Eminescu – poarta de
intrare în sacralitatea Limbii Române
Pentru a recapitula, rog
cititorul să se transpună în anii 1886, 1887, 1888 şi 1889 pe
traiectoria cărora Eminescu se împiedecă în alienări, se ridică, este
ajutat de prietenii apropiaţi, de sora Henrieta, se manifestă liric şi
publicistic.
Astfel că: 9 noiembrie
1886 este înlocuit în postul de la bibliotecă, unde, după cum se ştie
îndeplineşte misiuni aproape jignitoare, printre care scrierea statelor
de plată, adresele pentru trimiterea acestora, circulare diverse pentru
restituirea cărţilor împrumutate şi pentru convocarea comisiilor
instituţiei. I se face un consult medical în urma căruia este dus la
ospiciul de la Mănăstirea Neamţ.
În primăvara lui 1887 vine
la Botoşani la Henrieta, este internat la spitalul Sf. Spiridon – în 13
iulie îl întâlnim la Iaşi la un consult de medici în urma căruia este
trimis la Viena şi Hall, unde pleacă însoţit de doctorandul Grigore
Focşa în 15 iulie. Cu începutul lui 1 septembrie revine la Botoşani la
sora lui, îngrijit de dr. Isac.
În anul 1888 Eminescu îşi
sintetizează unele dorinţe printre care: terminarea unor lucrări rămase
în manuscrise. Dinre ele se detaşează gramatica limbii sanscrită aflată
la Biblioteca Centrală din Iaşi. Îi scrie o scrisoare lui Maiorescu,
cerându-i să-i trimită manuscrisele şi biblioteca rămase la Bucureşti.
Dar Maiorescu tace.
Iacob Negruzzi, în
colaborare cu M. Kogălniceanu, N. Gane reuşesc să impună în Camera
Deputaţilor o lege prin care să se acorde poetului un ajutor lunar. El
va fi de 250 lei.
Veronica Micle vine la
Botoşani, îl roagă pe Eminescu să se mute definitiv la Bucureşti, ceea
ce se şi întâmplă la 15 aprilie. La Bucureşti participă sporadic la
activităţi literare, cum ar fi citirea piesei Lais, de altfel
traducerea lui „Le Joueur de flute” de Emil Stugier iar în 13 noiembrie
îi apare în România Liberă „Iconarii lui Beldiman”.
Participă la apariţia
revistei „Fântâna Blanduziei” unde semnează cu iniţiale articole, şi-i
va fi anunţat volumul de poezii, ediţia a treia, cuprinzând şi cele trei
poezii „La steaua”, „De ce nu-mi vii” şi „Kamadeva”. Anul 1889 – la 3
februarie este internat la spitalul Mărcuţa, apoi la Sanatoriul Caritas
– la 13 aprilie are loc asistenţa juridică a bolnavului Eminescu. În
noaptea de 15 iunie, ora 3, Eminescu îşi dă ultima suflare pământeană în
Sanatoriul doctorului Şuţu, aflat în strada Plantelor din Bucureşti.
Dimineaţa, în 16, la ştiri, ziarul „Românul” anunţă sec:”Eminescu nu mai
este” – Limba Română intrase în beznă eternă. În 17 iunie Eminescu este
înmormântat sub un tei, într-o groapă, din care mereu, mereu, îşi
flutură strângerea de mâini întru amintirea „Luceafărului”. Cimitirul
Bellu intra în posesia unui segment de veşnicie.
La 3 august se stingea
într-o chilie de la Mănăstirea Văratic, Veronica Micle.
Ca un făcut, în 1889, la
14 octombrie, în Botoşani moare Henrieta Eminovici.
Îi urmează şi Ion Creangă.
În 20 iunie 1889
publicaţia „Constituţionalul”, nr. 5 scrie despre Eminescu: „Avea aerul
unui sfânt tânăr, coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat
durerii”.
Din aceste dureri s-au
născut Codrii de aramă, Veghea de luceafăr. Ce-ţi doresc eu ţie dulce
Românie, Doina, Mai am un singur dor… prin care Eminescu mângâie, ne dă
speranţe – Devenise o întruchipare a nemuririi astrale răsfrântă oglindă
în stropul de rouă –
Continua să fie atacat ca
poet, jurnalist, patriot, aşa cum şi-n democraţia de azi unii cu mintea
îngustă îl aduc, l-au redus la stadiul de cadavru într-o debara. De
către cine? „Mari” funcţionari plătiţi cui bani grei de statul român.
Scârbit în timpul vieţii,
Eminescu are o ultimă răbufnire: scrie o scrisoare – poem Maicii
Preacurate:
„… Îngenunchem,
rugându-Te:
Înalţă-ne, ne mântuie.
Din valul ce ne bântuie,
Privirea-Ţi adorată
Asupra-ne coboară
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie” (Rugăciune)
Din eternitatea lui,
îmbrăţişat de înaltele respiraţii ale Spiritelor şi valorilor umanităţii
Eminescu presară peste lume frumuseţea neasemuită a Limbii Române!
Suntem în anul 2017, 15
iunie, pe „Aleea Scriitorilor”, la bustul lui Eminescu, din Parcul
Eminescu, Alba Iulia, oraşul de jos, şi înălţăm o rugă către Dumnezeu:
Doamne, ai grijă de Fiul Tău, pentru că Tu eşti Estele din tot ce Este –
Cheamă-l să-ţi recite strigătul „Doinei” –
Ioan
MĂRGINEAN
|
|