureanu, Viorel, Rebo de no tero - legile pământului nostru, Dacoromania, nr. 74, Alba Iulia, 2015

15. Ungureanu, Viorel, Diegio – urmaşul lui Decebal la Sargedava, Dacoromania, nr. 75, Alba Iulia, 2015

16.Ungureanu, Viorel, Zido dava-denumirea din tăbliţele de la Sinaia a municipiului Alba Iulia, Dacoromania, nr. 78, Alba Iulia, 2016.

17.Ungureanu, Viorel, Decebal şi războaiele sale cu romanii conform tăbliţelor de la Sinaia, Dacoromania, nr. 79, Alba Iulia, 2016

18.Ungureanu, Viorel, Religia geto dacilor şi a altor popoare din zona carpato-danubiană şi balcanică conform tăbliţelor de la Sinaia, Dacoromania, nr. 82, Alba Iulia, 2016

19.Ungureanu, Viorel, Relatări despre geţii de pe malurile Istrului în tăbliţele de la Sinaia, Dacoromania, nr. 83, Alba Iulia, 2017

20. www.dacoromania-alba.ro; www.dacia.org; www.dacii.ro .