|
Ştim cine, când şi în ce
împrejurări au fost duse osemintele pământeşti ale
Domnitorului Mihai
Viteazul din Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia
Ardealului, la Mănăstirea „Sfântul Mihail” de la Plăviceni din Ţara
Românească
„O viaţă avem români, deşteptaţi-vă, că am dormit destul!”
Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei
Argumente
convingătoare
Osemintele domnitorului Mihai Viteazul, primul unificator al neamului
românesc au fost duse, în anul 1648, din Mitropolia Ortodoxă a
Bălgradului - Alba Iulia şi Arhiepiscopia Ardealului „Sfânta Treime” la
Mănăstirea Plăviceni „Sfântul Arhanghel Mihail” din comuna Slăviteşti,
judeţul Teleorman.
=
Mănăstirea Plăviceni „Sfântul Arhanghel Mihail” a fost construită
de către rudele doamnei Stanca (soţia lui Mihai Viteazul) de marele
vornic Dobromirescu şi a soţiei sale, jupâneasa Elina în anul 1648. Pe
inscripţia de pe pisania mănăstirii, păstrată la Muzeul din Turnu
Măgurele rezultă data de 20 mai 1648.
Pe terenul respectiv, iniţial a fost o mănăstire de lemn, cunoscută sub
denumirea de „Mănăstirea Alunişul” construită de doamna Stanca
soţia lui Mihai Viteazul.
Legenda spune că la sfârşitul secolului XVI-lea doamna Stanca s-a ascuns
din calea năvălitorilor turci în pădurea de la Plăviceni.
Doamna Stanca a promis că dacă va scăpa cu viaţă, va construi o
mănăstire, fapt realizat sub numele de Mănăstirea Aluniş „Sfântul
Mihail”.
=
Mihai Viteazul ajuns la domnie în Ţara Românească în anul 1593, a aderat
la „Liga Sfântă” în anul 1594, formată din ţările creştine europene
(Statul Papal, Spania, Veneţia, Mantua, Toscana, Ferrara, Marele Cnezat
al Moscovei, Principatul Transilvaniei, Ţara Românească şi Principatul
Moldovei sub domnitorul Aron Vodă).
Domnitorul Mihai Viteazul dorea să aplice „Planul Dacic” privind unirea
celor trei ţări româneşti Ţara Românească, Ardealul şi Moldova având ca
exemplu pe strămoşii geto-daci care sub conducerea regelui Burebista (70
î.e.n. - 44 î.e.n.) au reuşit să întemeieze primul stat centralizat
puternic care a rezistat timp de patru decenii.
=
Mihai Viteazul la data de 2/12 mai 1595 a trimis la Alba Iulia,
capitala Principatului Transilvaniei, o delegaţie complexă formată din:
- Eftimie, mitropolitul Târgoviştei
- Teofil, episcopul Buzăului
- Mitrea, mare vornic
- Hristea, vornic
- Dimitrie Preda şi Borca, logofeţi
- Dan şi Teodosie, vistieri
- Radu Buzescu şi Stamate, postelnici şi
- Vintilă şi Radu, cluceri.
Delegaţia a fost primită de principele Sigismund Bathory iar la data de
20 mai 1595 au încheiat şi semnat cunoscutul tratat de alianţă, care
ulterior nu s-a mai respectat.
=
La data de 7 august 1595, principele Sigismund Bathory care
deasemenea era în „Liga Sfântă” s-a căsătorit la Alba Iulia cu
arhiducesa Maria Cristina.
La nunta respectivă a fost invitat şi Mihai Viteazul cu familia, care,
însă nu a putut participa, deoarece oastea turcească condusă de Sinan
Paşa era la Dunăre şi ameninţa Ţara Românească. În schimb Mihai Viteazul
a trimis la Alba Iulia pe reprezentanţii săi, boierii Stroe, Buzescu şi
Radu Calonfirescu, cu daruri scumpe de nuntă.
=
În perioada 19-31 decembrie 1596, Mihai Viteazul împreună cu
banul Mihalcea, Radu Buzescu şi alţi boieri din Ţara Românească, s-au
aflat la Alba Iulia. Cu această ocazie s-a discutat şi „Planul Josika”
privind unele anticipaţii de legături matrimoniale între familia
cancelarului Iösika Istvan / Ştefan Iosika şi a familiei lui Mihai
Viteazul, în vederea unirii neamului românesc.
Familia lui Jösika Istvan, a fost de origine valahă, care în decursul
timpului s-a integrat nobilimii maghiare.
Sigismund Bathory, între timp, a creat discordie între pretendenţii care
doreau să preia tronul Transilvaniei. Pentru al îndepărta pe Ştefan
Jösika, a colaborat cu Ştefan Bocskay, consilierul său
apropiat,duhovnicul, iezuitul Alfonso Carrillo şi cu comisarii
imperiali.
Dieta din acel an de la Alba Iulia, s-a desfăşurat în mod special în
Palatul Princiar, renunţându-se la Catedrala romano-catolică „Sf.
Mihail” din Alba Iulia, unde se desfăşura înainte cu regularitate.
După ce Ştefan Jösika a intrat în Palatul princiar uşile au fost blocate
de gărzile maghiare, fiind arestat, iar ulterior a fost adus în cetatea
Sătmarului unde la data de 1 septembrie 1598 a fost decapitat.
=
Domnitorul Moldovei, Aron Vodă care a aderat la „Liga Sfântă” în anul
1594, în acelaşi an a încheiat o înţelegere cu principele Transilvaniei,
Sigismund Bathory, prin care recunoştea suveranitatea Moldovei.
Ulterior Aron Vodă a recunoscut doar supremaţia Papei Clement al
VIII-lea şi a împăratului Rudolf al II-lea, considerându-se egalul
principelui. Sigismund Bathory datorită situaţiei create, a ordonat
arestarea domnitorului Moldovei, Aron Vodă. O gardă alcătuită din 400
mercenari unguri condusă de căpitanul cetăţii Hust (Regiunea
Transcarpatia) Gaspar Kornis, la arestat la Iaşi împreună cu familia, la
data 25/26 1959 fiind duşi şi reţinuţi la Castelul Martinuzzi de la
Vinţu de Jos, aflat aproape de capitala principatului, Alba Iulia.
La scurt timp Aron Vodă a decedat, fiind otrăvit.
Prin grija lui Mihai Viteazul, a fost înmormântat în vechea Mitropolie
Ortodoxă a Bălgradului din sec. XV-lea iar în anul 1597 rămăşiţele
pământeşti ale domnitorului Aron Vodă au fost reînhumate în noua
Mitropolie construită de Mihai Viteazul.
Urmare tragicului eveniment, văduva lui Aron Vodă împreună cu fiul
Bogdan, au fost trimişi acasă.
După înfrângerea lui Mihai Viteazul de la Mirăslău din 18 septembrie
1600, nobilimea maghiară din Alba Iulia a profanat sfântul locaş
mitropolitan, iar mormântul lui Aron Vodă a fost distrus, fapt relatat
de Mihai Viteazul la data de 3 februarie 1601 într-o corespondenţă cu
marele duce de Toscana, cu mare amărăciune şi indignare:
„… încă şi în biserica mea pe care o clădisem mai înainte, au intrat şi
au dezgropat oasele lui Aron Vodă, care de atâta timp era înmormântat şi
ale altor boieri de-ai mei şi le-au zvârlit afară. Aşa neomenie nu au
făcut nici păgâni”.
=
La sfârşitul anului 1596, la sosirea lui Mihai Viteazul în Alba
Iulia, a fost întâmpinat de mitropolitul ortodox al Bălgradului/Alba
Iulia, Ioan de Prislop, care se afla într-o bisericuţă modestă din
oraşul de jos, pe malul cursului vechi al râului Ampoi.
În această bisericuţă din oraşul de jos au ajuns credincioşii români,
deoarece au fost alungaţi de unguri din vechea Mitropolie Ortodoxă a
Bălgradului din sec. XV-lea, deoarece era în zona actuală a cetăţii şi
se afla în apropierea Episcopiei Maghiare Romano-catolice Sf. Mihail,
precum şi a cancelariei principatului şi a locuinţelor conducătorilor
unguri. Prezenţa Mitropoliei Ortodoxe a românilor în apropierea acestora
nu a mai fost acceptată.
Mihai Viteazul a rămas surprins neplăcut, când a văzut şi a constatat
existenţa şi condiţiile precare în care funcţiona Mitropolia Ortodoxă a
Românilor din Alba Iulia.
Sursele documentare, printre care în special ale prof. dr. în istorie
Gheorghe Anghel, cercetător la Muzeul Unirii din Alba Iulia timp de 40
de ani, dintre care peste 20 ani în funcţia de director la acest muzeu
important din România, rezultă că Mihai Viteazul fiind o personalitate
şi în cadrul Ligii Sfinte, a intervenit la principele Sigismund Bathory,
pentru a aproba construirea unei clădiri corespunzătoare unei
mitropolii.
Iniţial, principele Sigismund Bathory a aprobat să se repare vechea
clădire în care a funcţionat anterior mitropolia.
Mihai Viteazul un bun creştin al credinţei străbune - ortodoxia - a
reuşit în anul 1597 să construiască o nouă clădire pentru mitropolie,
tip răsăriteană, alături de vechea clădire a mitropoliei şi a unor
clădiri anexe care au fost reparate, funcţionând în continuare în cadrul
mitropoliei.
Mihai Viteazul a adus la Alba Iulia pe renumiţii zugravi de biserici şi
mănăstiri: Petre Armeanul, Mina şi Nicolae din Creta pentru a zugrăvii
noua clădire a mitropoliei.
În acelaşi timp Mihai Viteazul a luat unele măsuri deosebite şi cu mult
curaj, privind consolidarea credinţei străbune în Transilvania, prin
ridicarea Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului la rang de Arhiepiscopie a
Ardealului, subordonând-o în acelaşi timp Mitropoliei Târgoviştei din
Ţara Românească.
Marele nostru istoric Nicolae Iorga despre această Mitropolie Ortodoxă
de la Alba Iulia afirma: „ a fost cel mai trainic şi de mai folos
aşezământ al neamului românesc de peste munţi”.
Mihai Viteazul convingându-se de situaţia deosebit de grea în care se
afla biserica ortodoxă din Ardeal, împreună cu credincioşii români, a
hotărât şi a lăsat prin testament pentru urmaşii săi la domnie, ca anual
domnitorii Ţării Româneşti, să sprijine Mitropolia Ortodoxă a
Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului, cu suma de 6000 galbeni.
Ultimul domnitor al Ţării Româneşti care a sprijinit Mitropolia de la
Alba Iulia a fost Constantin Brâncoveanu, care a donat şi moşia de la
Merişani-Argeş - pe lângă alte bunuri materiale bisericeşti.
=
În luptele de la Şelimbăr din octombrie 1599 a fost ucis oşteanul
Danciu din Brâncoveni o personalitate de mare importanţă din Ţara
Românească.
Boierul Danciu a fost mare vornic, fiul lui Vâslan din Caracal şi al
Mariei fiica Calei din Brâncoveni şi tatăl viitorului domn al Ţării
Româneşti Matei Basarab.
Mihai Viteazul s-a preocupat îndeaproape de funeraliile boierului oştean
Danciu care a fost ucis în luptele de la Şelimbăr, pe care l-a
înmormântat cu ceremonia religioasă cuvenită în Mitropolia construită de
domnitor în anul 1597. Osemintele şi mormântul boierului Danciu s-au
aflat în această mitropolie până în anul 1648, când fiul său, domnitorul
Matei Basarab al Ţării Româneşti, a organizat acţiunea de mutare a
osemintelor tatălui său, de la Mitropolia lui Mihai Viteazul la
Mănăstirea Arnota unde s-a stabilit necropola familiei, încă din anii
1633-1636.
=
Matei Basarab, fiul boierului Danciu, s-a născut în anul 1580 în
Brâncoveni, iar în perioada 1632-1654 a fost domnul Ţării Româneşti.
Epoca lui Matei Basarab a fost o perioadă de dezvoltare culturală, dar
mai ales de sprijinire a credinţei străbune, mai ales prin construcţiile
de mănăstiri şi biserici. A ridicat din temelie 46 de biserici, inclusiv
în sudul Dunării la Vidin şi Sistov, sprijinind şi mănăstirile de la
Muntele Athos fiind considerat Ctitor Bisericesc al Neamului Românesc.
În timpul său s-a introdus limba română în locul celei slavone, în
documentele oficiale şi în legislaţie.
La vârsta de 20 de ani Matei Basarab era ostaş în armata lui Mihai
Viteazul, cu rangul de mare căpitan de darabani, alături de tatăl său
Danciu din Brâncoveni.
Matei Barasab, între anii 1633-1634 a ctitorit una dintre cele mai
frumoase mănăstiri din ţară, Arnota, care se află în localitatea
Costeşti din judeţul Vâlcea.
Stareţa mănăstirii Arnota - Ambrosia, povesteşte că „Matei Basarab a
zidit, mănăstirea în acest loc, deoarece înainte de a fi domn, găsise
scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în nişte stufărişuri, fiind
urmărit de turci”. Situaţie similară într-un fel cu Mănăstirea de lemn
Alunişul de la Plăviceni construită de doamna Stanca.
În semn de recunoştinţă, mănăstirea a fost construită cu scopul de a se
clădi necropola familiei, fapt confirmat de acţiunile întreprinse şi
realizate în continuare.
În anul 1648, domnitorul Matei Basarab, fiind în relaţii favorabile
cu principele Transilvaniei Gheorghe Raköczy a organizat aducerea
osemintelor tatălui său Danciu din Brâncoveni din Mitropolia Ortodoxă a
Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului şi reînhumarea lor la Mănăstirea
Arnota care nu întâmplător are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavril”.
Pe lespedea mormântului s-a săpat următorul text: „Aicea zac oasele
creştinului şi binecredinciosului şi a noastră rudă, boiaren, jupânului,
Danciului Vornicului Brâncoveanu şi prilejuindu-se moartea în Ţara
Ardealului, acolo i s-au îngropat trupul în Mitropolia Bălgradului, în
cursul anilor 7108(1599), iar fiu-său prealuminatul Ion Matei Basarab
voevod, Domnul Ţării Româneşti, într-al 16 an de domnile a lui
trimi-s-au pre credinciosul Mării Sale Dragomir Vel Vornic, îi aduse
oasele de le-au îngropat în această sfântă mănăstire Arnota care e
zidită din temelie de Măria-Sa”.
Acţiunea de aducere a osemintelor tatălui său Danciu, a fost bine
organizată, împreună cu personalităţile româneşti creştine din Ţara
Românească, cu privire la deplasarea la Alba Iulia în anul 1648.
Mormântul tatălui său Danciu, se afla alături de mormântul lui Mihai
Viteazul, existente intacte de la înmormântarea lor, în interiorul
Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului „Sfânta
Treime” construită de domnitor în anul 1597. Cu această ocazie unică din
anul 1648, acceptată şi de principele Gheorghe Raközy I, s-a realizat în
mod sigur, deshumarea osemintelor din amândouă morminte şi mutarea lor
în Ţara Românească. În perioada respectivă s-a construit Mănăstirea de
la Plăviceni „Sf. Mihail”.
Mănăstirea a fost construită pe moşiile şi cu cheltuiala boierului mare
vornic Dragomir Dobromirescu fiul vestitului Dobromir, mare Ban al
Craiovei şi a soţiei sale Elina, fiica lui Radu din Brâncoveni, rudă
apropiată cu domnitorul Ţării Româneşti Matei Basarab.
Mănăstirea a fost terminată la data de 2 mai 1648 aşa după cum
rezultă şi de pe frumoasa pisanie existentă.
Cu aducerea osemintelor pământeşti ale lui Mihai Viteazul şi a
boierului Danciu, a fost delegat chiar marele vornic Dragomir ctitorul
Mănăstirii de la Plăviceni, Sfântul Mihail, care, printre puţinele
mănăstiri are hramul „Sfântul Mihail”.
Descoperirea întâmplătoare a osemintelor lui Mihai Viteazul în anul
2010 la Plăviceni, după peste 360 de ani a fost o minune divină.
Stareţul Teoctist Moldoveanu, împreună cu călugării de la mănăstirea
„Arhanghelul Mihail” de la Plăviceni vor trebui să fie sprijiniţi de
urgenţă, pentru confirmarea adevărului istoric şi prin test ADN dacă
până în prezent nu s-a realizat.
În vederea confirmării adevărului istoric, deosebit de important,
referitor la această acţiune rugăm şi facem un apel insistent la
personalităţile competente, de a efectua testul ADN, având în vedere
personalitatea lui Mihai Viteazul, Primul Unificator al Neamului
Românesc, mai ales că suntem şi în Anul Centenarului şi având în vedere
posibilităţile existente:
Craniul domnitorului Mihai Viteazul se află în casetă la Mănăstirea
Dealul.
Osemintele domnitorului sunt la Mănăstirea din Plăviceni.
La Mănăstirea Cozia se află mormântul Maicii Teofana (Tudora) mama
lui Mihai Viteazul.
În revista Dacoromania nr. 91 vom
prezenta în continuare argumente convingătoare, care să confirme, cine,
când şi în ce împrejurări au fost duse osemintele lui Mihai Viteazul la
Mănăstirea „Arhan-ghelul Mihail” din la Plăviceni din Mitropolia
Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului de la Alba Iulia.
Ec. Ioan STRĂJAN
Continuare în Dacoromania nr. 91
Bibliografie
Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai
Voievod Viteazul
Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai
Viteazul, vol. I, vol. II
Anghel Gheorghe, Mihai Viteazul,
ctitorul bisericii Mitropoliei Transilvaniei de la Alba Iulia
Silviu Dragomir, Mormântul lui Mihai
Viteazul şi vechea catedrală de la Alba Iulia
Dacoromania, nr. 6, Breviar Mihai
Viteazul
Dacoromania, nr. 2, Mihai Viteazul,
primul unificator al neamului românesc şi Alba Iulia capitala celor trei
ţări româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Ardealul - secvenţe
|
