România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sărbătorirea în Cleveland a zilei de 27 martie 1918,

ziua  Unirii Basarabiei cu România

 

Declararea zilei de 27 martie ca Sărbătoare Naţională în România

În România se fac paşi mari în vederea celebrării Centenarului Marii Uniri din 1918. O iniţiativă aplaudată de toţi cei ce simt româneşte este votarea de către Parlamentul României a unui proiect de lege ca Ziua de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România - să devină sărbătoare naţională. A urmat apoi, în ziua de luni 27 martie 2017, semnarea  de către preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a decretului privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare naţională.

S-a subliniat astfel faptul că ziua de 27 martie este una dintre cele mai semnificative zile din istoria poporului român, căci actul unirii realizate la 27 martie 1918 a deschis procesul Marii Uniri, finalizat la Alba Iulia prin Marea Adunare din 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, pe când pregăteam conferinţa care să marcheze a 99a aniversare a Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, am avut bucuria de a urmări în România votarea proiectului de lege sus amintit, iar apoi semnarea sa de către preşedintele României. Aceasta înseamnă că începând din acest an, 2017, „Ziua Unirii Basarabiei cu România poate fi marcată de către autorităţile administraţiei      publice centrale si locale, organizaţiile neguvernamentale, muzeele, reprezentanţele României în străinătate etc., prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural-ştiinţifice dedicate acestei sărbători.”

“Guvernul României şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale iau măsurile necesare pentru ca, în data de 27 martie, drapelul României să fie arborat în conformitate cu prevederile Legii nr 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice” cum prevede Legea privind declararea zilei de 27 martie - Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare naţională.

Urmând tradiţia începută anul trecut, la 27 martie 2017 am sărbătorit la Centrul Cultural Românesc  de pe lângă Catedrala Ortodoxă Română Sf. Maria din Cleveland, ziua Unirii Basarabiei cu România. Manifestarea a început cu o rugăciune şi cuvânt introductiv ţinut de părintele Dr. Remus Grama.

Subiectul pe care l-am ales pentru conferinţa din anul acesta a fost „Contribuţia Clerului basarabean la evenimentele memorabile din anii 1917-1918 în Basarabia.”

 

Contribuţia Clerului Basarabean la evenimen-tele memorabile din 1917-1918 în Basarabia

Marele nostru istoric Nicolae Iorga spunea: “De la începuturile noastre străvechi unitatea ne-a fost temelia, ţelul suprem şi mijlocul determinant al existenţei, al păstrării identităţii, al dezvoltării şi afirmării noastre în lume”

Astfel, în cei 106 ani de stăpânire rusească (1812-1918), Clerul Basarabean  a acţionat nu numai ca duhovnic spiritual, dar şi ca factor de educaţie şi ca susţinător moral în momente grele. Totuşi preoţimea basarabeană nu a avut un rol conducător al poporului, limitându-se la a fi credincioşi ierarhilor şi împăratului, fără să se amestece în treburile politice ale ţării.

În acea perioadă, când spiritul naţional era înăbuşit, câţiva preoţi au îndrăznit să sfideze administraţia rusă şi să fie alături de enoriaşii lor români. Dintre aceştia putem cita preoţi ca Emanoil Bogos din Gangura, care a slujit în continuare în „slova moldovenească” enoriaşilor săi chiar şi după ocuparea Basarabiei de ruşi (date din Arhiva Primăriei oraşului Chişinău), sau preotul Dimitrie Bogos din comuna Boldureşti, care avea comportare „îndârjit naţionalistă” (date din Arhiva Naţională a Republicii Moldova: Actul 363 din 31 decembrie 1909 al Departamentului Poliţiei Chişinău, Serviciul Special, care cuprinde informarea făcută de colonelul rus Socolov). De asemenea preotul Nicolae Verdeş, slujind în satul Grozeşti, trecea deseori clandestin hotarele ţării,         aducând de fiecare dată de la Iaşi publicaţii româneşti. El, precum şi părintele Andrei Madan, era abonat la revista Albina.

Participarea mai activă clerului la evenimentele din 1917-1918 a început odată cu Congresul Eparhial ţinut la Chişinău între 19-24 aprilie 1917. La acest congres, Onisifor Ghibu (cunoscutul cărturar ardelean) în cuvântarea sa intitulată “Către preoţimea moldovenească”, menţionează datoriile preoţimii moldoveneşti: să se înscrie în Partidul naţional şi să se îndatoreze a câştiga şi poporul pentru acest partid... Preoţimea să lucreze pentru naţionalizarea bisericii, şi anume: biserica moldovenească să ajungă autonomă, cu mitropolit moldovean în frunte; în seminar să se înveţe obiectele în limba română şi în toate bisericile să se săvârşească cultul divin în limba poporului”. La sfârşitul congresului, preoţimea s-a declarat pentru “cea mai largă autonomie” a Basarabiei, înscriindu-se în rândurile Partidului Naţional.

Cuvântarea lui Onisifor Ghibu a făcut o puternică impresie în unele cercuri preoţeşti. După câteva zile de la acest congres preoţii Andrei Murafa şi Constantin Parfeniev  au venit la redacţia ziarului “Cuvântul  Moldovenesc” pentru a-l ruga pe Onisifor Ghibu să vină la o adunare separată a unui grup de preoţi. La această adunare, care a avut loc în incinta Seminarului Teologic, s-a discutat ceea ce preoţimea din Basarabia ar trebui să întreprindă, în acele momente critice. Preoţii prezenţi la această adunare s-au înscris şi ei în Partidul naţional, văzând viitorul Basarabiei în unirea sa cu România.

La Congresul Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia din 25-28 mai 1917 au participat şi preoţi, conştienţi de rolul lor comun cu învăţătorii în a educa şi sluji poporul. Câţiva dintre ei au luat cuvântul: preotul Mina Ţăruş din ţinutul Orheiului, preotul Alexei Mateevici, arhimandritul Gurie şi preotul Teodor Bogos. Cuvântările lor au fost o mărturie de cât de preţioasă poate fi  o preoţime ce-şi simte datoria faţă de popor şi necesitatea ca toate breslele şi stările să lucreze împreună pentru înfăptuirea idealurilor supreme ale vieţii.

Ca instituţii de învăţământ teologic în Basarabia, la Chişinău, era Seminarul Teologic (înfiinţat în 1813 din iniţiativa lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Basarabiei între 1812 şi 1821) şi Şcoala Spirituală de Băieţi (înfiinţată în 1823).

Clădirea Seminarului Teologic din Chişinău la 1900

 

Cu toate că la început cursurile se făceau în limba română, s-a trecut în scurt timp la limba de predare rusă, motiv pentru tinerii români să se revolte, dar cu consecinţe destul de grave pentru ei.

Majoritatea tinerilor din pleiada de intelectuali români care au fost fruntaşii unionişti basarabeni de la 1917-1918, au urmat Seminarul Teologic din Chişinău. Unii dintre tinerii seminarişti, după absolvire, îşi continuau studiile duhovniceşti, dar majoritatea au urmat studiile superioare în alte domenii, având totuşi educaţia duhovnicească de bază ca să acţioneze în viaţă ca buni creştini. După  cum spunea preotul Dimitrie Bogos, cele mai importante lucruri în viaţă sunt „Dumnezeu şi Patria, aceasta este Temelia Temeliilor.” Preotul Dimitrie Bogos şi-a trimis cei trei fii, Dimitrie, Sergiu şi Vladimir, la Seminarul Teologic, iar după absolvirea acestuia au urmat studii superioare în alte domenii. De asemenea, fruntaşii unionişti Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Petre Cazacu, Pantelimon Halippa, Ion Inculeţ, Pantelimon Erhan, Vasile Harea şi alţii, după absolvirea Seminarului Teologic din Chişinău au urmat cariere în alte domenii. Onisifor Ghibu a urmat studii superioare de Teologie şi Pedagogie la Sibiu între 1902-1905 şi studii superioare de Filozofie şi Pedagogie la Budapesta, Strasbourg şi Jena.

Nu cred că este întâmplător şi merită de subliniat că mulţi din oamenii de caracter şi bogaţi în realizări remarcabile din perioada 1917-1918 în Basarabia, au avut la bază studii teologice.

În continuare s-au prezentat câteva personalităţi clericeşti, care au avut un important impact in deşteptarea românilor şi pregătirea Unirii Basarabiei cu România.

 

Arhimandritul Gurie Grosu (1877-1943)

Arhimandritul Gurie urmează studii duhovniceşti la Şcoala Spirituală şi Seminarul Teologic din Chişinău, iar apoi Academia Teologică din Kiev. A fost Magistru în Teologie.

Se încadrează în procesul de deşteptare naţională, iar în 1906 când s-a înfiinţat Tipografia Eparhială unde se tipăreau cărţi în limba română cu litere chirilice, este în comisia pentru pregătirea tipăriturilor. În urma unui raport întocmit de el, în 1908 Sinodul a aprobat tipărirea revistei  bisericeşti „Luminătorul”. Activitatea lui nu a fost admisă de administraţia Imperiului din motive de securitate, iar arhimandritul Gurie a fost silit să părăsească Basarabia, unde s-a întors abia după revoluţia din februarie 1917.

Abia sosit la Chişinău din lungul său exil, este contactat de Octavian Goga (în trecere prin Chişinău spre Petrograd) şi de Onisifor Ghibu. În primele lor discuţii comune din zilele de marţi şi miercuri din săptămâna Patimilor (28 şi 29 martie 1917), Onisifor Ghibu punctează surprinzătoarea asemănare între arhimandritul basarabean de la 1917,Gurie Grosu, şi arhimandritul ardelean Andrei Şaguna de la 1847. Goga adaugă: „Să dea Dumnezeu ca ceea ce a fost Şaguna pentru ardeleni în revoluţia de la 1848, să fie arhimandritul Gurie pentru Basarabia în revoluţia de la 1917”. 

Arhimandritul Gurie Grosu se numără printre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc. În 1917 publică primul Abecedar din Basarabia cu grafia latină: Abecedarul Moldovenesc.  La 21 noiembrie 1917 arhimandritul Gurie a oficiat deschiderea Sfatului Tării. În primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti, a deţinut funcţia de Director General al Învăţământului şi Cultelor.

În istorica zi de 27 martie 1918, însoţit de un sobor de preoţi , a oficiat în Catedrala din Chişinău un Tedeum prin care a sfinţit Actul Unirii.

După Unire devine arhiereu cu titlul de Gurie Botoşeneanul. În 1925, când Arhiepiscopia Chişinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, devine primul Mitropolit de origine românească al Basarabiei.

 

Alexei Mateevici (1888-1917)

Preotul Alexei Mateevici face studii teologice la Şcoala Spirituală, apoi la Seminarul Teologic din Chişinău între 1902-1910. În 1910 a fost trimis la Academia Teologică din Kiev unde este printre fondatorii societăţii “Deşteptarea”. Studiază de asemenea trecutul istoric şi cultural al poporului său şi publică studiul lingvistic “Momente ale influenţei bisericeşti asupra originii şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”, precum si articolele “Motive religioase în credinţele şi obiceiurile moldovenilor basarabeni”, “Bocetele funerare moldoveneşti”.

După terminarea studiilor în 1914 se întoarce la Chişinău unde este numit profesor de limba greacă şi pastorală la Seminarul Teologic, unde fusese elev. Este apoi numit preot militar şi ajunge la Mărăşeşti în 1917. Pe front se îmbolnăveşte de tifos şi moare la Chişinău la 26 august 1917.

Este socotit cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX, cântăreţul înfocat al frumuseţilor “limbii noastre”.

Între 16 şi 30 martie 2017 se comemorează în Republica Moldova Zilele Naţionale Mateevici, marcând 129 de ani de la naşterea preotului-poet Alexei Mateevici (1888-1917) şi 100 de ani de la trecerea sa întru Domnul. De asemenea se comemorează un secol de la scrierea poemului „Limba Noastră” în 17 iunie 1917, care din 1994 a devenit Imnul Naţional al Republicii Moldova.

 

Andrei Murafa (1874-?)

Preotul Murafa era sorocean, unchiul cunoscutului luptător pentru drepturile românilor basarabeni Simion Murafa. Activitatea de preot şi-o desfăşoară la biserica din Costiujeni, localitate din împrejurimile Chişinăului.

În primăvara şi vara lui 1917, când lupta basarabenilor pentru drepturile naţionale, inclusiv pentru reabilitarea limbii române, luase amploare, preotul Andrei Murafa a început pur şi simplu a “bombarda” redacţiile ziarelor din ţinut, în special a ziarului “Cuvânt Moldovenesc”, cu numeroase articole despre limbă şi alfabet, îndemnându-i şi pe cei şovăielnici să se încadreze în această luptă sfântă.

A fost printre puţinii preoţi colaboratori ai ziarelor “Ardealul” şi “România liberă”. Cu ajutorul domnului Onisifor Ghibu, întemeietorul acestor două ziare, va publica la sfârşitul anului 1918 cartea “Doruri sfinte”. În prefaţă, Onisifor Ghibu scrie despre el că “a luptat pe faţă, nu numai pentru Basarabia, dar şi pentru unirea cu România şi cu toţi românii. Părintele Murafa a fost printre cei dintâi care au trecut repede peste punctul de vedere “moldovean”, punându-l pe cel “românesc” în privirea tuturor îndatoririlor de viaţă”.

“Unirea cu Ţara e dorul nostru sfânt” – aceasta era ideea care trecea ca un fir roşu prin toate cele 64 de pagini ale cărţii, idee care rămâne valabilă şi pentru zilele noastre.

 

Dionisie Erhan (1868-1943)

Preotul Dionisie           şi-a desfăşurat activitatea în calitate de stareţ al mănăstirii din Suruceni, judeţul Chişinău. A fost mai mult un autodidact, dar la sfârşitul anului 1917 şi începutul anului 1918, când se hotăra soarta Bisericii basa-rabene, el a ocupat o poziţie fermă, pledând pentru revenirea ei la sânul Bisericii române. E profund semnificativ faptul că doar numai cu câteva zile înainte de Unire, la 22 martie 1918, părintele egumen Dionisie Erhan a publicat în paginile ziarului “Cuvânt Moldovenesc” o voluminoasă scrisoare în care cerea, revenirea fără întârziere a Bisericii dintre Prut şi Nistru la sânul Bisericii Patriei “din ale cărei hotare am fost rupţi politiceşte şi duhovniceşte”, “căci în 1812 Sinodul rusesc n-a avut nici un drept să-i lipească duhovniceşte pe cei răpiţi politiceşte, făcând aceasta în pofida sfintelor canoane şi obiceiurilor Bisericii Ortodoxe.”

În 1918 a fost ales senator al judeţelor Cetatea Albă şi Ismail în primul Parlament al României întregite.

După Unire, părintele Dionisie Erhan a fost numit episcop de Cetatea Albă şi Ismail, unde s-a ocupat de organizarea învăţăturii religioase în şcolile din localităţile subordonate.

Alţi preoţi care au contribuit la evenimentele din anii 1917-1918 au fost Alexandru Baltaga, Ioan Andronic, N. Murea, Boltean, Iulian Friptu, Constantin Popovici, Teodor Bogos, P. Gherghian de la Comrat, St. Haritonov, N. Stadnicov, C. Parfeniev, V. Gobşilă şi alţii. Preoţimea a colaborat cu fruntaşii unionişti pe toată perioada anilor 1917-1918, chiar şi după realizarea unirii Basarabiei cu România. Ea a avut reprezentanţi în Sfatul Ţării, în guvernul tinerei Republicii Moldoveneşti şi apoi în guvernul României.

Istoricul Ion I. Nistor în lucrarea sa “Istoria Basarabiei”, referindu-se la meritele clerului moldovenesc pentru neam şi biserică, spune: “Având în vedere greutăţile cu care a avut de luptat, persecuţiile la care era expusă şi influenţa covârşitoare a bisericii pravoslavnice ruseşti, trebue să recunoaştem marile merite naţionale şi culturale pe care preoţimea basarabeană şi le-a câştigat în timpul stăpânirii ruseşti şi să ne închinăm înaintea dragostei şi devotamentului ei pentru biserică, ţară şi limba moldovenească. Ea şi-a împlinit deplin datoria faţă de poporul din care s-a ridicat, cultivând limba moldovenească în biserică şi întreţinând necontenit focul sacru al luminii şi culturii strămoşeşti”.

După încheierea conferinţei a urmat un program muzical susţinut de domnul Gheorghe Lateş. Programul muzical a inclus Imnul Naţional al actualei Republici Moldova, cântat de întreaga audienţă. În continuare au urmat cântece dedicate Basarabiei şi alte cântece cu caracter patriotic, cât şi discuţii privind istoria Basarabiei. În timpul discuţiilor părintele paroh Dr. Remus Grama a împărtăşit audienţei  impresii din călătoria sa în actuala Republică Moldova.

Manifestarea culturală din 27 martie 2017 de la Centrul Cultural Românesc al bisericii Române Ortodoxe Sf. Maria din Cleveland a fost consemnată în situl Consulatului General Onorific al României în Ohio astfel: „The 99th Anniversary of the Romanian-Basarabian Union was celebrated by the Romanian community in Cleveland with a gathering and a conference at the Romanian Cultural Center of the “St. Mary Orthodox Church” in Cleveland.”

 

Arhitect Marina Antonia NEGRILĂ

                  Cleveland, Ohio, USA

 

(FOTO)

Rugăciunea de deschidere a manifestării culturale

 

Membri ai comunităţii Române Americane din Cleveland audiind conferinţa

 

Părintele paroh Remus Grama făcând comentarii asupra evenimentelor relatate în conferinţă

 

Părintele Remus Grama cu membrii comunităţii Române Americane din Cleveland participanţi la manifestarea culturală din 27 martie 2017

 

 

Bibliografie:

Colesnic, Iurie. Sfatul Ţării Enciclopedie. Chişinău 1998

Chişinău, Enciclopedie. Editor Colesnic, Iurie. Chişinău 1997

Bobeică, Alexandru. Sfatul Ţării. Chişinău 1993

Bogos, Dimitrie. La Răspântie Moldova de la Nistru 1917-1918. Chişinău, 1924 ediţia I a; Chişinău, 1998 ediţia a II a, îngrijită şi prefaţată de fiica autorului Nina Bogos Manuilă. Studiu introductiv, note, comentarii de istoricul Ion Ţurcanu

Ghibu, Onisifor. Pe baricadele vieţii: În Basarabia revoluţionară (1917-1918): Amintiri. Chişinău, 1992

Ghibu, Onisifor. În vâltoarea revoluţiei ruseşti. Însemnări din Basarabia anului 1917. Bucureşti 1993

Ghibu, Onisifor. De la Basarabia rusească la Basarabia românească. Ed. Semne, Chişinău, 1997.

Costin, Grigore. Clerul basarabean şi evenimentele anului 1918.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/camera-deputatilor-a-stabilit-ca-ziua-de-27-martie-sa-fie-sarbatoare-nationala-ce-semnificatie-are-aceasta-data-pentru-romani-443559

https://www.zdg.md/editia-print/politic/27-martie-ziua-unirii-basarabiei-cu-romania

http://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/declararea-zilei-de-27-martie-ziua-unirii-basarabiei-cu-romania-ca-zi-de-sarbatoare-nationala

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/03/15/27-martie-ziua-unirii-basarabiei-cu-romania-devine-sarbatoare-nationala/

http://www.causeni.md/zilele-na-ionale-mateevici

http://personalitatibasarabene.info/cuvant-despre-andrei-murafa-dionisie-erhan-si-nicolae-popovschi/#more-557

https://www.academia.edu/11222480/COSTIN_-_Clerul_basarabean_%C5%9Fi_evenimentele_anului_1918