România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Despre Apolo şi Zamolsxis în Tăbliţele de la Sinaia

         

Abstract: To be made, the Sinaia plates require knowledge and much work. For this reason, thei ware made to contain almoust only some importat information. Some plates refere to deiety of Apollo and Zamolsxis. The supreme deity of thracian’s, gets and dacians was Ro or Ra, together witch Geea. Beside Ro and Geea was other deity like Apollo and Zamolxis. Apollo was the deity of Sun associated with Zamolsxis. Apollo was a diety known also in the greek and roman civilization, but Zamolsxis is known much more from Sinaia Plates.

 

La prima vedere, pentru a avea o tabliţă ca cele de la Sinaia, ar fi foarte simplu şi uşor deoarece sunt constituite din plumb, care este uşor de prelucrat; numai că, scrierea de pe aceste plăcuţe este în relief, ceea ce nu se poate realiza prin simpla imprimare a unei bucăţi oarecare de plumb. În figura 1, în partea stângă, este prezentat un medalion realizat prin imprimare, iar în partea dreaptă, un alt medalion cu scrierea în relief realizat, însă, prin lipirea ideogramelor formate din sârmă, ceea ce presupune o bună cunoaştere a modului de lucru cu materialele utilizate şi a proprietăţilor lor. Medalionul din partea stângă are dimensiuni cuprinse între 51 şi 53,7 mm  şi o grosime variabilă cuprinsă între 1,5 şi 2,15 mm, iar greutatea de 33.3 grame şi este realizat dintr-un aliaj pe bază de nichel care mai are în compoziţia sa platină, argint şi plumb. Medalionul din partea dreaptă este realizat, probabil, dintr-un aliaj de argint cu plumb, iar pentru obţinerea lui, ideogramele formate din sârmă, cu secţiune aproximativ pătrată, au fost lipite prin preâncălzirea inelului de bază până la o temperatură apropiată de temperatura de topire, iar ideogramele au fost încălzite pană cand începeau să se topească şi, apoi, erau plasate repede la locul lor de pe inel. Incălzirea inelului de bază se putea face pe o bucată de piatra menţinută la o temperatură apropiată de temperatura de topire a inelului, iar încălzirea ideogramelor se putea face pe o altă piatră menţinută la o tempreratură cu puţin mai mare decât temperatura lor de topire. Acest mod de lucru, denotă o înaltă competenţă profesională a realizatorului acestui inel.

Pentru obţinerea unei tăbliţe ca cele de la Sinaia, s-ar putea utiliza o operaţie de presare la rece a unei bucăţi de plumb, într-o matriţă cu o formă corespunzătoare, pe o presă ca cele folosite în uzinele prevăzute cu ateliere de prelucrare prin presare care dispun de prese de mare capacitate. Rezistenţa la deformare a plumbului la rece este aproximativ egală cu rezistenţa la deformare a fierului la cald (peste 720 °C). O asemenea abordare este nerealistă şi nedisponibilă pentru perioada de timp în care se ştie despre existenta acestor tăbliţe. Presupuşii falsificatori nu puteu dispune de asemenea mijloace pentru obţinerea unor tabliţe cum sunt cele de la Sinaia.

 

 Fig.1. Medalion metalic cu scriere danubiană realizată prin imprimare şi unul cu scriere în relief din zona Bacău.

 

Pentru obţinerea tăbliţelor de la Sinaia au fost utilizate operaţii de turnare a lor în forme realizate prin deformarea la rece a unor foi metalice subţiri. Astăzi, asemenea forme s-ar putea obţine dintr-un material modern, cu plasticitate bună, însă, în antichitate materialul disponibil, mai ales geto-dacilor, a fost aurul. În prezent se cunosc obiecte de artă sub forma unor tablouri realizate din cupru printr-un procedeu care se numeste galvanoplastie. Pentru obţinerea unei tăbliţe ca cele de la Sinaia trebuia obţinută, mai întai, o foaie metalică de dimensiuni corespunzătoare, pe care să se imprime, cu poansoane din lemn de esenţă tare, din corn sau dinţi incisivi de la animale, literele sau imaginile dorite. Pentru imprimarea foilor metalice puteau fi folosite şi placi din lemn de esenţă tare modelate corespunzător. După realizarea formelor din foi metalice, turnarea plumbului putea fi uşor de realizat, şi putea fi aplicată şi în antichitate sau în perioada de timp în care se ştie de existenţa lor. Plumbul ar putea fi turnat şi în forme obţinute din amestec de turnătorie, pe bază de nisip, însă, în acest caz, nu s-ar putea obţine calitatea şi precizia detaliilor cunoscute ale tăbliţelor de la Sinaia. Pentru obţinerea formelor în care s-au turnat plăcile de plumb, era nevoie de pricepere, simţ artistic şi, mai ales, foarte multă muncă. Din acest motiv, obiecte ca acestea cum sunt tăbliţele de la Sinaia, nu au fost concepute pentru a transmite nişte informaţii banale, fără importanţă; aproape fiecare tabliţă, prin continuţul sau, se referă la aspecte de mare importanţă legate de viaţa locuitorilor din zona carpato-danubiană şi balcanică. O astfel de tăbliţă este şi cea cu numărul 35 din cartea lui Romalo referitoare la locurile sfinte ale geţilor şi dacilor realizată cam pe la sfârşitul domniei lui Decebal de către marele preot Petoso, şi prezentată în figura 2.           

 

Fig.2. Plăcuţa 35 despre plimbarea Zeului Suprem prin ţara geţilor

 

Tabliţa 35, spre deosebire de altele, este relativ simplă, fără prea multe detalii grafice, cu excepţia vederii celor trei portrete suprapuse (pentru economie de spaţiu), însă, este deosebit de importantă întrucât se referă la locul de naştere a celor doi zei: Apolo si Zamolsxis. Literele de pe tabliţă au fost imprimate pe foaia metalică cu ajutorul unor poansoane, din acest motiv, aspectul lor este specific operaţiei de deformare la rece care se numeste reliefare şi este utilizată şi astăzi, de exemplu, pentru obţinerea numerelor de pe plăcuţele de înmatriculare ale autovehiculelor.

Textul original, al plăcii are continutul de mai jos:

De tyce mot oe Petoso kotepoleo dabo geto ceo do Azer fio hoy ceo Aplo karo, lo dieo Zoeo soe on doyrezo po Poesto Dabo geto. Trasoy so ypento de noeoy on kopono d(e)oy Zabelo on karlo to  Mon Gato geto, so ypteo – M.E’Dapigeo - M.E. Zoyraseo - kotopoleo ‘Adaneoy. + Ti parb geoy ho Nipe ghis eo oygheno, pilon itoe Zoeoy.  X aho oy nath.

În traducere, se obţine: De învăţat vorbele lui Petoso mare preot al cetăţii geţilor, aceea către a lui Azer fii, care pe acel Aplo (Apolo) l-au pedepsit. Divinul Zoeo a fost la plimbare (poate îndrăgostit) prin a Poesto Davo a geţilor. Insărcinarea !? s-a întâmplat din nou la templul divinului Zabelo la locuitorii din Mon Gato (adică Mont Gato) a geţilor, aşa au spus (şoptit) – M.E.Dapigeo-M.E.Zoyraseo-marele preot ‘A. Daneoy. + În aceea parte a pământului unde Nipe îşi duce (curge) ale sale valuri, cu picioarele (sale) a mers Zoeoy.  Zeii (“X” este ideogramă pentru zei) acolo s-au născut.

Petoso afirmă că Zeul (Zeul Suprem se numea Ro sau Ra) a fost pe pământ de două ori: o dată în zona cetăţii Poesta Davo, care ar fi un loc sfânt legat de naşterea lui Apolo, iar a doua oară la templul lui Zabelo (zeul războiului) de la Mon Gato (sau Mont Gato care înseamnă Muntele Leopardului), adică în zona geografică a muntelui Ceahlău legată de locul de naştere a lui Zamolsxis. În medalion sunt reprezentate cele trei personaje Dapigeo, Zuraseo şi marele preot A’ Daneoy, care au trait în timpul lui Burebista şi au vorbit despre “plimbarea” Zeului prin ţara geţilor. Dapigeo şi Zuraseo mai sunt menţionaţi în tăbliţa 120, în care se relatează despre întrunirea de la Sarmisegetuza a căpiteniilor şi geţilor biruitori asupra romanilor conduşi de Caius Antonius pe la anii 62-61 a.Chr.

În tăbliţa 35 nu se face o referire explicită la Zamolsxis, însă, din conţinutul altor tabliţe se ştie că Mont Gato se referă la zona geografică a muntelui Ceahlau care s-a numit “Sar Mont Gato”, adică “Tara de la Muntele Leopardului” unde s-a aflat şi cetatea “Moleo Davo” de la care provine numele Moldovei.

Cele mai importante informaţii despre Zamolsxis sunt date în tăbliţa 2. Conform conţinutului acestei tăbliţe [16], Zamolsxis au fost doi fraţi gemeni care au fost preoţi şi se ocupau, la templu, cu păstrarea obiectelor de cult. În cele din urmă, au fost săgetaţi de către sciţi. Până la săgetare au fost în perelinaj în Egipt unde au urcat pe piramide. Pentru a-i convinge să renunţe la călătoria în Egipt, conducătorii templului i-au pus să meargă pe cărbuni aprinşi. La întoarcere, oamenii care au văzut corabia lor întorcându-se şi-au făcut crucea zeilor, apoi, l-au recunoscut pe primul născut ca fiind zeu. În Egipt. ca şi în alte locuri preoţii aveau obiceiul să ţină pe lângă ei un leopard sau să poarte o blană de leopard. Este posibil ca un asemenea leopard să fi existat şi prin preajma lui Zamolsxis, astfel încât, după săgetare, acesta să-l fi dus la locuinţa sa, după cum rezultă din tăbliţa 17. Din surse greceşti se ştie că Muntel Sfânt s-a numit Kogaion; ceea ce ar putea proveni din “Ko Gaio Ion” adică “Cu al Gaei Ion”, Gaia fiind o altă denumire a zeiţei Geea. Astfel încât, până la săgetarea lui Zamolsxis, Muntele Sfânt ar fi putut să se numească “Mont Ion oe Ge”, iar după săgetarea lui Zamolsxis a devenit “ Mont Gato”, adică “Muntel Leopardului”.

Faptul că Zamolsxis a fost în Egipt şi a urcat pe piramide poate ajuta la stabilirea anilor în care au trăit fraţii Zamolsxis. Cele mai vechi piramide au fost construite pe la anul 2500 a.Chr., astfel încât Zamolsxis, nu puteau să fi trăit înainte de construcţia acestor piramide. În tăbliţa 130, care se referă la războiul lui Decebal cu romanii în timpul lui Domiţian de la anul 87 [15], se exprimă anul începând de la Zamolsxis ca fiind 2321 ceea ce ar înseamna 2234 a.Chr. Stabilirea perioadei de timp legate de viaţa lui Zamolsxis este importantă pentru istoriografie deoarece permite înţelegerea unor evenimente. De exemplu, începuturile cetăţii Moleo Dava este legată de mama lui Zamolsxis, ceea ce înseamnă că la originea numelui Moldovei se află evenimente de acum cca. 4250 de ani.

De asemenea, în tăbliţa cu numărul 1 se afirmă că Zamolsxis a dăruit pentru altarul cetăţii Genucla un instrument utilizat, probabil, pentru observaţii astronomice. Acest fapt scoate în evidenţă vechimea acestei cetăţi redenumită Noviodunum după cucerirea romană.   

Alte referiri la Zamolsxis se găsesc în tăbliţa 110 care a fost realizată de către acelaşi autor ca şi tăbliţa 131 care se referă la potop [16]. Din aceste tăbliţe se poate deduce că Zamolsxis s-a născut după acest cataclism.

Dacă în tăbliţele de la Sinaia există informaţii mulţumitoare despre Zamolsxis, despre Apolo avem date mult mai puţine. Astfel, în tabliţa 117, care se referă la luarea în stăpânire a Moleo Davei de catre Burebista, se afirmă despre Zamolsxis că îl reprezinta pe Apolo. Iar în tăbliţa 121, există un pasaj în care se afirmă că zeul Apolo era al lui Ro iar  Zabelo era al Geei şi avea grijă de “liniştea” celor morţi:

…..Ge doe gino on sotibo faptoe dyeso Aplo de Ro, Gea soe sar fyte zio Zabelio deoe Gea so kue sto paceo sie de so domyceo kue ice zo myto.

…. Geea, datorită faptelor fără de măsură ale zeului Aplo al lui Ro, Geea în împărăţia sa l-a făcut pe zeul Zabelio zeu al Geei pe care se bazează pacea sfântă a morţilor săi, pe care fiecare vietate o întâlneşte.

Există o mare diferenţă între modul cum sunt priviţi cei doi zei în tăbliţele de la Sinaia şi mitologia greacă. La greci şi romani, Apolo a fost unul din zeii cei mai importanţi, având un templu impunător la Delfi, iar după cucerirea Daciei, romanii au schimbat denumirea localităţii Alba Iulia în Apulum, adică oraşul lui Apolo. Este interesant că chiar şi în mitologia greacă se spune că locul de naştere a lui Apolo a fost la hyperborieni, adică în nordul Dunării, ceea ce este în concordanţă cu conţinutul tăbliţei 35. Dacă despre Zamolsxis abia dacă se spune că a trăit în timpul lui Pitagora, despre Apolo se afirmă ca a fost un mare iubitor al artelor, că era un mare războinic care a participat la luptele dintre titani şi giganţi, că a înfiinţat cetatea Troia şi că a fost un mare îndragostit care a fost pedepsit, până la urmă, prin tăierea capului, care, fiind aruncat pe apă, a continuat să cânte şi după moarte. Din câte se poate înţelege din unele informaţii mitologice, denumirea locului lui de naştere, “Poesta Davo”, are ca semnificaţie “Cetatea Cântecului”. În una din tăbliţele de la Sinaia localitatea respectivă este denumită chiar “Doini Davo”, ceea ce înseamnă că cuvântul “doină” are o origine antică autohtonă.

Considerentele de mai sus duc la concluzia că Apolo a trăit înainte de potop, spre deosebire de Zamolsxis care a trăit după potop, aşa cum rezultă şi din tăbliţa 110. Aceasta înseamnă că influenţa civilizaţiei danubiene asupra celei greceşti şi romane a fost mult mai importantă înainte de potop spre deosebire de situaţia de după potop. Potopul, care s-a produs prin revărsarea mării Thetis din zona Câmpiei Panonice de astăzi a dus la formarea Mării Negre prin creşterea nivelului apei din lacul cu apă dulce care a existat în această zonă.  Revărsarea apei din marea Thetis, a dus la inundarea Câmpiei Române şi creşterea nivelului Mării Negre peste nivelul actual până la formarea strâmtorilor Bosfor si Dardanele care au permis scăderea nivelului apelor din această zonă. Marea Neagră este şi astăzi un rezultat al Potopului de acum cca. 7500 de ani; după cum au presupus arheologii Ryan şi Pitman, iar echipa internaţională de cercetători condusă de Ballard, a găsit urme de locuire la o adâncime de peste 150 m. Aceste evenimente au dus la apariţia legendei despre scufundarea Atlantidei despre care a scris Platon în dialogurile Timaios si Critias după scrieri mai vechi atribuite preotului Solon din Egipt. 

În tăbliţele de la Sinaia se pomeneşte despre atlanţi ca fiind predecesorii geto-dacilor. Astfel, în tăbliţa 79, Deceneu explică motivul pentru care, la Genucla, imprimă noi plăci. Textul de pe tăbliţa 79 începe astfel:

Zonie oy Mei ceo bel zeryeo soe a ticeo dato.  Oi soemoi bemo, a soe anceo ilo, yneo zimaro sye geoy Sereto hoye, soe glotelo, dei ino doya findo atla(n)toe ticioye ceo so facticie geeio. De gino saciea on porto ye o Genoikloe noie bemo lo ie sero. …

În traducere, se obţine: Fii lui Mei aceia frumoase imprimate de ale lor pentru învatatură au dat. Din ale lor plăci în toată a lor perigrinare, pe ele le-au păstrat înţelepţii oameni ai Siretului din a căror multime zeii cei doi au găsit învăţăturile atlanţilor cele despre faptele oamenilor. Din motivul acesta, în portul de la Genucla, noi plăci pentru dânşii le imprim…

 

În textul de mai sus, Deceneu face o dedicaţie deosebit de frumoasă locuitorilor de pe valea Siretului pentru faptul că au păstrat învăţăturile atlanţilor cele despre faptele oamenilor, pe care le-au găsit cei doi fraţi Zamolsxis şi, care, au fost cunoscute, mai târziu, sub denumirea de Legi Belagine.

O altă referire la atlanţi se găseşte în tăbliţa 90, realizată de marele preot A’Daneoy, în care se relatează despre invazia armatei romane, condusă de Caius Antonius în Tara Geţilor între anii 62-61 aChr. Astfel, armata romană a ajuns iniţial la Poesta Dava, a trecut, apoi, pe valea Siretului şi a Moldovei, ajungând până la Moleo Dava unde a avut loc bătălia decisivă.

În corpul principal al tăbliţei, avem: … Kaioy Antoniieoy hiliarhiioy riomiono on sotiso de geo bastarno retero Doyny Davo geo on centinea zolo oy Ramo davo siion niitro tao eyo ram Sarmongatoe-D-S-Ge-. Riomyno oncerii zoe tapyeo - Boerobyseto a tiicieato ceo sye o montoes ho ceteo faht oe atlanto on kompeoy Ge sar sihto logo, poy riioy armoso riomyono gieo a ebohia. …       

În traducere se poate obţine următorul text: Caius Antonius, generalul romanilor, însoţit de oameni bastarni, a ajuns la a Doinei Cetate a pământenilor la cinci zile de a lui Ra cetate aşezată la interiorul întretăierii a apelor  braţe ale Sar Mon Gato Cetate a Geţilor Sciţi.  Romanii au continuat rătăcirea lor – Boerobyseto a învăţat cele sfinte în munţi citind (despre) faptele atlanţilor la templul Geei ţara celor şase cuvinte, apoi, rândurile armatei romanilor le-a lovit….

După cum se poate constata, doi autori diferiţi, Deceneu şi marele preot A’Daneise, se referă la atlanţi şi la învăţăturile atlanţilor despre faptele oamenilor.

Dacă în tăbliţele de la Sinaia sunt relatări relativ puţine despre Apolo, în schimb, despre Poesta Dava, care este locul lui de naştere, după cum rezultă din tăbliţa 35, acestea sunt mult mai numeroase. Astfel, tăbliţa 72, figura 3, este dedicată exclusiv acestei localităţi.

 

Fig. 3.  Placuţa 72.  Poesta Dava lui Kotysonio şi locul de naştere a lui Apolo.

                               

Textul din această tăbliţă conţine unele litere care nu au mai fost întâlnite în altă parte. Prima frază conţine:  Poesto Dabo Getyo patri dyoi meyo.  ….  În traducere se obţine:

Poesto Davo a getilor, patria zeului meu. …

În continuare, sunt prezentate situaţii legate de viata şi moartea lui Kosendo, fiul conducatorului Kotisoniu. Placa a fost realizată de marele preot de la Poesta Dava şi se remarcă prin reprezentarea, în partea din stânga-jos, a unui grifon situat într-o pădure de foioase. În mitologia greacă grifonii se referă la cultul lui Apolo.

Tot la Poesta Dava a avut loc şi bătălia dintre romanii lui Domiţian şi Decebal, în urma căreia a fost capturat generalul roman Fuscus. În această bătălie, romanii au fost atraşi într-un loc prin care urmau sa treacă 721 de tauri desparţiţi de turma lor care era postată în faţa cetăţii Poesta Dava. Pentru a reveni la turma de care au fost despărţiţi, taurii au trecut peste armata romanilor cu consecinţe uşor de imaginat.

Alte informaţii sunt conţinute în tăbliţa 65 (figura 4) care se referă la numirea lui Diegio mare preot la Poesta Dava în timpul domniei lui Decebal. Placa are conţinutul prezentat mai jos:

Dacibalo geio on turno dv kaetoe edoe Zabielio edo daszo oe sagano Sargecio, soticio doe pantelo soue + rumuno sopreso eu gesiao loe ceto Sarmigetuso.  Soe g(h)esomito kapeo Poesto Daceio cioe kue rigoe tesoe cio fose lo ei traso noeu kotopolo boicero  H. Diegio.

În traducere se poate obţine următorul text. (Pe) Decebal, (care) se întorcea de la cete mergând la Zabelo (zeul războiului)  să ceară ajutor pentru apărarea Sargetiei (a ţării geţilor) însoţit de două steaguri de ale sale + romanii l-au surprins când se găsea lângă cetatea Sarmigetuzei.  După înalta sa voinţă, dacilor din Poesta, ca un rege preţuit ce le-a fost, le-a împuternicit un nou mare preot al boicerilor (războinicii cerului) pe  H.

(hiliarhul) Diegio.

 

Fig. 4. Tabliţa 65. Numirea lui Diegio ca mare preot la Poesta Dava.

 

Autorul plăcii, după ce arată că Decebal a fost surprins de romani, lângă Sarmigetuza, în timp ce se îndrepta spre templul lui Zabelo (zeul războiului), înainte de aceasta, l-a împuternicit mare preot la Poesta Dava pe Diegio. În partea de jos-dreapta este prezentată o construcţie şi un pod peste o apă care nu poate fi decât Poesta Dava, iar podul trece, desigur, peste râul Nipe. Diegio este prezentat călare în centrul plăcii, iar în partea din stânga-jos sunt reprezentaţi romanii care l-au surprins pe Decebal şi dacii conduşi de Vezina..

Unele evenimentele dramatice care au avut loc în timpul şi după moartea lui Decebal sunt descrise în tăbliţa cu nr. 28 în care, se confirmă faptul că Diegio era mare preot la Poesta Dava. Textul imprimat în partea de mijloc are următorul conţinut: Ondo Tis Daegi digio ke lo soa mato Poesta Davo ghijo misa corola poest Zabelo. În traducere, se obţine următorul text: Pe valurile Tisei, Daegi, conducătorul care era marele preot al Poestei Davo, de nevoie (obligat) a pus coroană peste zeul războiului…..

Un asemenea pod peste o apă, cum este prezentat în fig. 4, ar fi putut exista la Popeşti pe Argeş, unde s-a presupus că ar fi fost situată capitala lui Burebista. În figura 5 se poate vedea o reconstituire a Argedavei lui Burebista, datorată lui Radu Oltean.

Din tăblitele de la Sinaia nu rezultă ca Burebista ar fi avut capitala pe Argeş: toate indiciile duc spre faptul că locul de naştere al lui Burebista a fost Genucla, care ar corespunde cu poziţia actuală a localităţii Isaccea. Prin “Sargedava” se înţelege “Cetatea ţării geţilor”, astfel încât, termenul putea fi aplicat oricărei cetăţi mai importante din spaţiul geto-dacic, iar pe monumentul închinat lui Acornion se spune clar că a fost la Burebista “în Tracia”, însă, în tăbliţele de la Sinaia, Tracia era situată în dreapta Dunării. 

 

Fig.5. Locul posibil de amplasare al Poesta Davei.

 

Amplasarea localităţii Poesta Dava la Popeşti pe Argeş ar corespunde cu unele informaţii cunoscute din tăbliţele de la Sinaia dar şi cu vestigiile arheologice descoperite în această zonă. O particularitate importantă menţionată în legatură cu acest sit arheologic se referă la numărul mare de schelete de uriaş (peste 80) găsite în zonă; ceea ce ne duce cu gândul la luptele lui Apolo cu titanii şi giganţii. De asemenea, tot în această zonă, sunt menţionate vestigiile unei păduri aflată la o adâncime de cca. 15 m sub pământ; ceea ce ne duce cu gândul la revărsarea apelor din timpul potopului care a adus cu el cantităţi mari de mâl care s-a depus peste tot ceea ce exista în această zonă. Valurile de pământ cunoscute astăzi cu numele de “Brazda lui Novac” şi “Valul  lui Traian” ar putea să reprezinte limita până la care s-au extins apele în timpul inundatiilor catastrofale cunoscute sub numele de “Potop”. Aceste valuri au fost construite, probabil, cu scopul de a permite deplasarea pe marginea zonei inundate.

Inundarea Câmpiei Române, şi creşterea nivelului apei din zona Mării Negre în timpul potopului, a dus la izolarea locuitorilor retraşi în zonele de deal şi de munte de restul celor din peninsula Balcanică şi din zona Caucazului. Aşa s-ar explica de ce Apolo, care a trăit înainte de potop, era bine cunoscut de locuitorii din cetătile greceşti, apoi, şi de către romani, iar despre Zamolsxis, care a trăit după potop, nu se ştiau prea multe lucruri, deşi, între timp, nivelul apelor a scăzut.

 

Concluzii: Pentru obţinerea unei tăbliţe precum cele de la Sinaia era nevoie de pricepere, simţ artistic şi, mai ales, foarte multă muncă. Din acest motiv, obiecte ca acestea cum sunt tăbliţele de la Sinaia, nu au fost concepute pentru a transmite nişte informaţii banale, fară importanţă: aproape fiecare tăbliţă, prin conţinutul său, se referă la aspecte de mare importanţă legate de viaţa locuitorilor din zona carpato-danubiană şi balcanică. În acest sens, unele dintre tăbliţele de la Sinaia se referă, pe langă Ro şi Geea, şi la alte zeităţi precum Apolo şi Zamolsxis. Insă, dacă despre Zamolsxis, din tabliţele de la Sinaia, se cunosc relativ multe informaţii, Apolo este cunoscut mai ales din tradiţiile civilizaţiilor antice greceşti şi romane. Acest lucru s-ar putea explica prin aceea că Apolo a trăit înainte de potop, când era posibilă circulaţia din zona Carpato-Danubiană spre sudul peninsulei Balcanice, iar în timpul lui Zamolsxis, care a trăit după potop, nu a mai fost posibilă, pentru o perioadă de timp, această circulaţie.

Prof.univ.dr.ing. Viorel Ungureanu, Bacău

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005.

2. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat?  Editura DACICA, Bucureşti, 2006.

3. Olariu, Constantin, Adevărul istoric despre alfabetul “chirilic” românesc. Dacoromania, nr. 80, Alba Iulia, 2016

4. Eugen Costel Popescu, De la Atlantida la calendarul Geto-dacic. Ed. MJM, Craiova 2010

5. Ungureanu, Viorel, Originea antică a numelui Moldovei. Al-IV-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000.Iaşi, Chişinău, Bacău, 2009.

6. Ungureanu, Viorel, Moleo Dava sau cetatea geţilor sciţi  care a dat numele Moldovei. Buletinul S.E.T.I.S., Iaşi, 2009.

7. Ungureanu, Viorel, Moleo Dava, cetatea care a dat  numele Moldovei.  Al XI-lea Congres Internaţional de Dacologie “Malus Dacus”Alba Iulia 2010.

8.Ungureanu, Viorel, Deceneu de la Moleo Dava şi Burebista. Al-VI-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000. Iaşi, Chişinău, Bacău, 2011.

9. Ungureanu, Viorel, Ro-zeul suprem al traco-geto-dacilor, Dacoromania, nr. 66,  Alba Iulia, 2013

10. Ungureanu, Viorel,  Burebista şi dezastrul suferit de romanii conduşi de Caius Antonius pe valea Siretului,  Dacoromania, nr.70, Alba Iulia, 2014

11. Ungureanu, Viorel, Scrierea danubiană şi tăbliţele de la Sinaia, Dacoromania, nr. 73, Alba Iulia, 2015

12. Ungureanu, Viorel, Rebo de no tero - legile pământului nostru, Dacoromania, nr. 74, Alba Iulia, 2015

13. Ungureanu, Viorel, Diegio – urmaşul lui Decebal la Sargedava, Dacoromania, nr. 75, Alba Iulia, 2015

14.Ungureanu, Viorel, Zido dava-denumirea din tăbliţele de la Sinaia a municipiului Alba Iulia, Dacoromania, nr. 78, Alba Iulia, 2016.

15.Ungureanu, Viorel, Decebal şi războaiele sale cu romanii conform tăbliţelor de la  Sinaia, Dacoromania, nr. 79, Alba Iulia, 2016

16.Ungureanu, Viorel, Religia geto dacilor şi a altor popoare din zona  carpato-danubiană şi balcanică conform tăbliţelor de la Sinaia, Dacoromania, nr. 82,Alba Iulia, 2016

17.Ungureanu, Viorel, Relatări despre geţii de pe malurile Istrului în tăbliţele de la Sinaia,  Dacoromania,  nr. 83, Alba Iulia, 2017

18. www.dacoromania-alba.ro; www.dacia.org;  www.dacii.ro.