România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Tricolorul interzis Pe 26 iunie s-a sărbătorit Ziua Drapelului Naţional. În cinstea acestei zile, precum, şi în cinstea şi lauda celor 200 de români din judeţele Covasna şi Harghita, cărora, în 10 iunie, li s-a interzis să intre cu Tricolorul românesc la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, din Bucureşti, oprindu-le şi intonarea unor cântece patriotice, dedic poemul de mai jos.

G.C.

 

Motto:

„Drept în coastă îl izbise,

Dar cu steagul lângă el

Zăcea-n câmpul de măcel;

Inima îşi oţelise,

Şi pe jumătate dus,

Printre ploaia-ngrozitoare

De ghiulele-omorâtoare,

Steagu-l ridica în sus!”

(Din poezia „Stegarul” , de Alexandru Macedonski)

 

Tricolorul interzis

 

Oriunde-ai fi, cu trei culori anume,

Cu tine sunt mai apărat de fel,

Din toate steagurile de pe lume

Pe tine te-am ales ca sfânt drapel;

 

Sub faldul tău ne-ngenunchiat în tină,

Udat de sânge ca de stropii ploii,

Ne-am dăinuit o Patrie divină,

La piept cu tine au murit eroii;

 

Dârz înălţat pe culmi de metereze,

Prin fum şi gloanţe, un destin firesc

Ne-a înfrăţit cu tine, să dureze

Emblema Ţării - Steagul Românesc!

 

Înfăşuraţi în Trei Culori sfinţite

Eroii Ţării au murit pe steag,

Păcat că azi, uitatele morminte

Înţelenite sunt pe vreun drumeag!

 

Păcat că azi, în valurile vieţii,

Acaparaţi de tot ce e modern,

Seduci de efemerul tinereţii,

Călcam pe Steagul Patriei etern!

 

După ce-n vremi, duşmanii, cu răbdare,

Subtil, dar, criminal, de multe ori,

Au vrut în steag o singură culoare,

Făcând uitate cele Trei Culori,

 

Sperând c-aici, între Carpaţi şi Mare

E un popor slăbit şi vegetal,

Şi au găsit un zid de suflet tare,

Rămas din visul nostru ancestral!

 

Şi după ce te-am fluturat pe schele

În câmpul muncii, cu elan şi dor,

Când România, salbă de drapele,

Îţi desena virtutea-n alt decor,

 

Iată că azi, în noua Românie,

Ai coborât cu proştii în abis,

Şi-n aşa-zisa, cea democraţie,

Ai devenit Drapelul interzis!

 

Ce suflet negru-a coborât în bernă

Simbolul Ţării - Steag de la panduri?

Latenta ură - pacoste perenă

Sau putregaiul propriei făpturi?

 

Ce fiinţe preschimbate-n manechine,

Fără de crez şt fără Dumnezeu,

Lipsite de orgolii ş ruşine

Au interzis Drapelul la Muzeu?

 

Să pui Drapelului tău barieră,

Să-i interzici a flutura de drept,

Într-un context de funcţie efemeră

E-un sacrilegiu şi un gest inept!

 

Oricâte scuze-ar apărea în presă,

Răul făcut ne bântuie mereu,

Mascat, aţi vrut Patriotismu-n lesă,

Doar sârba vă interesează la Muzeu!

 

Geaba vărsaţi , azi, lacrimi ipocrite

Şi tot vă plângeţi fapta în pustii,

Nu mai puteţi întoarce nici în minte

Lacrimile inocente de copii,

 

Ce-au izvorât din gene nedormite,

Prelinse-ncet pe un Drapel închis,

Simţiţi voi, inimi de copii rănite

Când au ţinut în mâini Drapelul interzis?

 

Şi ce români erau, chiar din Covasna,

Judeţ în care Steagul nostru plânge!

În loc s-apreciaţi curajul, cazna,

Patriotismul lor ce nu se stinge,

 

Voi le-aţi oprit şi cântecul şi Steagul,

La poarta Satului le-aţi confiscat.

Voi aţi uitat obârşia, meleagul

Ce-au dus cândva-ntr-o margine de sat!

 

Iartă-ne Steag, cu vechea ta mândrie,

Că nu te-am apărat mai mult, cu sârg,

Azi îţi jurăm că n-oi sta cu chirie,

Şi-n faţa ta n-o sa mai facem târg!

 

Te-om înălţa pe case şi pe garduri,

Splendoarea ta să unduiască-n zori,

Nu vrem o Ţara împărţită-n landuri,

Fără Drapelul nostru-n Trei Culori!

 

Lasă-mă doar mătasea să-ţi sărut

Cu buze tremurând de veşnicie,

Drapelul Ţării - pavăză şi scut

Pentru Români şi-ntreaga Românie!

 

GEO  CIOLCAN

 "Tricolorul interzis"

 

Oriunde-ai fi, cu trei culori anume,

Cu tine sunt mai apărat de fel,

Din toate steagurile de pe lume

Pe tine te-am ales ca sfânt drapel;

 

Sub faldul tău ne-ngenunchiat în tină,

Udat de sânge ca de stropii ploii,

Ne-am dăinuit o Patrie divină,

La piept cu tine au murit eroii;

 

Dârz înălţat pe culmi de metereze,

Prin fum şi gloanţe, un destin firesc

Ne-a înfrăţit cu tine, să dureze

Emblema Ţării - Steagul Românesc!

 

Înfăşuraţi în Trei Culori sfinţite

Eroii Ţării au murit pe steag,

Păcat că azi, uitatele morminte

Înţelenite sunt pe vreun drumeag!

 

Păcat că azi, în valurile vieţii,

Acaparaţi de tot ce e modern,

Seduci de efemerul tinereţii,

Călcam pe Steagul Patriei etern!

 

După ce-n vremi, duşmanii, cu răbdare,

Subtil, dar, criminal, de multe ori,

Au vrut în steag o singură culoare,

Făcând uitate cele Trei Culori,

 

Sperând c-aici, între Carpaţi şi Mare

E un popor slăbit şi vegetal,

Şi au găsit un zid de suflet tare,

Rămas din visul nostru ancestral!

 

Şi după ce te-am fluturat pe schele

În câmpul muncii, cu elan şi dor,

Când România, salbă de drapele,

Îţi desena virtutea-n alt decor,

 

Iată că azi, în noua Românie,

Ai coborât cu proştii în abis,

Şi-n aşa-zisa, cea democraţie,

Ai devenit Drapelul interzis!

 

Ce suflet negru-a coborât în bernă

Simbolul Ţării - Steag de la panduri?

Latenta ură - pacoste perenă

Sau putregaiul propriei făpturi?

 

Ce fiinţe preschimbate-n manechine,

Fără de crez şt fără Dumnezeu,

Lipsite de orgolii ş ruşine

Au interzis Drapelul la Muzeu?

 

Să pui Drapelului tău barieră,

Să-i interzici a flutura de drept,

Într-un context de funcţie efemeră

E-un sacrilegiu şi un gest inept!

 

Oricâte scuze-ar apărea în presă,

Răul făcut ne bântuie mereu,

Mascat, aţi vrut Patriotismu-n lesă,

Doar sârba vă interesează la Muzeu!

 

Geaba vărsaţi , azi, lacrimi ipocrite

Şi tot vă plângeţi fapta în pustii,

Nu mai puteţi întoarce nici în minte

Lacrimile inocente de copii,

 

Ce-au izvorât din gene nedormite,

Prelinse-ncet pe un Drapel închis,

Simţiţi voi, inimi de copii rănite

Când au ţinut în mâini Drapelul interzis?

 

Şi ce români erau, chiar din Covasna,

Judeţ în care Steagul nostru plânge!

În loc s-apreciaţi curajul, cazna,

Patriotismul lor ce nu se stinge,

 

Voi le-aţi oprit şi cântecul şi Steagul,

La poarta Satului le-aţi confiscat.

Voi aţi uitat obârşia, meleagul

Ce-au dus cândva-ntr-o margine de sat!

 

Iartă-ne Steag, cu vechea ta mândrie,

Că nu te-am apărat mai mult, cu sârg,

Azi îţi jurăm că n-oi sta cu chirie,

Şi-n faţa ta n-o sa mai facem târg!

 

Te-om înălţa pe case şi pe garduri,

Splendoarea ta să unduiască-n zori,

Nu vrem o Ţara împărţită-n landuri,

Fără Drapelul nostru-n Trei Culori!

 

Lasă-mă doar mătasea să-ţi sărut

Cu buze tremurând de veşnicie,

Drapelul Ţării - pavăză şi scut

Pentru Români şi-ntreaga Românie!

 

GEO  CIOLCAN

Preluare din Revista "Flacăra lui Adrian Păunescu, 30 iunie - 6 iulie 2017

  Imagini de la ziua drapelului - 26 iunie 2017

 la Alba Iulia