|
Despre istorie,
mituri şi identitate naţională la Alba Iulia
În perioada 17-19 mai 2018 la Alba Iulia
s-a desfăşurat cea de-a XI-a ediţie a Târgului de Carte Alba
Transilvana. Ca în fiecare an, cele mai importante edituri din
România îşi dau întâlnire în „cealaltă capitală” şi aduc cu ele
personalităţi de marcă ale culturii noastre. În 2018, anul centenarului,
oamenii de cultură readuc în discuţie, atât evenimentele ce-au făcut
posibilă crearea României Întregite, cât şi reflecţii privind ceea ce ne
defineşte pe noi ca naţiune după 100 de ani.
Vineri 18 mai 2018 un invitat etalon
pentru cultura română postdecembristă a fost profesorul universitar
Andrei Marga - cel mai longeviv rector al Universităţii Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca, fost ministru al educaţiei naţionale şi fost ministru de
externe al României. Profesor de filozofie contemporană şi logică
generală, Andrei Marga a fost ales în conducerea unor organizaţii şi
instituţii internaţionale, este laureat al Premiului Herder şi a
primit numeroase distincţii naţionale şi internaţionale. În faţa unui
public numeros domnul Marga a ţinut un discurs despre identitate
naţională şi modernitate. Cu o elocvenţă remarcabilă, domnul Marga a
prezentat o evoluţie a conceptului de naţiune din epoca modernă până
astăzi identificând din punct de vedere istoric principalele momente.
Identitatea individuală creează individualitatea colectivă, naţională.
Construcţia unei identităţi naţionale este un drum anevoios la care
recurg persoane şi comunităţi. În perioade de criză şi de tranziţie
socială şi politică se revine frecvent la discuţii privind identitatea
naţională. O astfel de perioadă este cea pe care o parcurge România după
căderea comunismului, dar şi după aderarea la Uniunea Europeană.
Una dintre ideile pe care Andrei Marga
le-a adus în discuţie este cea a identităţilor multiple pe care le are
astăzi individul conştient de sine şi vieţuitor în societatea modernă
actuală, şi anume:identitate profesională, locală, civică,
etnică,politică, religioasă, naţională, europeană ş.a. Aceste identităţi
multiple sunt mereu în legătură cu problemele pe care ele le pun în
diferite contexte ce caracterizează dezvoltarea societăţii României şi
politicile Uniunii Europene. Tocmai de aceea, susţine dânsul,
identităţile se schimbă fiind forţate de datele istorice. Oricât ar
părea de neaşteptat, există o dinamică a identităţilor!
Referitor la identitatea naţională,
aceasta a apărut ca un act de voinţă a indivizilor şi comunităţilor. Ea
este o construcţie din date ale vieţii pornită din aceleaşi nevoi de
funcţionare şi organizare şi este strâns legată de societatea modernă.
Identitatea naţională s-a format ca urmare a unei istorii proprii în
interacţiunile timpurilor şi a felului în care această istorie este
privită şi asumată. Prin urmare, istoria este mediul forjării
identităţii naţionale.
Vorbind despre identitatea naţională a
românilor, filosoful Andrei Marga face o trecere în revistă a
abordărilor istorice de la Şcoala Ardeleană până la Adrian
Marino. Insistă pe un studiu făcut de un mare sociolog, Virgil Bărbat,
care astăzi este pe nedrept uitat. Acesta considera că naţionalismul
orientat spre trecut a făcut mult rău în istoria românilor. Raportarea
nostalgică la vremurile apuse arată o disfuncţionalitate a sistemului
politic ce nu este în stare să ofere alte trăsături identităţii
naţionale decât trecutul care este investit cu tot ce este mai bun. Şi
cu acel trecut se identifică naţionaliştii! Ori pentru români şansa este
să se uite spre viitor, să se angajeze activ pentru a-şi face un viitor
demn care să-i apropie mai mult de esenţa democraţiei şi de europenism.
Andrei Marga se concentrează pe trei abordări ale identităţii naţionale:
cea a lui Virgil Bărbat- cea mai cultivată personalitate clujeană
interbelică, cea a sculptorului Constantin Brâncuşi-cel mai notoriu
artist român şi a scriitorului Liviu Rebreanu-cel mai important
romancier de până acum.
În constituirea identităţii naţionale a
românilor în secolele XX-XXI, Andrei Marga identifică trei momente
principale: naţional-comunismul lui Nicolae Ceauşescu după anul 1971,
revoluţia din decembrie 1989 şi aderarea României la Uniunea Europeană
în 2007. Toate acestea au valorificat ceea ce are România specific ca
identitate naţională-limba,istoria, tradiţiile, cultura pro europeană.
În finalul conferinţei, autorul încearcă să stabilească ceea ce
marchează identitatea naţională a românilor ajungând la concluzia că
sunt plini de paradoxuri. Totuşi susţine două teze , prima se referă la
faptul că românii sunt ca toţi ceilalţi care aparţin culturii europene
doar că este un decalaj care poate fi surmontat. A doua teză susţine
faptul că românii se află sub impactul istoric al conducerii lor. Şi
această istorie a arătat că românii s-au lăsat conduşi prea uşor de
oameni nepotriviţi!
Dacă ar fi să identifice o trăsătură
care să ne definească identitatea noastră naţională, Andrei Marga
sugerează plasticitatea, acea trăsătură de adaptabilitate şi
disponibilitate de a lua o formă instituţională sau alta şi de a permite
o politică sau alta! Acea trăsătură care permite ca oameni fără nici o
competenţă să ajungă în funcţii de răspundere şi de decizie, ca
fuşereala să fie la ordinea zilei, ca diletantismul să învingă! Ca „cei
diştepţi” de care vorbea Constantin Brâncuşi să conducă guverne,
partide, instituţii şi să imprime o direcţie pe care poporul să o urmeze
fără să se revolte şi fără să se întrebe dacă este cea corectă!!!!
Întâlnirea avută cu domnul Andrei Marga
a fost urmată pe data de 19 mai 2018 cu preşedintele Academiei Române,
Ioan Aurel Pop. În Sala Unirii la ora 11 a început conferinţa acestuia
cu tema Rădăcinile istorice ale Marii Uniri. În prezenţa unui
public foarte numeros, domnul Ioan Aurel Pop a continuat discursul
domnului Andrei Marga aducând în discuţie identitatea naţională,
miturile despre istoria noastră cu privire la Unirea din 1918 şi
direcţia spre care se îndreaptă istoria actuală.
Istoric specializat în perioada
medievală şi a epocii medievale timpurii, Ioan Aurel Pop este profesor
universitar, rector al celei mai bune universităţi din România -
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, academician şi preşedinte al
Academiei Române, membru în diverse instituţii naţionale şi
internaţionale, personalitate enciclopedică recunoscută pe plan
european. Este una dintre cele mai avizate voci din cultura română
contemporană. Conferinţa a plecat de la ideea cărţii sale care a fost
lansată în cadrul Târgului de Carte şi anume Istoria, adevărul şi
miturile. Într-un limbaj foarte accesibil, cu o logică şi structură
impecabilă, cu veritabil talent oratoric, discursul a ţinut publicul cu
sufletul la gură. Expresivitatea cuvântului şi a vocii, profunzimea
celor spuse au făcut ca această conferinţă să fie un adevărat curs
universitar adresat marelui public.
Cartea prezentată a apărut ca o reacţie
la lucrarea lui Lucian Boia Istorie şi mit în conştiinţa românească
din anul 1993. În anul Centenarului Unirii cartea lui Ioan Aurel Pop
se doreşte a fi o invitaţie la a scrie corect istoria din perspectiva
izvoarelor istorice şi nu din dorinţa de spectaculos şi de relativizare
a oricărui aspect din istoria noastră. Una din ideile pe care
academicianul le-a prezentat este cea referitoare la faptul că Lucian
Boia afirma că românii transilvăneni nu doreau unirea cu România.
Evident că au existat unii care nu agreau deloc această idee,
aproximativ 10% din populaţie, dar să generalizezi, aşa cum a făcut-o
Boia nu este corect şi nici acceptabil. Ioan Aurel Pop, ca un istoric
adevărat, scrupulos şi atent la toate faptele şi izvoarele istorice,
sublinia pericolul pe care îl reprezintă uşurinţa cu care se scrie
istoria de către personaje care nu au pregătirea adecvată de
istoric. Pasionaţii de istorie scriu adesea cărţi foarte bune , dar nu
trebuie omise niciodată izvoarele istorice. Pledoaria autorului merge
înspre tipul de cercetare istorică critică, bazată permanent pe noţiunea
de adevăr istoric şi pe evitarea ideilor şocante fără susţinere
istorică. Mai bine de 60 de minute în Sala Unirii a răsunat vocea unui
iubitor de ţară, a unui istoric ce respecta adevărul surselor, a unui
român care face apel la unitate în acest spaţiu sacru pentru ce s-a
petrecut în 1918, „anul astral al istoriei noastre”.
Ioan Aurel Pop a vorbit de identitatea
noastră ca români şi a insistat pe limba română, limbă romanică,
trăsătură specifică a romanităţii noastre şi a apartenenţei la un spaţiu
european. A adus în faţa noastră documentele istorice, textele autorilor
italieni din secolul al XIV-lea, cum ar fi Antonio Bonfini, secretarul
regelui Ungariei Matei Corvin. Românii se trag din romani, iar
limba românilor nu a putut fi răpusă! Astfel, subliniază autorul,
apărarea limbii a fost şi este secretul existenţei românilor.
Vorbind despre rădăcinile unirii din
1918 , Ioan Aurel Pop arată că există încă din secolul al XVI-lea
elemente care conturează conştiinţa naţională, dorinţa românilor de a fi
împreună într-un stat puternic, condus de români, fără a depinde de vreo
putere străină. Astfel este menţionat numele lui Mihai Viteazul, apoi
generaţia de la 1848, Memorandiştii şi în cele din urmă generaţia care a
făurit Unirea din 1918. Unirea din 1918 nu a fost un cadou pe care ni
l-au făcut Marile Puteri, nici o consecinţă a războiului. A fost dorinţa
românilor exprimată în adunări plebiscitare la Chişinău, Cernăuţi şi
Alba Iulia! A fost voinţa românilor recunoscută de Marile Puteri în
Conferinţa de la Paris din 1919-1920. Vorbind despre aceste evenimente
chiar în locul unde cei 1228 de delegaţi din întreaga Transilvanie au
decis Unirea cu România, a fost un act de recunoştinţă şi de respect
faţă de eforturile atâtor români pentru a împlini un ideal.
Din perspectiva noii funcţii pe care o
are de scurt timp, cea de preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop
a spus că este o datorie a instituţiei de a relata mereu adevărul
istoric, de a repara greşelile făcute în abordarea unor subiecte, de a
recunoaşte şi a îndrepta erorile istorice. Dar , în acelaşi timp, nu
trebuie să ne autoflagelăm şi să ne demonizăm singuri! Şi nu trebuie să
ucidem speranţa şi credinţa într-o Românie mai bună.
În anul Centenarului, într-un loc de
suflet pentru toţi românii, Ioan Aurel Pop şi-a încheiat conferinţa cu
cuvinte profetice: „Vrem să vieţuim cu demnitate, nu să
supravieţuim”. Şi acest lucru este posibil pentru că ţara ne ţine pe
toţi, fiindcă toţi suntem ţara! Ea ne cere însă muncă onestă şi critică
a tot ce este rău şi viciat în societatea noastră. Pentru că speranţa
majorităţii românilor trebuie să fie România, o Românie mai bună!!!
 Prof.
CETEAN Daniela Valeria
Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi
Crişan” Alba Iulia
|
|
