România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Oraşul Tharmis - Apulum… Alba Iulia

 

Oraşul Alba Iulia se află situat în vestul Transilvaniei pe cursul mijlociu al râului Mureş, la confluenţa cu râul Ampoi, străjuit de dealurile împădurite, piemontane ale munţilor Metaliferi şi a Trascăului spre vest, iar în stânga Mureşului, la est, de mănoasele dealuri de la marginea Podişului Secaşelor.

Poziţia geografică şi a reliefului, precum şi forma teritoriului, situat pe prima terasă a Mureşului, a asigurat din cele mai vechi timpuri, cele mai bune condiţii de viaţă de pe întreg curs mijlociu al Mureşului.

Pe lângă zonele fertile pentru agricultură, creşterea animalelor, zăcămintele bogate cu metale preţioase, aur şi argint, din apropiere, la fel ca şi sarea, au constituit condiţii favorabile dezvoltării aşezărilor omeneşti şi densitatea acestora, pe meleagurile Albei.

Descoperirile arheologice în timp, dar mai ales, cele recente cu ocazia lucrărilor la autostrada A4, pe teritoriul municipiului Alba Iulia, şi pe malul Mureşului (Teleac - Limba - Oarda de Jos) zona Tărtăria şi a Şibotului, au confirmat cu prisosinţă existenţa şi densitatea aşezărilor omeneşti din perioada paleoliticului şi mai ales a neoliticului.

Urmele celui mai vechi locuitor al Alba Iuliei a fost descoperit încă din anul 1962, cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate în zona „Lumea Nouă”. Descoperirea respectivă, a fost realizată de specialişti recunoscuţi, printre care Dumitru Berciu, membru de onoare a Academiei Române, director al Institutului de Arheologie din Bucureşti, şi decan al Facultăţii de Istorie, împreună cu specialiştii albaiulieni, printre care Cloşca Băluţă, profesor doctor în ştiinţe istorice, membru fondator al Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”.

Cu acest prilej a fost descoperit scheletul unui bărbat, înmormântat în poziţia chircită la o adâncime de 80 cm.

Din analizele efectuate a rezultat că ritualul de înmormântare şi materialele ceramice din acelaşi context arheologic şi scheletul, datează din mileniul IV a.Ch. Ritualul se înscrie în cultura materială proprie acestei epoci istorice.

În continuare, în perioada dacilor, oraşul dac Tharmis-Apulum, a avut un rol deosebit de important, apreciat şi după cucerirea Daciei de către romani, care au mutat de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, capitala la Apulum, şi au realizat drumul imperial care traversa Dacia de la sud la nord.

Apulum care a fost capitala Dacilor Apuli, în anul 168 d.Chr., a devenit reşedinţa guvernatorului general al celor 3 Dacii şi şi-a păstrat vechiul nume.

Referitor la perioada dacilor, privind aşezarea dacică Tharmis de pe teritoriul actual al oraşului Alba Iulia, întrucât au fost şi continuă să existe unele inadvertenţe , vom prezenta unele extrase convingătoare, despre adevărul istoric al oraşului nostru, mai mult decât bimilenar, care a purtat numele dacic de Tharmis şi Apulum, prezentate în lucrările unor specialişti de renume.

Unii istorici şi cercetători în decursul timpului au susţinut că pe terotoriul Albei, nu a existat aşezare a dacilor cu denumirea de Tharmis, deşi în diferite lucrări ale unor specialişti, denumirea aşezării Tharmis, a fost prezentată cu zeci de ani în urmă. Exemplul edificator în acest sens, avem posibilitatea să-l prezentăm pe „Proprietariu, redactoru şi editoru, Iosifu Vulcanu, al revistei Familia - anulu XIV 1878” care în anul 1878 a efectuat o vizită de documentare istorică la Alba Iulia şi care a fost prezentată în revista respectivă cu titlul: „Schitie de caletoria. VI la Alba Iulia” în care, în partea introductivă a articolului apare denumirea de Tharmis a aşezării dacice în câteva exemple concludente..

Ostilitatea romanilor faţă de strămoşii noştri daci a fost în permanenţă, dar mai ales din secolul IV, când Roma a hotărât interzicerea denumirilor de Dac şi Dacia, situaţie care se continuă şi astăzi sub anumite forme.

În acest sens prezentăm o situaţie deosebit de gravă, privind datele prezentate şi existente în Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” - despre 144 localităţi din judeţul Alba. Ultima actualizare a datelor a fost la data de 12 decembrie 2014.

Din cele 144 de localităţi prezentate din judeţul Alba, aşezări dacice au fost evidenţiate doar două: Nădăştie (com. Almaşu Mare) şi Sărăcsău (com. Şibot) care au aparţinut, amândouă, înainte judeţului Hunedoara.

Referitor la indiferenţa unor specialişti albaiulieni (dacă nu au fost şi alte interese) şi nu numai, referitor la aşezările dacice de pe meleagurile Albei, rezultă şi din  precizările prof. univ. dr. Vasile Moga, în articolul „Aşezări dacice cu caracter rural în judeţul Alba”, publicat în ziarul „Unirea” din 9 iulie 1980 „Nu intenţionăm în rândurile de faţă să prezentăm în totalitate lista aşezărilor dacice din vatra Albei (peste 60 puncte sigure) ci ne vom limita la semnalarea celor mai semnificative descoperiri”.

Alte exemple pe care le considerăm deosebit de importante de pe meleagurile Albei, care au fost omise (poate intenţionat sau din alte motive), de a fi evidenţiate în situaţiile celei mai importante instituţii de specialitate din România - Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, amintim despre Cetatea Dacică de la Căpâlna.

Cetatea dacică de la Căpâlna, amplasată pe Valea Sebeşului a fost construită în sec. I î.Hr., care datorită importanţei şi a unicităţii fortificaţiei, a fost inclusă pe lista UNESCO, a patrimoniului cultural mondial, al marilor valori ale umanităţii, care însă nu apare în situaţiile înaintate s-au prezentate în arhiva Repertoriului Arheologic al României, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” privind judeţul Alba.

În aceiaşi situaţie incredibilă se află şi renumita cetate şi aşezare dacică de la Piatra Craivii considerat de unii specialişti Centru Spiritual al Dacilor bazat pe cele 5 sanctuare dacice descoperite şi a poziţiei şi a formei vârfului de deal care domină împrejurimile (numărul de 5 sanctuare într-un singur loc, pe teritoriul României, nu se cunoaşte să fi fost descoperite până în prezent).

Într-o situaţie similară se află şi renumita aşezare şi cetate Singidava de la Cugir, care a fost construită în secolul III-II î.e.n. Deci cele trei exemple de aşezări dacice, importante din judeţul Alba - Căpâlna, Piatra Craivii şi Singidava/Cugir - nu au fost incluse în situaţiile respective.

Pentru cei care doresc să cunoască istoria aşezărilor dacice de pe meleagurile Albei, recomandăm să lectureze Monografiile localităţilor din judeţul Alba, publicate până în prezent.

Din cele constatate întâmplător, rezultă de asemenea lipsa aşezărilor dacice existente în judeţul Covasna şi Harghita din situaţiile prezentate în arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” la fel cu cele ale judeţul Alba.

Greşelile sau falsurile constatate au fost aduse la cunoştinţa unor specialişti, de către conducerea Fundaţiei „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României”, dar nu s-au efectuat acţiuni privind corectarea greşelilor s-au a falsurilor prezentate.

În continuare reprezentanţii fundaţiei au intervenit la presa locală cu materialele respective, iar d-ul dir. prof. Gheorghe Ciul prin paginile ziarului „Unirea” a prezentat situaţia respectivă bine documentată, dar de asemenea sesizarea a rămas, până în prezent „împietrită”.

Având în vedere situaţia deosebit de importantă privind cunoaşterea adevărului istoric de pe meleagurile Albei, din perioada respectivă, propunem şi rugăm a se verifica şi analiza datele prezentate de către o comisie de specialişti, la care fundaţia noastră să participe, cu reprezentanţii săi, pentru a se remedia de urgenţă greşelile sau falsurile existente.

Despre adevărul istoric privind aşezarea dacică Tharmis-Apulum vom readuce în pagini, extrase importante din lucrările unor personalităţi istorice, completate cu unele explicaţii necesare, după cum urmează:

Extrasele din lucrările pe care le vom readuce în pagină, vor fi convingătoare pentru cunoaşterea adevărului istoric de pe meleagurile Albei, după cum urmează:

 

1. „Alba Iulia

Tharmis  - Apulum - Bălgrad

Descriere istorică şi geografică a oraşului”

Lucrarea a fost  întocmită cu prilejul actului        încoronării primului rege al României Mari din ziua de  15 octombrie 1922. Bucureşti, Cartea Românească, Tip. Rasidescu, 1922

„… Cu prilejul încoronării primul rege al României Mari  - Ferdinand I  l-a Alba Iulia conducătorii ţării şi istoricii au stabilit să se întocmească o lucrare privind descrierea istorică şi geografică a oraşului Alba Iulia, care să fie răspândită în România Mare, pentru a se cunoaşte de fiecare român, justificarea alegerii acestui oraş pentru un astfel de eveniment istoric, important şi unic.

Lucrarea realizată, a avut la bază, „cărţile document” ale iluştrilor istorici: Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, Silviu Moldovan şi N. Togan, Silvestru Moldovan, Div. 21 Infanterie, col. I. Antonescu, Nicolae Bălcescu, Colescu-Vartic şi I.C. Băcilă.

Vom reda câteva extrase, exemple convingătoare privind existenţa şi aşezarea dacilor la Alba Iulia cu denumirea de Tharmis - din  lucrarea-broşură „Alba Iulia (Tharmis - Apulum - Bălgrad) descrirea istorică şi geografică a oraşului”

”Istoricul oraşului şi cetăţii, din cele mai vechi urme până la intrarea triumfală a lui Mihai Viteazuil în 1599.

Alba Iulia - simbol al suferinţelor şi idealului neamului românesc, mândrie când ne aminteşte trecutul glorios al acestuia, smerenie când depănăm firul istoric al încătuşării libertăţii, unei părţi a fraţilor noştri şi speranţă, când de aici s-a vestit lumei, frângerea lanţurilor de robie milenară, unirea cu patria mamă şi aici se va încorona, gloriosul prim rege al tuturor românilor.

Alba Iulia îşi datoreşte însemnătatea istorică, prielnicei sale aşezări, în inima Ardealului, în apropierea Murăşului şi la poalele munţilor Apuseni. Vestita cetate, aşezată din cele mai vechi timpuri până'n zilele noastre, pe podişca înălţimilor de pe dreapta Murăşului, la peste 25 metri deasupra văii, străjuieşte împrejurimile până la mari depărtări şi-şi plimbă privirea pe văile Târnavelor, a Sebeşului, Ampoiului, Arieşului şi altor ape ce se varsă în Murăş, prin împrejurimi.

Această aşezare a hotărât însemnătatea militară care i'au dat'o dacii, romanii, barbarii, slavii, ungurii şi austriecii. Însemnătatea comercială şi economică a oraşului se datoreşte lesnicioasei comunicaţiuni de-alungul mulţimii văilor care duc spre bogatele mine (băi) de aur, de sare, spre păduri şi vii ce sânt în apropierea lui. În trecut oraşul se întindea mare şi înfloritor, pe platoul din spatele cetăţii, astăzi se află în vale, la poalele cetăţii, la nivelul apei din motivele ce se vor desprinde din cercetarea istorică a trecutului”.

„… Dacii, conduşi de căpetenii vrednice, de cuceritori îndrăzneţi, de îndreptători ai poporului cum au fost Boierebista şi apoi Decebal, prin lupte continue îşi măresc puterea şi-şi întind graniţele departe de ambele părţi ale Carpaţilor până în Tisa, Dunăre şi Nistru.

În acest timp pe locul Alba-Iuliei de azi, se afla oraşului dac Tharmis.

Puterea mereu crescândă a dacilor pe la acest sfârşit al veacului I - a inspirat teama chiar imperiului roman, care pe timpul împăratului Domitian, începe luptele contra lor, reuşind să înfrângă pe daci în propria lor ţară, Statul Dac se desfiinţează şi la 106 Dacia este prefăcută în Provincie Romană, Traian a ridicat cetăţi nouă şi a făcut drumuri de-alungul Oltului, Murăşului, Someşului şi a dat numiri nouă oraşelor şi a cetăţilor, Tharmisul Dac devine sub romani Apulum, oraş cetate, care faţă de noile împrejurări întrece cu mult fosta capitală Sarmisegetusa şi devine unul din cele mai de frunte centre romane, unde era comanda supremă,  militară a Daciei, monetăria şi procuratura provinciei, cu palate măreţe, temple, zidiri publice, băi şi apăducte”.

…..

La pagina 10 a lucrării „Alba Iulia” (Tharmis-Apulum-Bălgrad) este menţionat un extras dintr-o lucrare a istoricului A.D. Xenopol, din care rezultă de asemenea existenţa aşezării dacice Tharmis, pe locul actual al oraşului Alba Iulia. A.D. Xenopol, în lucrarea sa citată, scrie despre Tabula Cerată din 16 mai 142, din care se face dovada existenţei Castrului Canabae, chir pe locul cetăţii de azi, precum şi a unui Apulum Vechiu locuit de daci, având „ius municipium” pe lângă un Apulum nou, oraş colonie, cu locuitori romani sau romanizaţi”.

 

2. „Familia

Fóia enciclopedică şi beletristică”

Istoricul Iosif Vulcan, proprietarul, redactorul şi editorul revistei „Familia”, foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţii, în anul 1878 a fost într-o călătorie de documentare la Alba Iulia, iar în revista „Familia - anul XIV/1878” la pagina 3  a prezentat un articol deosebit de important despre istoria oraşului Alba Iulia, pe care considerăm că merită să fie readus în pagini, având în vedere, mai ales că se referă la strămoşii noştri daci şi la oraşul dac Tharmis aflat pe actualul teritoriu al municipiului Alba Iulia.

Revista Familia s-a tipărit la Buda-Pesta în anul 1878, la tipografia lui Alesandru Kocsi.

 

3. APULUM III

Arheologie - Istorie. Etnografie

Alba Iulia / MCMXLIX

Articole documentare:

„Apulum - numele şi originea localităţii daco romane” de istoricul Ion I. Russu (pag. 145-161)

„Apulum” de Grigore Florescu (pag. 162-169)

„Descoperiri arheologice în Apulum” de Ion Berciu (pag. 180-199)

În anuarul APULUM nr. 3 - 1947-1849 , volum apărut sub îngrijirea profesorilor Ion Berciu şi Alexandru Popa, ambii foşti directori la Muzeul Regional Alba Iulia, actualul Muzeu Naţional al Unirii, au fost prezentate şi lucrări importante privind istoria localităţii Apulum.

Despre aşezarea dacică şi daco-romană Apulum a istoricului Ion I. Russu, deosebit de importantă pentru adevărul istoric al oraşului nostru, în cele 16 pagini a reuşit să prezinte cu multă claritate adevărul despre aşezarea dacică Apulum - Alba Iulia.

Pentru cei care doresc să cunoască adevărul istoric şi mai ales pentru unii cu „pretenţii” în problema strămoşilor noştri de pe meleagurile Albei, recomandăm studierea lucrărilor publicate în anuarul nr. 3 al Muzeului din Alba Iulia, prezentate mai sus.

În cele 17 pagini (145-161) ale lucrării - Apulum - istoricul Ion I. Russu descrie pe larg şi convingător existenţa şi rolul strămoşilor noştri daci pe meleagurile Albei.

 

4. „Monografia judeţului Alba din anul 1943”

Monografia a fost realizată sub îngrijirea prefectului de judeţ, a col. V.C. Nicolae prin serviciul administrativ, condus de dr. Corneliu Salcă iar întocmirea ei a fost încredinţată pretorului Corneliu Frâncu

Monografia judeţului Alba a cuprins mai multe capitole.

Capitolul I - Istoria judeţului Alba, a fost încredinţată şi realizată de profesorul de istorie Eugen Hulea.

Profesorul Eugen Hulea a făcut parte din colegiul de profesori de renume al primului liceu românesc din Transilvania, care a luat fiinţă la data de 3 februarie 1919, după Marea Unire a tuturor românilor la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Simbolic, liceului i s-a atribuit            numele de „Mihai Viteazul”, numele primului unificator al neamului românesc, denumire care a fost schimbată, nu întâmplător, după anul şcolar 1953/1954, devenind Şcoala Medie de Băîieţi de 10 ani - Alba Iulia, iar la data de 9 ianuarie 1959, prin ordinul nr. 6 al Ministerului Învăţământului şi Culturii s-a stabilit să poarte denumirea de „Horea, Cloşca şi Crişan”.

Profesorul Eugen Hulea datorită calităţilor sale intelectuale şi a patriotismului, a fost ales preşedinte al Despărţământului ASTRA Alba Iulia. În perioada respectivă s-a preocupat şi a realizat în anul 1937, monumentul „Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan” care a fost amplasat cu bună ştiinţă pe locul respectiv, să-l înfrunte pe Carol al VI-lea care se afla vis-a-vis, pe poarta III-a a cetăţii din Alba Iulia. De multe ori, orele de istorie privind răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan se desfăşurau pe trepţii obeliscului, la care împreună cu colegii din clasă, am participat direct la explicaţiile respective. În anul 1938 a fost numit Inspector General cu probleme de învăţământ al ţinutul Mureş care avea reşedinţa la Alba Iulia, în clădirea Liceului Mihai Viteazul.

Din capitolul I Istoria judeţului Alba, redăm un extras din lucrarea prof. de istorie Eugen Hulea privind perioada dacică a oraşului Tharmis şi a Apulumului, perioada daco-romană.

„Cu o privire sumară, asupra hărţii Daciei Traiane, ne este dat să constatăm că vechiul Tharmis/Tarnis, de acum înainte Apulum-ul Roman, Alba Iulia de azi, se transfera şi devenise centrul de necontestat al comunicaţiilor provinciale, a căror arteră principală - linia: Sarmisegetuza - Apulum - Potaisa - Napoca - Porolissum, traversa de la sud-est spre nord-vest, teritoriul judeţului, înşirând pe parcurs şi localităţile: Sărăcsău - Blandiana . Vurpăr - Vinţi - Partoş - Alba Iulia - Teiuş - Aiud - Miraslău - Ocnele Mureş (salinele). A doua linie principală de comunicaţie, plecată de la Dunăre de la localitatea Oescus pe Valea Oltului spre pasul Turnu Roşu şi Ardeal, cu punctul final în judeţul nostru la Apulum, după un parcurs care atingea localităţile de azi: Săcel - Sălişte - Apold - Miercurea - Sebeş - Oarda - Partoş. Un alt traseu plecat din Apulum, ducea prin Blaj spre oraşul Oituz (Augustia), prin care se făcea legătura cu Valea Siretului, lângă Adjudul de astăzi (în Moldova). Fireşte s-a avut o deosebită grijă pentru şoseaua pietruită care lega Apulum cu regiunea auriferă din Munţii Apuseni prin Valea Ampoiului până la Zlatna, Abrud şi Roşia Montană (Ampelum - Auraria - Alburnus Maior) zonă râvnită din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre, de toţi tâlharii. Mureşul a fost întrebuinţat pentru navigaţia fluvială ale asociaţiilor de transport sare, cherestea etc. „În urma cercetărilor efectuate până în jurul anului 1940, s-a constatat cu argumente sigure existenţa neîntreruptă a dacilor pe meleagurile Albei şi în împrejurimi din care amintim: Alba Iulia, Aiud, Asinip, Ocna Mureş, Ciunga, Poiana, Geoagiu de Sus, Benic, Galda de Jos, Stremţ, Teiuş, Roşia, Cărpiniş, Corna, Bucium, Valea Dosului, Zlatna, Ampoiţa, Tăuţi,. Pâclişa, Oarda de Sus, Inuri, Vurpăr, Cârna, Sărăcsău, Tărtăria, Cioara, Berghin, Hăpria, Cut, Vingard etc.

La acestea se adaugă localităţile de aşezări dacice care s-au descoperit în cei peste 75 de ani în perioada anilor 1940-2016 şi care au fost prezentate în monografiile localităţilor respective şi în presa de specialitate „în acel timp judeţul nostru a fost locuit de daci, în mijlocul cărora s-a ridicat oraşul Tarnis, deosebit de important, aici aflându-se şi o monetărie, fiind aproape de aurul Apusenilor”…

 

5. „Ciceronul Catedralei Catolice din Alba Iulia”

În lucrarea despre Istoria Catedralei Catolice Sfântul Mihail din Alba Iulia (nr. 672042) „Ciceronul” Catedralei Catolice din Alba Iulia - L'istoire de la cathedrale Romaine-Catholique de Alba Iulia - Kutzer Wegweiser in der Domkirche zu Karlsburg - Rővid ütmutato a Gyalaféhervari Syékesegy - Ház Megtekintésére” de Összeállitotta léstyán Jozsef, la pagina 8 se menţionează despre aşezarea dacică Tharmis, astfel, „Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia (cetate) este cea mai străbună şi cea mai veche biserică în România Mare. Un adevărat preţios monument istoric, al cărui pietre innegrite sunt martori ai timpurilor mari trecute în istoria ţării. Pietrele acestei Catedrale au văzut Tharmis-ul Dac, Apulum-ul roman, pe migraţiunile viforoase ale popoarelor, pe hoardele pustiitoare ale tătarilor, pe dorobanţii lui Mihai Viteazul, pe volonii lui Basta, oştile turceşti, pe curuţii lui Rakocsy, pe honvezi lui Bem, iar războiul mondial a despuiat-o de clopotele ei. Şi acum vechea biserică stă în meghieşie paşnică cu biserica nouă a încoronării”.

 

6. „Alba Iulia - itinerar turistic”

de Constantin Economu, tip. „Alba” Alba Iulia 1939

Din lucrarea istoricului Constantin Economu „Alba Iulia - itinerar turistic”, 1939, redăm extrase cu privire la aşezarea dacică Tharmis, devenită Apulum - Alba Iulia.

”După ce Dacia a devenit provincie romană Traian a colonizat cu locuitori romani, a înstrăinat castelele vechi, a ridicat cetăţi nouă, a făcut drumuri de-alungul Oltului, Murăşului, Someşului i a dat numiri nouă oraşelor şi cetăţilor, Tharmisul Dac, devine sub romani Apulum, oraş şi cetate care faţă de noile împrejurări, întrece cu mult fosta capitală Sarmizegatusa şi devine unul din cele mai de frunte centre romane, unde era comanda supremă militară a Daciei, monetăria şi procuratura provinciei, cu palate măreţe, temple şi zidiri publice, băi şi apăducte”… (pag. 18)

 

7. Oraşe din România

de academician I. Simionescu, Iaşi, 1925, editura „Cartea românească, Bucureşti

Alba Iulia (pag. 11)

Prof. Ion Simionescu a fost investit cu o serie de demnităţi ştiinţifice. În anul 1930 a fost ales ca preşedinte al Societăţi Române de Ştiinţă, în anul 1932, preşedinte al Societăţii de Geologie iar în perioada 1941-1944 a fost Preşedintele Academiei Române.

Pe lângă lucrările sale, specifice şi deosebite printre care: Satele din România (1926), Mănăstiri din ţară  (1926), Colţuri de ţară (1934), Ţara noastră (1937), Pitorescul României (vol. I-IV, 1939-1942), Tinere cunoaşte-ţi arborii (1938), Tinere cunoaşte-ţi ţara (1938)

Tinere cunoaşte-ţi neamul (1941) etc., academicianul Ion Simionescu, în anul 1925, a realizat o lucrare deosebită - Oraşe din România - cu 80 figuri, cu speranţa afirmată „aş fi mulţumit dacă le-aş fi cât de puţin de folos, după cum şi osteneala mea aş socoti-o pe deplin răsplătită, dacă schiţele de faţă ar servi drept îndemn, la cât mai mulţi, să-şi cunoască ţara şi frumoasele oraşe”.

Printre oraşele României prezentate, la loc de frunte s-a aflat oraşul Alba Iulia.

Primele cuvinte ale academicianului Ion Simionescu în lucrarea prezentată privind istoria localităţii este „Alba Iulia - oraş dac Tharmis”

 

8. „PATRIA”, 19 mai 1929

„De la Tharmis la Alba Iulia” de Leon Proca

În revista „Patria” din 19 mai 1929, istoricul Leon Proca la pagina 18 a prezentat articolul „De la Tharmis la Alba Iulia”, din care prezentăm un extras „… În vale, răcorit de parfumul inodor care plutia legănat de valurile Murăşului, un popor harnic îşi improviza-se arhaice aşezăminte. Femei cu paşi repezi, conduceau destinele unei gospodării precoce, copii plăpânzi îşi prăjiau  trupurile în nisipul fierbinte iar bărbaţii cu feţe austere discutau, bătrâni deregători ai vieţii politice premeditau vuetul pericolului în răsărit care pustiise vieţi şi familii cu gospodării.

Pătrunşi de îngrijorarea, că mâine, poimâine, copii cu capete buclate, bordeiul care-i adăposteşte şi vitele care îi hrăneau, vor pieri fără cruţare în faţa puhoiului năvălitor, iar piepturile de oţel îşi reliefau vigoarea pentru ca la prima suflare de corn să se sacrifice pentru neam şi rege.

Străbate raze de lumină de la „candelele” de său, pătrunzând prin micile ferestre, anunţară bărbaţilor din Tharmis, adânciţi în frământarea grijilor. Praful anilor scurşi acoperea tot mai mult virtutea, sacrificiul pâlcului dac din Tharmis.

Trecură deceniile când legiunile romane îşi aşezară castrele în câmpiile dace. Vechiul Tharmis în vitregia evenimentelor mai păstra slabe amintiri, iar câţiva stâlpi martori muţi ai unor vremuri apuse căzură în fierbinţeala de colonizare a legionarilor romani.

Pe ruinele dispărute şi din tradiţia dacă, se ridică un mândru oraş roman, care înzestrat cu calităţi, devine un important centru strategic şi de concentrare culturală.

Ambasadorii Împăratului Traian se stabiliră la Apulum”

 

9. „O zi din istoria Transilvaniei”

de Vasile Netea, editura Ţara noastră, Bucureşti, 1990

printre lucrările publicate, istoricul Vasile Netea a realizat în anul 1990 lucrarea „O zi din istoria Transilvaniei - 1 Decembrie 1918, ediţie îngrijită şi postfaţă de Valentin Borda.

Referitor la istoria oraşului Alba Iulia la pagina 115 menţionează: „ceea ce a determinat pe convocatori să aleagă ca loc de adunare oraşul Alba Iulia - numit popular Bălgrad era îndelungata existenţă şi marea importanţă istorică a acestuia cunoscută încă din perioada dacică sub numele de Tharmis sau Apulum. Alba Iulia a cunoscut sub romani o mare înflorire, iar mai târziu, transformată într-o puternică cetate, avea să fie vreme îndelungată capitala Transilvaniei şi reşedinţa principilor transilvăneni.

Pentru români ea simbolizează triumful din 1599 al lui Mihai Viteazul - primul realizator al unirii celor trei provincii istorice româneşti.

 

10. „Impactul Romei asupra Daciei”

de Paul Lazăr Tonciulescu, Editura Miracol, Bucureşti, 1997

Regretatul istoric Paul Lazăr Tonciulescu, în lucrarea sa „Impactul Romei asupra Daciei”, la pagina 200, prezintă exemple privind „Puncte ce menţin amintirea cetăţilor dace”.

Printre cele 29 de exemple de cetăţi dace se află şi cea de la Alba Iulia.

Într-o lucrare veche a istoricului Lebrecht, Geschishfl der arboriginen dacischen vőlker in abend-unterhatun gen /1781) la pag. 19 se referă la perioada istorică a anilor 105-117. d.-Chr. Despre cetăţile dace se menţionează astfel: „Cetăţi întemeiate de Daci se dîcu a fire fostu in patria nostra următoriele: Sarmis - Aegethusa) la Grădiştea), Dierna (Torda), Zeugma (Clusiulu), Sandava (Sighişioara), Itideva (Odorheiulu), Singidava (Singetinulu, Kis Enyed) Tarnis (Alba Iulia). În aceiaşi lucrare la pagina 18 s-a descris aşezarea dacică astfel: „Apululu lângă Alba-Iulia, a carei ruine se mai vedu încă de a drept'a Mureşiului la gur'a fl. Ampoiu”.

Amplasarea oraşului dac în apropierea Mureşului, menţionată mai sus, coincide cu cele descifrate de            prof. univ. dr. ing. Ungureanu Viorel - Bacău, din tăbliţele de la Sinaia, nr. 124 prezentată în lucrarea „ZidoDava - denumirea din tăbliţele de la Sinaia, a municipiului Alba Iulia” publicate în revista Dacoromania, nr. 78/2016.

 

11. Zido Dava - denumirea din Tăbliţele de la Sinaia a municipiului Alba Iulia

de prof. univ. dr. ing. Viorel Ungureanu.

Prof. univ. dr. ing. Viorel Ungureanu de la Bacău cercetător în continuare al Tăbliţelor de la Sinaia participant activ la simpozioane de specialitate în ţară şi internaţionale este şi un colaborator de nădejde a redacţiei revistei „Dacoromania” a fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”.

Printre articolele trimise şi publicate, amintim „Moştenirea genetică a românilor”, „Moştenirea geto-dacă a limbii române” iar cel mai important articol privind istoria oraşului nostru a fost: „Zido Dava - denumirea din tăbliţele de la Sinaia a municipiului Alba Iulia, publicat în revista Dacoromania, nr. 78/2016.

În concluzie de pe unele Tăbliţe de la Sinaia rezultă menţiunea de Cetatea Zido Dava care corespunde poziţiei actuale a oraşului Alba Iulia. Importantul rol religios al acestei cetăţi rezultă mai ales, din conţinutul Tăbliţei nr. 124.

În legătură cu această cetate sunt menţionate şi unele personalităţi a căror activitate este legată de evenimentele din timpul lui Burebista şi Deceneu

În paginile următoarei reviste Dacoromania nr. 87/2017, a Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, vom prezenta în continuare extrase importante despre istoria adevărată a aşezării dacice Tharmis-Apulum, din lucrările cercetătorilor specialişti, istorici şi arheologi de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, începând cu primul director Adalbert Cserni.

Acest muzeu din Alba Iulia a luat fiinţă în anul 1888, la iniţiativa Societăţii de Istorie Arheologie şi Ştiinţe Naturala a Comitatului Alba, iar un rol important l-a avut cercetătorul Adalbert Cserni care a fost custodele muzeului până în anul 1910, când a fost numit directorul acestuia.

Ec. Ioan STRĂJAN

Continuare în revista DACOROMANIA, nr. 87