Mausoleul Soveja
Plecând din Focşani pe
vechiul drum al poştelor, astăzi Drumul European E 85, se ajunge la
intersecţia de la Tişiţa unde se desprinde spre nord – vest o şosea
modernizată ce duce spre Panciu. De aici, urmând drumul pe traseul
turistic al Văii Şuşiţei, se ajunge în Soveja. Comuna este situată pe
Valea Pârâului Şuşiţa, unde se întâlnesc Munţii Vrancei cu Subcarpaţii
de curbură, la altitudinea de ,,650 m deasupra nivelului Mărei”. În
satul Dragosloveni al comunei Soveja „se ridică sobru şi masiv în
înfăţişare, covârşitor prin numărul destinelor care s-au împlinit aici
într-o odihnă veşnică, Mausoleul Soveja, mărturia cumplitelor lupte de
pe cuprinsul Văii Şuşiţei”.
În vara anului 1917,
Soveja s-a aflat pe una din laturile „Triunghiului de foc” – Mărăşti,
Mărăşeşti, Oituz, pe aceste locuri purtându-se una din cele mai crâncene
bătălii ale Războiului de Întregire. După bătălia de la Mărăşeşti,
frontul s-a stabilit pe Valea Şuşiţei, armata germană atacând, la 28
august 1917, diviziile ruseşti din zonă reuşind să pătrundă între
acestea care au fost obligate să se retragă. Intervenţia trupelor
române, asociate cu rezervele ruseşti, au oprit înaintarea germană în
zona Varniţa. „Ziua de 1 septembrie trebuia să fie ziua decisivă a
bătăliei” pentru ambele tabere beligerante, zi în care acţiunea
războinică se întinsese pe tot frontul Muncelului, teritoriu în care
fiecare îşi fixase zona de luptă.
După bătălia disperată
pentru cucerirea Dealului Porcului, unul din punctele strategice
importante, lupta va continua şi în zilele următoare, cu atacuri şi
contraatacuri locale neîntrerupte. În timpul acestor lupte desfăşurate
în sectorul Dealul Secuiului şi până spre pârâul Zăbrăuţului, în ziua de
21 august / 3 septembrie 1917 a căzut la datorie eroina de la Jiu,
Ecaterina Teodoroiu şi nu a fost singura, urmată fiind de alţi eroi
români. Un alt exemplu de eroism în bătălia de aici, de la porţile
Moldovei, a fost cel al grănicerului Constantin Muşat care rămânând fără
braţul stâng în timpul luptelor din iarna anului 1916, ceruse să nu fie
reformat şi să lupte ca aruncător de grenade „ca să nu lase ţara fără
serviciul singurului braţ care-i rămăsese teafăr. El a murit la postul
de mare cinste, pildă mişcătoare de înţelegere a datoriei către ţară,
dincolo de marginele fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor”.
Bătălia din zona Varniţa –
Muncelu a fost pornită de către armata germană în speranţa că va
recâştiga poziţiile pierdute în înfrângerea de la Mărăşeşti şi Oituz,
dar speranţa lor „s’a prăbuşit însă în asalturile zadarnice de pe dealul
Porcului şi bătălia şi-a schimbat aspectul. Germanii au trebuit să se
ţină în defensivă, pentru a resista asalturilor pe cari Românii, trecuţi
la ofensivă, le-au dat pe platoul Muncelului”. Astfel, armata germană
şi-a încheiat operaţiunile războinice pe frontul din Moldova, rămânând
doar „cu amintirea unei iluzii şi a unei decepţii. Iar pe hartă, o linie
foarte arcuită arată urma unei ruperi de front…în care diviziile
româneşti erau orânduite ca un cerc de fier în jurul berbecului ce
lovise şi spărsese zidul frontului apărat de ruşi” având ca şi românii
pierderi de vieţi omeneşti.
Recunoştinţa eternă a
românilor pentru acei ostaşi care au înfruntat cu sfidare moartea, care
prin jertfa lor au făcut stavilă de netrecut în faţa armatelor germane,
unii dintre ei servind chiar de dincolo de moarte, s-a materializat în
ridicarea unui mausoleu în care toţi aceşti eroi şi-au găsit locul
cuvenit.
Iniţiativa a avut-o
Comitetul Central al Societăţii „Mormintele Eroilor căzuţi în război”
care dorea să construiască „un Mausoleu de onoari cu osuariu în parcul
Hotelului dela Soveja şi a cărui valoare va fi între 2.500.000 şi
3.000.000 lei formând o podoabă nu numai pentru Soveja ci şi pentru
Judeţul Putna şi un punct de pelerinaj unde vor fi depuse rămăşiţele
tuturor Eroilor căzuţi pentru întregirea neamului şi în acea regiune.
Comitetul Central vă roagă prin mine ca să bine voiţi a ne ceda
porţiunea de teren din dreptul şoselei spre Lepşa şi la drum având 40 /
50 m”.
În acest sens Societatea a
organizat o loterie, aşa cum reiese dintr-o Adresă primită de Prefectura
Putna la 12 aprilie 1922, din partea Ministerului de Interne, în care se
aducea la cunoştinţa acesteia că „Pentru ridicarea unui lăcaş de
vecinică odihnă vitejilor cari şi-au dat viaţa, smălţând cu oasele lor
munţii, văile şi codrii din Vrancea, un comitet de iniţiativă a hotărât
facerea unei loterii, din al cărui produs să se ridice un Mausoleu la
Soveja, judeţul Putna, unde să se adune osemintele vitejilor.
Această loterie fiind
aprobată de Minister, avem onoare a vă ruga să permiteţi vânzarea
biletelor ce se vor emite în curând şi să daţi tot concursul D-vs la
cererea delegaţilor zisului Comitet”.
La apelul Ministerului de
Interne de a se sprijini loteria Soveja au răspuns favorabil unele
cercuri şi comitete din ţară. Printre acestea se numără comitetele şi
cercurile dobrogene care au avut în atenţia lor strângerea de fonduri în
vederea ridicării unor monumente în diferite localităţi din ţară,
printre care şi Soveja. Astfel „…se sprijină, prin contribuţii băneşti
înălţarea mausoleului eroilor Primului Război Mondial care au luptat pe
Valea Putnei, edificat în comuna Soveja din acelaşi judeţ”.
La 7 iulie 1923, Comitetul
de iniţiativă pentru Mausoleul Eroilor necunoscuţi „Soveja” adresa
prefectului rugămintea de a organiza o manifestare de amploare pentru
punerea pietrei fundamentale a mausoleului. Solemnitatea punerii pietrei
fundamentale programată pentru data de 29 iulie 1923 nu s-a putut ţine
şi s-a amânat pentru 27 septembrie 1923. Pentru buna desfăşurare a
manifestării s-a întocmit un Program.
Actul de întemeiere care
trebuia îngropat la temelia edificiului a fost întocmit de către
generalul Arthur Văitoianu şi în el s-a specificat istoricul, precum şi
sub care episcop, guvern, prefect şi primar s-a pus piatra fundamentală.
Opera arhitectului George
Cristinel construcţia Mausoleului, a cărui piatră fundamentală a fost
pusă din iniţiativa Societăţii „Văduvele de Război” şi „Cultul Eroilor”
în anul 1923, a durat până în anul 1928, când s-au acoperit nişele cu
plăcile de marmură cu numele eroilor şi a fost inaugurat în anul 1929.
Mausoleul a devenit şi un
loc de pelerinaj şi veneraţie atât pentru locuitorii comunei şi ai
judeţului, cât şi pentru cei din alte localităţi ale ţării. Aici se
organizau comemorări ale eroilor, aşa cum sa întâmplat în anul 1938, cu
ocazia celor 22 de ani ce s-au scurs de la bătăliile desfăşurate pe
Valea Şuşiţei în anul 1917.
Arhitecţi şi constructori,
specialişti din Bucureşti, după o minuţioasă cercetare a satului cu
poziţiile lui peisagiste, au dat dovadă în alegerea amplasamentului de
pricepere şi desăvârşit simţ artistic. Înlăturând ideea de a construi
mausoleul proiectat în ograda mănăstirii sau în mijlocul satului, la
Izvorul lui Bucur sub Răchitaşul sau pe Dealul Mănăstirii, ei au hotărât
construirea acestui monument la intrarea în parcul staţiunii tăind în
taluzul începutului de pantă, pe unde exista o cărare. Aşa cum se vede
şi astăzi, mausoleul formează prin arhitectura sa, prin semnificaţia
simbolică a faţadei majestuoase a intrării în staţiune, dându-i un aer
de gravitate şi măreţie.
Astfel, Mausoleul Eroilor
a fost ridicat pe înălţimea aflată la 200 de metri de Cimitirul German.
Accesul către intrarea
principală se face din şoseaua ce urcă spre staţiunea Soveja, pe un şir
de trepte din piatră cu o deschidere amplă. Treptele se desfăşoară pe
patru terase succesive şi pornesc de la un peron semicircular în centrul
căruia este amplasat un vas ornamental, de mari dimensiuni. De o parte
şi alta „două tunuri, trofee din luptele glorioase de la Mărăşeşti
străjuiesc fixate pentru totdeauna pe soclurile lor din piatră de Kliva,
adusă din muntele Macradeu din apropiere”.
Mausoleul se înfăţişează
ca o cetate din piatră, cu planul în formă de cruce şi acoperişul
conceput ca o cupolă. La construcţia lui s-au folosit piatra şi marmura.
Suprafaţa construită este de 550 metri pătraţi. Accesul în interior se
face prin uşa din fier montată într-un ancadrament din piatră rotunjit
la partea superioară. În interior se află criptele în care au fost
reînhumaţi 528 de români, ruşi, germani, austrieci şi unguri. În faţa
criptelor s-au montat plăci de marmură pe care s-au inscripţionat numele
celor înhumaţi. Osuarul adăposteşte osemintele a 1.612 ostaşi
neidentificaţi. Numărul militarilor germani comemoraţi este de 279,
înhumaţi în anul 1917.
Deasupra intrării se
înalţă un fronton din piatră a cărui inscripţie săpată în marmură ne
aminteşte că: „Aici odihnesc ostaşii căzuţi pe aceste plaiuri în
războiul 1916-1919”.
Pe frontonul de pe latura
estică, înălţat de o cruce din piatră, pe care s-a montat o placă albă
de marmură citim inscripţia:
„Ostaşi ce-aţi căzut
pentru ţară,
Viteji ai credinţei,
soldaţi
Ori unde’n morminte voi
staţi
Vă fie ţărâna uşoară!”.
Pe latura vestică, tot pe
o placă de marmură amplasată pe fronton, pe care s-au săpat versurile:
„Cei ce căzut-au pentru
ţară
Pe lanul câmpului bogat
Jertfind o’ ntreagă
primăvară
Nu au murit ci-au
înviat!”.
Zona de protecţie este
înconjurată de un zid construit din piatră de râu. Incinta adăposteşte
şi clădirea muzeului în care au fost expuse mărturii ale anilor de
glorie ai armatei române (documente originale, fotografii cu aspecte din
luptele purtate pe aceste locuri, hărţi, arme din Primul Război Mondial,
brevete şi medalii primite de ostaşii români pentru faptele de eroism de
care au dat dovadă în timpul bătăliilor din vara anului 1917). Clădirea
Muzeului a avut de suferit în urma unui incendiu din anul 1936, ceea ce
a necesitat lucrări de reparaţii.
Monumentul a intrat în
ample lucrări de reparaţii în cadrul Proiectului „Drumul de glorie al
armatei române în Primul Război Mondial” (finanţat cu fonduri europene),
prin care s-a urmărit restaurarea, consolidarea, reabilitarea şi
introducerea într-un circuit turistic a Mausoleelor de la Focşani,
Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja.
În anul 2012 s-au
finalizat lucrările de restaurare la clădirea Muzeului, continuând cele
ale Mausoleului.
Mausoleul şi Muzeul din
Soveja, „Aceste două aşezăminte îi dau un prestigiu, îi dau măreţie şi
deşteaptă în sufletele fiecărui vizitator al Sovejei, un sentiment de
serioasă şi profundă înălţare morală”.
Alături, într-o clădire
situată în spatele Mausoleului, s-a amenajat un Muzeu în care s-a expus
material foto – documentar şi armament folosit de ostaşii români în
timpul luptelor din Primul Război Mondial.
Muzeul Vrancei
|