|
Profesor ION BERCIU
(1904 – 1986) - cercetător
 Ion Berciu, al cărui nume este indisolubil legat de una dintre cele mai
prestigioase instituţii cultural-ştiinţifice, nu numai din Transilvania,
ci şi din întreaga Românie: Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia,
s-a născut în satul Bobaiţa (jud. Mehedinţi) la 3 martie 1904, într-o
familie de condiţie modestă, fiind cel de-al doilea din cei cinci copii
ai lui Badea şi Maria Berciu…
Din anul 1918, după terminarea şcolii primare în satul natal, Ion Berciu
şi-a continuat studiile la Liceul „Traian” din Turnu Severin,
beneficiind de o bursă de merit, acordată în urma intervenţiei
prefectului judeţului, Theodor Contescu. Din cauza greutăţilor
materiale, a terminat studiile liceale numai în anul 1927. În acelaşi
an, îl găsim înmatriculat la Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia
istorie-latină (după unele surse, secţia filologie modernă) de la
Universitatea din Bucureşti. Licenţa în filologie clasică o dobândeşte
în anul 1931.În timpul facultăţii a desfăşurat o activitate publicistică
în revista Tinerimea română, Chiar în acelaşi an (1931), este
numit profesor la Liceul „Şincai” din Bucureşti, activând şi ca
asistent, un fel de custode, la Muzeul de artă bisericească, al cărui
fondator a fost Nicolae Iorga…Remarcat de profesorul Nicolae Iorga, Ion
Berciu beneficiază de o bursă de studii în domeniul arheologiei şi
filologiei clasice şi anume ca doctorand în istorie antică la
Universitatea Sorbona din Paris, unde studiază sub directa îndrumare a
renumitului savant Jerome Carcopino, membru al Academiei Române şi
prieten cu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan. Cel din urmă l-a îndemnat pe
bursierul român să se dedice unei teme legate de istoria militară a
Daciei romane.
Reîntors în ţară după doi ani, se căsătoreşte cu profesoara Hortensia
Medrea (fiica învăţătorului Ioan Medrea din Ţelna, cunoscut susţinător
al mişcării memorandiste).
Un aspect foarte important, chiar decisiv în biografia profesorului Ion
Berciu, a fost stabilirea sa în Alba Iulia, în vara anului 1938. El s-a
hotărât să întreprindă acest pas, care va reprezenta începutul unei noi
şi prodigioase etape de activitate, la recomandarea profesorului şi
consilierului regal Nicolae Iorga…
Profesorul Iorga recomanda numirea profesorului Berciu ca director al
noii unităţi muzeale din Alba Iulia, rezultat din contopirea muzeului
Societăţii de Istorie şi Arheologie a Judeţului Alba cu muzeul „Unirii”
al „Astrei”, cu scopul organizării sale şi pentru „a-i da o dezvoltare
temeinică”.
În toamna anului 1939, adică după aproximativ un an de la preluarea
conducerii Muzeului din Alba Iulia – în fruntea căruia avea să-şi
definească vocaţia majoră a vieţii sale, rezidentul regal al judeţului
Mureş, generalul Dănilă Papp, îl confirmă în funcţie…
Cele mai mari probleme cu care s-a confruntat noul director au fost
lipsa unui local corespunzător, lipsa unei legislaţii prin care să se
pună capăt comercializării şi colecţionării de către numeroşi amatori de
patrimoniu arheologic, precum şi lipsa arhivei muzeului, a unor
inventare şi mai ales a unor obiecte şi documente din colecţii...
Odată cu noua organizare a Muzeului Regional Alba Iulia, profesorul Ion
Berciu a început şi achiziţionarea unor obiecte arheologice descoperite
fortuit.Menţionăm printre altele, în afara unei părţi a valorosului
tezaur de monede republicane de argint de la Tibru şi nu mai puţin
valorosul tezaur de monede republicane romane de la Augustin (296
piese), o statuetă de bronz a zeiţei Venus precum şi un tezaur de 28 de
monede, descoperite la Alba Iulia...
După ce Muzeul a cunoscut o perioadă lungă, dar sigură de ascensiune,
atât în plan organizatoric, cât şi sub aspectul realizărilor în plan
ştiinţifico-muzeologic, în primii ani de directorat ai profesorului Ion
Berciu, începând cu sfârşitul anului 1940, se va trece printr-o serie de
greutăţi determinate de nesiguranţa cadrului legislativ şi implicit a
situaţiei financiare...
Încă de la începutul activităţii sale la muzeu, profesorul Berciu s-a
îngrijit în mod exemplar de constituirea unei biblioteci funcţionale,
acordând o mare importanţă literaturii arheologice de specialitate...În
vara anului 1941 au fost reluate săpăturile arheologice la cetatea
dacică de la Căpâlna... Pasionatul şi laboriosul arheolog Ion Berciu a
întreprins, tot în vara anului 1941, cercetări de teren şi în hotarul
comunei Ighiu... În perioada 10-13 august 1941, îl întâlnim pe
arheologul Ion Berciu la Răchita, făcând o cercetare de documentare la o
staţiune preistorică, semnalată de inspectorul şcolar Ioan Raica...Alte
cercetări întreprinse în acest timp au urmărit lămurirea
circumvoluţiunilor de la Laz şi Pianu de Sus, precum şi a aşezării de la
Ciugud.
În ciuda lipsei crescânde de spaţiu cu care se confruntau toate
instituţiile culturale de interes naţional din Alba Iulia, muzeul a
contribuit, în mod nemijlocit, prin angajamentul personal al
profesorului Berciu, la acţiunea evacuării Universităţii din Cluj, după
semnarea sentinţei arbitrare a Dictatului de la Viena din 30 august
1940. Pentru ca Universitatea să poată funcţiona în noul oraş în care se
va instala în mod provizoriu, planul de evacuare întocmit sub conducerea
rectorului Fl. Ştefănescu-Goangă prevedea că ea trebuie „să-şi ia tot
ceea ce constituie fiinţa sa – arhivele sale – de la înfiinţarea sa
românească, cu tot ceea ce constituie patrimoniul ei românesc, rezultat
al stăruinţelor şi al muncii noastre creatoare”. Conform planului
iniţial, la Alba Iulia urmau să fie evacuate Facultăţile de
Litere-Filosofie, Ştiinţe, Medicină şi Biblioteca Universitară.
Ulterior, cele mai multe facultăţi ale Universităţii clujene au fost
evacuate la Sibiu, cu excepţia Facultăţii pentru Ştiinţele Naturii, care
a fost mutată la Timişoara. Deşi oraşul Alba Iulia nu prezenta niciuna
din condiţiile cerute pentru funcţionarea universităţii, adică a
Facultăţii de Drept, cum se prevăzuse iniţial, în acest oraş, directorul
muzeului a întreprins o serie de demersuri pe plan local pentru ca
Institutul de Studii Clasice al Universităţii „Ferdinand I”, mai multe
seminarii şi o parte a Bibliotecii Centrale să poată fi evacuate la Alba
Iulia. Timp de zece zile şi zece nopţi, au fost salvate valori de o
deosebită importanţă naţională din Cluj, fiind transportate cu trei
camioane ale Rezidenţei la Alba Iulia. Cu stăruitoare şi dezinteresată
râvnă, impusă de nevoi mai presus de ei înşişi, participă la această
acţiune şi Florean Medrea, şi Iustin Sava, şi toţi membrii familiei
Berciu. Prin astfel de exemple pilduitoare, „s-a adus un pic de
mângâiere în sufletele cărturarilor noştri, lăsaţi în acele vremuri
grave în voia sorţii. Muzeul nostru a devenit un depozit imens în acele
momente şi un popas pentru cei refugiaţi”...
Pentru cei mai mulţi oameni de ştiinţă şi specialişti în domeniul
arheologiei şi muzeologiei, numele eruditului Ion Berciu este legat
indisolubil de editarea buletinului Muzeului Regional Alba Iulia, prin
care fondatorul lui urmărea să obţină oglinda activităţii muzeului ca
instituţie de cercetare şi ocrotire a patrimoniului naţional...
În primăvara anului 1942 se face prima săpătură de salvare în aşezarea
neolitică de la „Lumea Nouă”... În anul 1943, Muzeul Regional Alba
Iulia... a extins cercetările arheologice nu numai pe teritoriul
judeţului Alba, ci şi în judeţul Turda...În arhiva Muzeului Naţional al
Unirii, se păstrează, tot din anul 1943, şi jurnalul câtorva periegeze
arheologice făcute de Ion Berciu în unele localităţi din Judeţul Alba,
începând din septembrie 1943... În 15 septembrie, Berciu cercetează la
Ighel punctul „Piatra Poienii”, unde se afla o staţiune Coţofeni,
identificată în 1940. În 17 septembrie se continuă investigaţiile
arheologice la Tăuţi...Jurnalul de săpătură se încheie cu o descriere
detaliată a cercetărilor arheologice de la Cetea, începute în 18
septembrie...
În anul 1943, profesorul Ion Berciu a executat, în colaborare cu
Institutul de Studii clasice din Sibiu, o săpătură la Ighiu în locul
numit Butuci, situat la o depărtare de 12 km spre N-V de Alba Iulia,
unde s-a dezvelit o necropolă tumulară deosebit de importantă. În cursul
anilor 1944-1945, s-au făcut cercetări de scurtă durată la Cioara şi
Limba, unde s-au descoperit două staţiuni din epoca bronzului şi
neolitic, o staţiune Turdaş asemănătoare cu cea de la Tărtăria...
Bilanţul activităţii de cercetare arheologică pe ultimii doi ani fiind
deosebit de pozitiv şi încurajator, fondatorul revistei APVLVM începe să
depună, din ultimele luni ale anului 1944, tot efortul pentru editarea
vol. II al Buletinului Muzeului. Despre această intenţie îl informează
în scris pe profesorul Constantin Daicoviciu pentru prima dată la 11
noiembrie 1944: „Buletinul nostru va apărea chiar în iureşul acesta al
frământărilor şi al furtunilor. El va fi, ca şi începutul, pe măsura
posibilităţilor noastre, un indiciu al puterii neînvinse pe care o are,
în viaţa naţională, cultura”. Într-o altă scrisoare, trimisă
profesorului Daicoviciu,... se oglindeşte perfect tenacitatea
fondatorului buletinului Muzeului Regional Alba Iulia pentru editarea
volumului II şi motivele pentru care nu suporta nicio amânare: „Cu toată
hărţuirea neîntreruptă, din toate părţile, eu vreau să scot buletinul
muzeului. Am pregătit cea mai mare parte din clişee, o parte din studii
le am”...În continuare, profesorul Berciu îl roagă pe Constantin
Daicoviciu şi pe toţi colaboratorii Institutului de Studii Clasice ca
să-i dea tot sprijinul, colaborând cu studii şi articole la buletin, ca
să „fie mai solid decât I”.
Activitatea ştiinţifică a Muzeului Regional în perioada 1942/1943 -1945,
nu s-a limitat numai la editarea vol. II al buletinului. S-a preconizat
şi pregătirea a două serii de studii: o monografie a regiunii; culegeri
de documente privind Marea Unire din 1918; un Corpus Inscriptionum
Latinarum (Apulum); un Repertoriu arheologic, istoric şi
etnografic al regiunii, precum şi o monografie a oraşului Alba Iulia şi
a Munţilor Apuseni...
Ultimele luni ale anului 1944 şi începutul anului următor au însemnat,
pentru instituţia muzeală din Alba Iulia cea mai grea perioadă de la
înfiinţarea ei din anul 1887-1888...Perioada următoare a însemnat pentru
profesorul Berciu o luptă permanentă pentru supravieţuire prin
reorganizarea muzeului în noile condiţii...
Paralel cu pregătirile în vederea tipăririi vol. APVLVM III, Muzeul
Regional Alba Iulia, în frunte cu directorul său, a iniţiat în vara
anului 1948, un vast program de cercetări arheologice. Aceste cercetări
care au început în 27 iulie 1948, au fost întreprinse de un colectiv de
profesori, studenţi şi elevi în următoarele comune ale judeţului Alba:
Ampoiţa, Tăuţi, Straja, Drâmbar, Craiva, Ţelna, Răchita, Bărăbanţ...
Cu toate că profesorul Berciu s-a concentrat în lunile de vară ale
acestui an foarte mult asupra activităţii arheologice, cum era şi
firesc, un mare volum de muncă şi multă energie le-a investit în
pregătirea Serbărilor şi centenarului 1948...
Perioada care a urmat, de totală nesiguranţă pentru supravieţuirea
muzeului ca instituţie şi care va dura încă destul de mult timp, a fost
una dintre cele mai grele din viaţa încercată a profesorului Ion Berciu.
În luna martie, profesorul Ion Berciu şi asistentul muzeului au fost
reţinuţi de securitate, iar muzeul a fost sigilat la intervenţia
consilierului cultural Dumitru Ciumbrudeanu...În cele din urmă, Ion
Berciu va fi înlocuit din postul de director în anul 1949, în favoarea
deja amintitului membru P.C.R., Dumitru Ciumbrudeanu...Agresivitatea
reprezentanţilor noii orânduiri comuniste s-a intensificat şi a culminat
în anii următori, mergând până la arestarea profesorului Berciu.
Arestării i-a urmat o detenţie de 3 ani, una lună şi 21 de zile...
La scurtă vreme, după eliberarea din închisoare, profesorul Ion Berciu
îşi va relua activitatea de muzeograf la Muzeul Raional Sebeş.
Profesorul Ion Berciu a avut un deosebit dar pentru a strânge în jurul
muzeului colective de intelectuali şi de oameni pasionaţi, aşa cum o
făcea şi în anul 1939 la Alba Iulia...Reîntoarcerea profesorului Berciu
la Muzeul Regional Alba Iulia, în anul 1958-1959, în funcţia de şef de
secţie, director fiind Alexandru Popa, deschide o etapă nouă şi deosebit
de semnificativă, nu numai în viaţa ctitorului acestei instituţii, ci şi
pentru instituţia ca atare, care se va transforma din ce în ce mai mult
într-o însemnată şi trainică bază de cercetare arheologico-istorică...
În anii 1961-1963, profesorul Ion Berciu reia, într-un cadru mai larg,
în colaborare cu Institutul de Arheologie al Academiei (Bucureşti), prin
profesorul universitar D. Berciu săpăturile de la marea aşezare
neolitică „Lumea Nouă”... Săpături de mare amploare şi excepţională
importanţă s-au efectuat între anii 1960-1967 (reluate de Ion Glodariu
şi Vasile Moga, în 1988) la Piatra Craivii...Profesorul Ion Berciu s-a
convins încă în timpul primei campanii arheologice că cetatea dacică de
la Piatra Craivii nu este altceva decât oppidum-ul Apoulon
menţionat în această regiune de către geograful alexandrin Ptolemeus.
Apariţia buletinului după 12 ani este incontestabil tot meritul
profesorului Ion Berciu, sprijinit de directorul muzeului, Alexandru
Popa... După acest nou debut, începând cu vol. V, vor colabora la
buletinul APVLUVM şi arheologi străini...Deja la vol. al şaselea,
revista APVLVM avea o largă circulaţie internaţională...
Duumviratul
Berciu-Popa a avut o reală contribuţie la pregătirile sărbătoririi
semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. În numeroase
memorii...au cerut insistent nu numai obţinerea unui nou local, palatul
„Babilon”, pentru un muzeu reprezentativ...ci şi fonduri pentru
...restaurarea Sălii Unirii...Se pare că în anul 1966 a început să se
contureze tot mai mult ideea necesităţii organizării la Alba Iulia a
unui centru ştiinţific, pe care cei doi iniţiatori, Popa şi Berciu, o
argumentează cu activitatea remarcabilă a muzeului, existenţa
Bibliotecii Batthyaneum şi a arhivelor...
Ar fi extrem de nedrept să încheiem această plăcută tentativă de a
reconstitui portretul lui Ion Berciu fără să amintim măcar câteva dintre
numeroasele sale colaborări ştiinţifice, care demonstrează cât de
apreciat a fost, atât în ţară cât şi în străinătate:...participarea
Muzeului Regional Alba Iulia la expoziţia arheologică de la Milano,
l939, colaborarea cu eminentul arheolog M.Renard, din
Bruxelles...participarea la dezbaterile volumului I al tratatului
Istoria României etc.
Aşa cum l-au evidenţiat şi cei doi discipoli ai profesorului Berciu,
Ioan-Alexandru Aldea şi Vasile Moga, pe magistrul lor în articolul In
memoriam Ion Berciu, „ca un permanent exemplu de OM, CETĂTEAN,
CERCETĂTOR şi DASCĂL”, dorim şi noi să contribuim cu câteva exemple la
întregirea acestei imagini. Deja din cele arătate mai sus, s-a putut
observa că el s-a evidenţiat printr-un înalt grad de înţelegere pentru
colaboratorii mai tineri sau viitorii colaboratori. Din ultima categorie
făcea parte şi autorul acestei temerare încercări de a reconstitui
biografia profesorului Berciu. M-a impresionat din primele ore, când am
avut prilejul să-l cunosc mai îndeaproape pe fostul meu profesor de
latină, la săpăturile din vara anului 1959,încrederea pe care a rătat-o
faţă de mine şi în aplecarea mea pentru arheologie şi mai ales prin
grija părintească de care a dat dovadă într-o serie de
situaţii...Repartizat după terminarea facultăţii departe de Alba Iulia,
profesorul Berciu a intervenit pentru a fi transferat mai aproape de
casă....Un alt exemplu, la fel de convingător pentru felul în care ştia
să-i îmbărbăteze pe tinerii din jurul său în situaţii „cheie”, îl
constituie scrisoarea din 15 septembrie 1964, adresată absolvenţilor de
liceu,Vasile Moga şi Vasile Ionaş, pe care i-a convins să se înscrie la
Facultatea de istorie din Cluj...Am putea da multe exemple pentru
scoaterea în evidenţă a extraordinarei omenii ce dă contur OMULUI şi
PROFESORULUI Ion Berciu, dar nu înainte de a pune în lumină şi calitatea
lui de CETĂŢEAN...Aşa, de pildă, el îşi asumase răspunderea, împreună cu
prof. Eugen Hulea, în numele instituţiilor culturale din Alba Iulia că
„Samoilă Emanoil Mârza, de profesiune fotograf...este singurul fotograf
care a fost de faţă la istorica Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918
de la Alba Iulia şi că numai fotografiile executate de Domnia sa, în
număr de 5 (cinci) sunt autentice şi singurele existente asupra adunării
care a decretat Unirea Ardealului cu România”...
Ultimele secvenţe din viaţa eminentului arheolog şi organizator de
muzeu, Ion Berciu, s-au petrecut în anii în care „s-a remarcat şi în
activitatea de refacere din temelii a muzeului, mai cu seamă, în anul
1968, cu prilejul semicentenarului Unirii de 1 Decembrie 1918, apoi, în
anul 1975, când în urma demersurilor sale (trecute cu vederea) Alba
Iulia şi-a aniversat bimilenarul zorilor vieţii urbane”
După pensionare, în 1976, slujitorul neobosit al ştiinţei româneşti va
prelua funcţia de bibliotecar principal la Episcopia Ortodoxă Română
din Alba Iulia (1977-1979), unde, cu o râvnă fără egal şi cu competenţa
care il caracteriza, editează o revistă de înaltă ţinută ştiinţifică:
Îndrumătorul pastoral...
Fiecare apariţie editorială a reprezentat pentru profesorul Ion Berciu
un moment deosebit de însemnat şi emoţionant. Acest lucru s-a putut
constata mai ales cu prilejul apariţiei volumului jubiliar APVLVM II, în
anul 1982, când discipolul şi colaboratorul său foarte apropiat, Dr.
Vasile Moga, l-a văzut pentru întâia oară lăcrimând, iar mâna care semna
autografe pe câteva volume îi tremura de emoţie.
În urma complicaţiilor unei boli necruţătoare, care s-a declanşat la
sfârşitul lui ianuarie l986, a fost curmat şi robustul său optimism,
care altădată îl ajutase să suporte numeroase şi grele încercări. La 6
februarie, Ion Berciu a încetat din viaţă.
Cu prilejul acestor rânduri, gândul nostru nu se opreşte numai la
neobositul şi modestul erudit, ci ne apare în faţa ochilor şi omul de o
atât de aleasă probitate morală, civică şi profesională, care s-a aflat
întotdeauna la înălţimea educaţiei generaţiei din care a făcut parte şi
pe care n-a trădat-o cu niciun preţ. A fost mai întâi om, apoi cetăţean,
arheolog, organizator de muzeu şi nu în cele din urmă un extraordinar
educator şi profesor.
VOLKER WOLLMANN
(Secvenţe din APVLVM XLI, 2004)
|
|
