Mausoleul de la
Mărăşti
Plecând din Panciu, pe
traseul turistic al Văii Şuşiţei către staţiunea Soveja, drumul străbate
satele: Străoane, Varniţa, Răcoasa. La ieşirea din comuna Răcoasa, „un
indicator îndeamnă călătorul să se abată 4 km spre nord, pe drumul ce
duce la Mărăşti” .
Aici, în satul Mărăşti,
sat care pentru vecie şi-a înscris numele pe harta ţării ca unul din
cele mai sacre locuri ale eroismului românesc, pe malul stâng al râului
Şuşiţa, a fost înălţat un mausoleu ce adăposteşte osemintele eroilor
români căzuţi în bătălia de la Mărăşti, în vara anului 1917.
Ofensiva armatei române
din zona bazinului Soveja este cunoscută în istorie ca „Bătălia
Mărăştiului”. Lupta a început în dimineaţa zilei de 9 / 22 iulie 1917,
când Armata a 2-a română, Marele Cartier General al Armatei Române în
colaborare cu Comandamentul forţelor ruse de pe frontul din Moldova, au
elaborat un plan de ofensivă ce prevedea executarea a două lovituri: una
în zona Nămoloasa şi alta în zona Mărăşti, ofensivă ce avea drept scop
distrugerea Armatei a 9-a germane. Luptele au început cu înaintarea
infanteriei, susţinută de bombardamentul artileriei. Bătălia a luat
sfârşit după zile crâncene de luptă, la 19 iulie / 1 august 1917,
printr-o mare victorie repurtată de armata română.
Această victorie a fost
plătită cu sângele a 1.469 morţi şi 3.052 de răniţi şi distrugerea
satului Mărăşti.
Astfel, Bătălia de la
Mărăşti „aşezată la o cotitură fatală a desfăşurării războiului nostru,
rămâne un episod strălucit al acestui războiu, o probă vorbitoare de
capacitatea şefilor, de calităţile de bravură şi energie ale soldatului
român…”, care aflat sub comanda generalului Alexandru Averescu a pornit
atacul împotriva trupelor inamice.
Ar trebui ca istoria să
pună pe primul loc marea victorie de la Mărăşti deoarece această
ofensivă a fost capul de pod pe care s-au sprijinit ofensivele decisive
de la Mărăşeşti şi Oituz.
Chiar comandantul trupelor
române, generalul Alexandru Averescu, remarca faptul că: Bătăliile de la
Mărăşti şi Mărăşeşti „rămân pentru poporul românesc glorii nepieritoare,
care vor arăta generaţiilor viitoare cum generaţia marelui război şi-a
făcut datoria faţă de neamul său”.
Pentru ca aceste
strălucite fapte de eroism şi dăruire să rămână veşnic în amintirea
celor ce le-au urmat eroilor de la Mărăşti, s-a înălţat Mausoleul din
localitate.
Iniţiativa înălţării
monumentului, precum şi a refacerii satului Mărăşti a aparţinut
societăţii cu acelaşi nume: „Mărăşti”.
De fapt, ideea refacerii
satului şi construirea unui monument aparţine generalului Alexandru
Mărgineanu, comandantul Diviziei a III-a, căruia i se încredinţase
conducerea operaţiilor militare chiar în ziua atacului asupra satului
Mărăşti, la 11 / 24 iulie 1917.
În urma atacului au fost
străpunse liniile de apărare ale armatei germane, dar în acelaşi timp
s-au provocat distrugeri mari şi satului Mărăşti, rămânând în urmă un
sat plin de ruine. Această situaţie l-a determinat pe generalul
Mărgineanu să-i convoace, la 12 septembrie 1917, pe ofiţerii Diviziei a
III-a, propunându-le înfiinţarea unui fond „Mărăşti” pentru
reconstrucţie, aşa cum reiese din discursul său susţinut la acea
adunare: „În cea mai glorioasă bătălie dată de la începutul campaniei de
trupele Diviziei a III-a, s-a eliberat la 11 iulie 1917 satul Mărăşti
din mâinile duşmanilor. Bravele noastre trupe au mai eliberat în acea
memorabilă bătălie şi alte sate, însă nici unul n-a suferit de pe urma
barbariei duşmane ca satul Mărăşti. Nu mai este satul Mărăşti de
altădată. Este o adevărată ruină. Avem, deci, înalta îndatorire morală
şi patriotică de a pune pe picioare acel sat. Înaintea tuturor, noi care
l-am cucerit, trebuie să luăm iniţiativa înjghebării unui fond sub
numele de „Mărăşti”, cu care mai târziu să se înalţe un sat şi mai
frumos, şi mai mare. Doresc ca prima contribuţie să fie dată de ofiţerii
şi subofiţerii şi soldaţii Diviziei a III-a, după care fondul va fi
sporit prin contribuţia populaţiei române”.

Propunerea a fost preluată
câteva luni mai târziu de către generalul Alexandru Averescu la
întâlnirea de la Bâlca, unde îi convocase pe comandanţii corpurilor de
armată, ai diviziilor şi brigăzilor din Armata a II-a. Atunci s-a propus
înfiinţarea Societăţii „Mărăşti”, căreia îi revenea misiunea de a se
ocupa de refacerea satului şi construirea unui mausoleu. La întâlnirea
de la Bâlca, din 30 noiembrie 1917, s-a născut societatea ce purta
numele satului, aşa cum avea să consemneze în notiţele sale generalul
Averescu: „Am pus bazele Societăţii „Mărăşti” cu scopul de a perpetua
amintirea victoriei dela Mărăşti. Prima activitate a societăţii va fi
îndreptată în sensul de a restaura satul Mărăşti şi de a ridica o criptă
– monument în amintirea biruinţei noastre”.
În aceeaşi adunare s-a
adoptat şi un regulament pentru strângerea fondurilor şi administrarea
lor, un statut, precum şi un comitet format din 12 persoane, al cărui
preşedinte de onoare a fost ales generalul Alexandru Averescu, iar ca
preşedinte activ generalul Alexandru Mărgineanu.
La 27 iulie 1920, prin
Legea-Decret publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 27 iulie 1920,
Societatea „Mărăşti” a fost recunoscută de către regele Ferdinand ca
persoană morală şi juridică.
În statutul societăţii,
s-au consemnat şi dezideratele acesteia şi în primul rând s-a stabilit
ca „Să se perpetueze din generaţie în generaţie, comemorarea bătăliei de
la Mărăşti:
1. Înălţarea unui monument
comemorativ;
2. Refacerea unei porţiuni
din lucrările duşmane;
3. Reconstruirea satului
Mărăşti”.
În primii doi ani de la
înfiinţare, societatea a fost în imposibilitate de a-şi realiza
dezideratele propuse în statut, o piedică destul de mare constituind-o
continuarea războiului. Abia din anul 1919 au început lucrările de
refacere a satului, prin înfiinţarea unui Serviciu Tehnic în care au
fost cooptaţi arhitecţi, ingineri , proiectanţi, printre care se număra
arhitectul George Cristinel şi Pandele Şerbănescu. Din anul 1920
conducerea şantierului a fost încredinţată în exclusivitate lui Pandele
Şerbănescu.
Toate aceste deziderate
pentru a putea fi transpuse în practică necesitau fonduri uriaşe, pentru
care, fie se apela la populaţie, fie se organizau diferite acţiuni
precum: serbări, conferinţe, liste de subscripţie, vânzări de cărămizi,
etc. La toate acestea a contribuit şi populaţia judeţului Putna prin
participarea sa la diferitele acţiuni organizate de către prefectură,
primărie, garnizoana Focşani sau de către comitetele locale ale
Societăţii „Mărăşti”.
Datorită eforturilor
societăţii, satul a devenit în scurt timp unul modern: s-au ridicat case
noi, la construirea cărora s-a folosit cărămidă de la fabrica din satul
Gogoiu (aparţinător de Mărăşti), s-au refăcut casele mai puţin
deteriorate, s-au dat în folosinţă o uzină electrică şi una hidraulică,
reuşindu-se astfel să se asigure apa necesară locuitorilor, s-a
construit o biserică şi un local de şcoală nou. Paralel se depuneau
eforturi pentru a se înălţa şi mausoleul ce trebuia să adăpostească
criptele eroilor.
Bineînţeles că nu a fost
uitată nici hotărârea de a se comemora în fiecare an bătălia de la
Mărăşti. Astfel, în anul 1921, Societatea „Mărăşti” invita pe primarul
oraşului Focşani la serbarea din luna iulie a aceluiaşi an, când trebuia
să se serbeze comemorarea bătăliei dela Mărăşti şi în acelaşi timp şi
inaugurarea Câmpului Istoric, în prezenţa M. M. L. L. Regele şi Regina,
A. A. L. L. Principele Moştenitor cu Principesa Elena, guvernul,
Ataşaţii Militari, etc.
De fapt, inaugurarea
Câmpului Istoric al Mărăştiului a avut loc în anul 1928, când s-a pus şi
piatra fundamentală a Mausoleului. Pentru buna desfăşurare a
evenimentului şi pentru reuşita lui a fost trimisă de către
organizatori, încă din data de 19 mai 1928, o Adresă Prefecturii Putna
prin care i se adresa rugămintea de a face pregătirile necesare pentru
reuşita acestei manifestări.
Marea sărbătoare de
inaugurare a Câmpului Istoric de la Mărăşti s-a desfăşurat în ziua de 10
iunie 1928, când s-a pus şi piatra fundamentală a mausoleului care
trebuia să adăpostească osemintele ostaşilor căzuţi în luptele din vara
anului 1917.
La eveniment au mai
participat membri ai Societăţii „Mărăşti”, delegaţi ai Marelui Stat
Major, ai Uniunii Ofiţerilor de Rezervă, reprezentanţii regimentelor
care au luptat la Mărăşti, precum şi locuitori din localităţile
judeţului Putna.
Nu puteau lipsi de la
acest eveniment generalii Alexandru Averescu şi Alexandru Mărgineanu,
cei care au condus armata în victoria de la Mărăşti, întemeietorii
Societăţii „Mărăşti” şi iniţiatorii ridicării Mausoleului, care au fost
însoţiţi de alţi comandanţi ai armatei.
S-a dat citire Actului
Comemorativ care s-a îngropat la temelia acestuia şi pe care s-a înscris
următorul text: „Azi 10 iunie 1928 aşezatu-s-a piatra de temelie a
criptelor clădite de către Societatea „Mărăşti” pe chiar câmpul de
bătaie şi pe locul unde în zilele de 22 -27 [stil nou – n.n.ţ iulie 1917
s-au dat, sub conducerea generalului Alexandru Averescu, comandantul
Armatei a 2-a, crâncenele, glorioasele şi victorioasele lupte împotriva
armatelor germane şi s-a străpuns frontul duşman de către Divizia a 3-a,
comandată de generalul Alexandru Mărgineanu, spre odihna veşnică a
rămăşiţelor sfinte neamului românesc a treizeci şi cinci de mii de
viteji, căzuţi pentru ţară în bătălia de la Mărăşti şi în împrejurimi şi
pentru ca să fie pururi vie în sufletele urmaşilor amintirea măreţei
jertfe aduse fericirii[…ţ patriei de către premergătorii lor şi să
păstreze în ele pildele eterne de vitejie, de dragoste de ţară şi de
neam, care au fost întotdeauna tăria poporului român şi l-au ţinut
neînfricat în faţa primejdiilor şi stană de piatră împotriva duşmanilor
moşiei strămoşeşti”.
Construcţia Mausoleului
s-a prelungit pe mai mulţi ani, întrucât amenajarea terenului de
amplasament solicita fonduri băneşti foarte mari. Pentru colectarea
acestor fonduri, în afara organizării de serbări, baluri sau
festivaluri, s-a recurs şi la vânzări de cărămizi sau ilustrate.
Într-o Adresă din anul
1939 trimisă de către Ministerul de Interne Prefecturii Putna se arăta
că Societatea „Mărăşti” a „clădit criptele – mausoleu care sunt o
frumuseţe arhitectonică şi în care se găsesc adăpostite osemintele
generalului Mărgineanu, fostul comandant al Diviziei a III-a care a
străpuns frontul inamicului, cum şi ale altor 100 de ofiţeri şi 20.000
eroi; toţi aceştia înconjurând sarcofagul marelui Mareşal Al. Averescu,
fostul comandant al Armatei a II-a”, dar construcţia nefiind terminată,
societatea mai avea nevoie de fonduri pentru încheierea lucrărilor.
Greutăţile întâmpinate de
costurile ridicate ale construcţiei, la care s-au adăugat şi cauze
naturale, precum inundaţii şi cutremure, au întârziat lucrările. Ele au
fost finalizate foarte târziu, întinzându-se până aproape de anul 1940.
În acelaşi an a început şi reînhumarea eroilor în criptele Mausoleului,
acţiune ce a continuat până în anul 1941.
Cu toate aceste
dificultăţi, a rezultat o construcţie impunătoare, realizată într-un
stil arhitectonic unic.
La intrarea în satul
Mărăşti, deasupra drumului comunal ce conduce către Mausoleu, s-a
construit un portal în formă de arc de triumf din beton, masiv, realizat
în stil românesc, pe frontispiciul căruia citim inscripţia „Câmpul
istoric de la Mărăşti. 1916 – 1919”. Doi stâlpi masivi din zidărie şi
beton susţin o arcadă semicirculară din beton, deasupra căreia se înalţă
un fronton cu acoperiş din şindrilă. Drumul care trece pe sub portal
conduce către Mausoleul care a fost amplasat în partea de nord a
satului, într-un parc, pe platoul neted al cotei 536, unde s-au purtat
luptele în vara anului 1917.
În incintă se accede prin
deschiderile a două porţi dispuse simetric, pe stâlpii cărora străjuiesc
doi vulturi din bronz, cu aripile larg desfăcute. În bronzul din care
s-au realizat cei doi vulturi şi-a lăsat amprenta sculptorul care i-a
executat şi anume Spiridon Georgescu.
Împrejmuirea din jurul
parcului a fost făcută din fier şi beton, în anul 1936. Aceasta prezintă
elemente de feronerie care s-au executat împreună cu felinarele, la
atelierul lui Gheorghe Stănculescu.
Două alei placate cu beton
şi străjuite de arbuşti ornamentali şi pomi fructiferi conduc spre
Mausoleu.
În centrul parcului, între
arbuşti ornamentali, a fost amplasat un grup statuar, realizat în
tehnica ronde – bosse, din bronz, care înfăţişează un soldat rănit ce
predă unui tânăr arma şi făclia pentru continuarea luptei. Mulajele din
ghips ale acestui grup statuar s-au executat încă din anul 1935, iar în
anul următor au fost turnate în bronz, din materialul provenit de la
ţevile unor tunuri grele, acordat de către Ministerul Armamentului, prin
aprobare guvernamentală.
În spatele grupului
statuar, pe un postament din beton realizat de firma „Marmi” din placaj
de piatră de Vratza, a fost înălţat bustul mareşalului Alexandru
Averescu, inaugurat în octombrie 1940, operă a sculptorului Oscar
Späthe. Bustul îl înfăţişează pe mareşal în uniformă militară, ţinută de
campanie, frontal, cu capul descoperit. Pe faţada postamentului s-a
inscripţionat cu majuscule: „Mareşalul României Alexandru Averescu 1859
– 1938”.
Mausoleul propriu – zis a
fost înălţat după planurile arhitectului Pandele Şerbănescu, care l-a
propus împreună cu devizul estimativ încă din anul 1928. Lucrările au
fost luate în antrepriză de către Gabriel Petrescu.
O descriere a construcţiei
apare pe o Adresă a prefecturii ce datează din 6 decembrie 1936 şi în
care se specifica precum că: „Mausoleul are adâncimea de 10 m, lăţime de
30 m, are 2 nivele (subsol şi etaj) având 12 osuare şi trei sarcofage
împărţite astfel: unul pentru Domnul Mareşal Averescu, unul pentru
Domnul General Văitoianu - probabil - şi al treilea pentru răposatul
General Mărgineanu”.
Construcţia, într-o
concepţie unică, se dezvoltă pe două nivele subterane şi unul exterior.
La cel exterior se ajunge urcând două trepte din beton, de pe platforma
din faţa Mausoleului.
Clădirea exterioară se
sprijină pe doi piloni masivi din beton, dreptunghiulari în secţiune,
ale căror faţade au fost decorate cu „haut – reliefuri” de mari
dimensiuni (4 x 2,75 metri), turnate în bronz, opere ale sculptorului
român Aurel Bordenache.
Basoreliefurile
înfăţişează scene din timpul luptelor de la Mărăşti din anul 1917. Cel
amplasat pe pilonul din stânga a fost intitulat „În întâmpinarea
eliberatorului” şi aminteşte de primirea entuziastă a unui general român
de către populaţia localităţii eliberate de sub ocupaţia germană.
Basorelieful din dreapta s-a intitulat „Călăuza şi patrula” şi
reprezintă un ţăran român care se strecoară în liniile inamice pentru
aducerea de informaţii utile armatei române.
Între cei doi piloni s-a
ridicat un zid din beton pe care s-au prins 15 plăci dreptunghiulare,
din marmură albă, pe care s-au înscris numele eroilor şi al regimentelor
care au luat parte la luptele de la Mărăşti.
De o parte şi alta a
plăcilor străjuiesc două coloane cu fusul rotunjit, din beton, care au
rolul de a susţine un fronton dreptunghiular. Deasupra lor s-au amplasat
două urne din bronz în care se aprindeau flăcările veşniciei în memoria
eroilor.
Cei doi piloni adăpostesc
scările de acces către nivelele din subteran. La primul nivel s-au expus
arme şi muniţie utilizate în timpul Primului Război Mondial. De pe
culoarul ce leagă cele două încăperi ale nivelului, pe o scară din metal
se coboară într-o mică încăpere în care au fost etalate câteva obiecte
ce au aparţinut generalului Arthur Văitoianu. Între cele două vitrine a
fost instalat bustul generalului.
Al doilea nivel a fost
afectat criptelor – osuar şi sarcofagelor. Criptele – osuar sunt
adăpostite de nişele din pereţii laterali. În cele 12 cripte au fost
depuse osemintele a 5.342 ostaşi români, ruşi, germani necunoscuţi,
căzuţi în luptele din vara anului 1917. În partea inferioară a nişelor,
pe un postament au fost depuse osemintele, iar pe rafturi au fost
aşezate craniile. Criptele au fost închise cu geamuri de semicristal,
decorate cu îngeri redaţi cu aripile larg desfăcute şi ornamente
florale, decoraţii făcute după desenele reginei Maria.
În capătul opus intrării,
încăperea a fost rezervată sarcofagelor. Central, a fost amplasat
sarcofagul care adăposteşte osemintele mareşalului Alexandru Averescu.
De o parte şi alta se află
sarcofagele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi
Nicolae Arghirescu.
Încăperea destinată
sarcofagelor este acoperită de o cupolă la baza căreia s-a inscripţionat
cu litere aurii: „Întru veşnică amintire şi recunoştinţă eroilor care
s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc”.
Construcţia Mausoleului
începută în anul 1928 s-a întins pe mai mulţi ani, desfăşurându-se pe
etape. Ea s-a încheiat în anul 1938, iar între anii 1940 – 1941 au avut
loc reînhumările osemintelor eroilor. Cauzele care au tergiversat
finalizarea construcţiei într-un termen mai scurt s-au datorat în primul
rând lipsei de fonduri, costul acesteia fiind uriaş pentru perioada de
după război.
Inaugurarea monumentului
se programase pentru anul 1938, an în care trebuiau terminate criptele,
dar din cauza vremii rele, care făcuse impracticabile drumurile din zonă
şi a lipsei mareşalului Alexandru Averescu din ţară, inaugurarea nu a
mai avut loc.
Apoi, la scurt timp, un
alt eveniment nefericit a contribuit la amânarea inaugurării şi anume
trecerea în nefiinţă a marelui strateg al luptelor de la Mărăşti din
vara anului 1917 – Alexandru Averescu.
Corpul neînsufleţit al
acestuia a fost adus şi depus în sarcofagul de la Mărăşti.
După aceste evenimente, a
fost demarată acţiunea de reînhumare a osemintelor eroilor aduşi din
diferite cimitire în criptele Mausoleului, urmând să aibă loc
inaugurarea, care s-a amânat din nou.
Astfel, în anul 1940,
Societatea „Mărăşti”, cea care a refăcut satul şi a construit Mausoleul,
s-a desfiinţat. Atribuţiile şi patrimoniul acesteia au fost preluate de
nou înfiinţatul Aşezământ „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, ce a
luat naştere prin Decretul – Lege din anul 1940.
Aşezământul avea datoria
de a se ocupa în continuare de întreţinerea şi înfrumuseţarea operelor
comemorative de război, dar nici acesta nu a mai reuşit să ducă la capăt
sarcinile ce îi reveniseră, din cauza evenimentelor ce au avut loc şi
anume: începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, intrarea României în
sfera ideologiei comuniste, precum şi desfiinţarea sa în anul 1948.
Sarcinile Aşezământului au fost preluate de către Ministerul Forţelor
Armate, care şi-a trimis delegat în teritoriu ca să constate starea în
care se găseau monumentele de care răspundeau. Un delegat al Muzeului
Militar a vizitat între anii 1952 – 1953 mausoleele din Vrancea şi a
constatat că la cel din Mărăşti „Din lipsa de întreţinere anuală, apa a
pătruns în interior, aducând importante avarii.
O parte din sarcofagii au
fost descoperite, s-au profanat de curioşi. S-a închis accesul pentru a
se opri profanarea şi totodată, s-a cerut M. F. A. să întocmească devize
pentru refacerea stricăciunilor”.
Din constatările făcute la
faţa locului a rezultat că starea de lucruri în legătură cu operele
comemorative de război era necorespunzătoare, majoritatea fiind lăsate
în părăsire sau profanate. Această situaţie s-a perpetuat şi în anii
următori. Abia în anul 1973 construcţia Mausoleului a cunoscut mai multe
lucrări de reparaţii. În anul 1990 s-a refăcut platforma din faţa
acestuia, dalajul fiind înlocuit cu o platformă din beton.
Cu toate intervenţiile,
datorită cutremurelor, inundaţiilor şi alunecărilor de teren,
construcţia a fost grav avariată. În interior se infiltra apa de ploaie,
care a contribuit la distrugerea ornamentelor de stucatură ale
sarcofagelor, precum şi a criptelor – osuar. Mausoleul necesita urgente
lucrări de restaurare. În urma studiilor făcute asupra terenului şi a
construcţiei s-au întocmit proiecte de restaurare, care aveau ca scop
atât amenajarea terenului, cât şi restaurarea construcţiei propriu –
zise. În anul 2009 au fost demarate lucrările de consolidare şi
restaurare ale Mausoleului conform Proiectului „Drumul de glorie
al Armatei române în Primul Război Mondial” care a fost selectat în
cadrul Programului Operaţional Regional. Valoarea acestui proiect este
de 21.214.265,34 lei şi cuprinde restaurarea a patru mausolee (Focşani,
Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja) şi a cinci monumente istorice ce se află
pe traseul: Focşani – Mărăşeşti – Panciu – Străoane – Varniţa – Mărăşti
– Soveja. Din suma totală, aproximativ 2 / 3 este oferită de Uniunea
Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională (F. A. D. R.),
restul fiind suportată de autorităţile române.
Lucrările propuse spre
realizare la Mausoleul Mărăşti sunt următoarele: consolidarea terenului
cu tendinţe de alunecare din partea de est a obiectivului, amenajarea
spaţiului de parcare, amenajări exterioare, restaurarea clădirii
mausoleului şi a grupurilor sculpturale, îmbunătăţirea sistemului de
ventilare, instalaţii sanitare, termice şi electrice, amenajarea unui
punct de informare. În urma acestor lucrări de restaurare, cele patru
mausolee şi cele cinci monumente istorice vor fi introduse într-un
circuit turistic de interes regional, naţional şi internaţional.
Muzeul Vrancei
|