România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Cine stabileşte când se coc cireşele la munte?

 

Întrebarea aceasta mă obsedează şi acum când am scris mai multe cărţi despre Avram Iancu; de la culegeri de folclor la poveşti, povestiri, articole, eseuri, documentare, un scenariu de film. Şi nu am ajuns la o concluzie clară, satisfăcătoare, pentru că, oricum am da-o, cireşele la munte se coc mai repede, mai târziu, depinde de zona în care acest pom fructifer ne inundă cu frumuseţea corolei sale de minuni. Şi-atunci este normal ca la poalele munţilor Apuseni (că despre ei este vorba!) Cireşele să se coacă mai devreme, cu ochiul la suratele lor din zona dealurilor, văilor, câmpiei, dar cu cât urcăm spre inima Apusenilor, lucrurile se schimbă, cireşele se coc mult mai târziu, chiar cu aproape o lună. Şi-atunci, acolo sus, sub pleoapa Muntelui „Găina”, acest alai de nemuritoare poveşti, unde s-a născut Avram Iancu, coacerea cireşelor să fie mai întârziată, mai spre sfârşitul lunii iunie, dacă ne referim la cireşele domesticite, nu la cele mici, amărui – adevărate medicamente miraculoase – Aici se întâlnesc şi îşi dau mâna cireşele cu naşterea lui Avram Iancu, acolo, la Vidra de Sus, tocmai spre a-i îndulci respiraţia în lume!

Şi la Câmpeni, la Albac sau la Horia, pe Dealul Lămăşocii, Roşia Montană, Bucium, Sohodol, cireşele se coc dincolo de luna Mai, ceea ce impune specialiştilor, cercetătorilor, istoricilor stabilirea de comun acord a unei zile: Ziua de naştere a Eroului Naţional!

Nu e uşor, dar nici s-o lăsăm la vocabularul nescris al unora, altora, nu este bine. Ca autor, aşadar al unei cărţi despre Avram Iancu, subscriu la sinteza aceste zile, reamintind că Marele Iancu a murit dincolo de coptul cireşelor, copac răsturnat în cale cu ochii albaştrii. Un albăcean, cu funcţie înaltă m-a onorat cu cireşe mici care abia se coc, negre ca despletirea amurgului pe oglinzile izvoarelor, amar de dulci precum sânii cruzi ai fecioarelor, deşi din fiecare cireaşă mi-a sărit pe buze strigătul de bucurie al naşterii lui Avram Iancu, acum, în 15 iunie, amintind şi a Eminescu. Vă propun, aşadar, stimaţi iubitori de Iancu, naşterea lui în 15 iunie! Ce ziceţi? Anul îl ştiţi. Nu aştept comentarii, ci bucuriile să-şi dea mâna cu cireşele coapte, îndulcite de fluierul – voievod al Iancului! Să fie într-un ceas bun!

 

Ion MĂRGINEANU