România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Un pictor român care nu trebuie dat uitării

Sava ALBESCU (1885-1957)

 

Sava Albescu s-a născut pe data de 1 octombrie 1885 în localitatea Boiţa, jud. Sibiu, într-o familie de plugari români nevoiaşi, fără avere, având doar o casă sărăcăcioasă.

Mama acestuia a dorit ca fiul ei să urmeze mai departe şcoala pentru a deveni notar, un om cu stare pentru acele vremuri dau pentru tânărul Sava această meserie nu reprezenta nimic.

A urmat cursurile celor şapte clase primare în satul natal între anii 1892-1899, iar la vârsta de 14 ani în anul 1899 împreună cu unchiul său din partea mamei Aurel Frăţilă trec munţii în Regatul României stabilindu-se pentru o perioada de timp la Brăila, angajându-se la un maestru pictor de biserici Matache Orăşanul, unde vor lucra doi ani pentru a primi mâncare, îmbrăcăminte şi învăţătură.

Începând cu anul 1901 se reîntorc în satul natal Boiţa, Sava continuându-şi activitatea de pictor realizând mic iconiţe pe lemn sau carton pe care le ducea la Sibiu punându-le la vânzare prin intermediul librăriei Arhidiecezei creştin ortodoxe. A fost încurajat permanent de către mama sa să-şi continue cariera aleasă alături fiindu-i şi consătenii,

În anul 1902, având vârsta de 17 ani Sava Albescu a plecat la Bucureşti, însoţit fiind de către unchiul său Aurel Frăţilă cu era de aceeaşi vârstă fiind şi acesta îndrăgostit de arta pictatului. Împreună aceştia vor lucra la diferite ateliere de pictură şi la diferiţi negustori de tablouri, iar într-un final au fost angajaţi să lucreze în atelierul pictorului decorator de firme Lefevre, un român după mamă, un om bolnav care după doi ani de la angajarea celor doi va muri. Tot în acest an Sava va începe să urmeze cursurile la Institutul de Belle Arte din Bucureşti, având o slabă frecvenţă la cursurile teoretice, dar nelipsit la toate cursurile practice realizate de pictorii Nicolae Grigorescu (1838-1907) şi George Demetrescu Mirea (1852-1934) care în timp îşi vor lăsa amprenta în viitoarele opere ale pictorului Sava Albescu.

SAVA ALBESCU - autoportret

O mare influenţă a avut-o asupra pictorului şi meşterii Matache Orăşanul (pictor de biserici), Lefevre şi alţi pictori bucureşteni. Prin atelierele cărora tânărul pictor s-a perindat.

Într-un moment de sinceritate artistul a declarat unor apropiaţi de ai săi: „La Belle Arte din Bucureşti, frecventam cursurile foarte rar, deoarece nu îmi plăcea teoria care nu era altceva decât vorbărie goală, eu doream să capăt meşteşug. Când lucram la şevalet cu pictorii Grigorescu şi Mirea eram nelipsit de la aceste cursuri, fiele amândurora ţărâna uşoară, aceştia au fost singurii pictori români care mi-au dat speranţe în acei ani de sărăcie artistică”.

Începând cu anul 1904 Sava Albescu se reîntoarce în satul natal dar nu va rămâne mult timp aici plecând la Sibiu unde se va angaja la un atelier de pictură pe o perioadă de trei ani realizând pentru diferiţi clienţi tablouri la comandă, dar nu a reuşit să strângă banii necesari pentru continuarea studiilor de arte plastice de la Paris, oraşul considerat la acea perioadă ca fiind capitala artelor moderne.

Fiind la Sibiu a citit într-un ziar al vremii că în oraşzul Brăila se va organiza o mare expoziţie cu vânzare a unor picturi realizate de unii artişti plastici consacraţi sau mai puţin consacraţi. A plecat la Brăila unde s-a înscris şi el pentru a participa la această expoziţie dar care s-a soldat cu un eşec total pentru el nereuşind să-şi vândă publicului vizitator nici una dintre lucrările sale. Descurajat şi lipsit de mijloace de existenţă, acesta şi-a petrecut o bună bucată de timp desenând schiţe şi unele portrete ale hamalilor din port care l-au îndrăgit pentru munca şi talentul său.

Între anii 1905-1906 Albescu va reveni din nou în Ardeal, cutrierând prin mai multe oraşe ca Sibiu, Sighişoara, Alba Iulia, Arad etc. A lucrat în special portrete pe care le-a vândut reuşind să-şi strângă o parte din suma necesară plecării în străinătate pentru continuarea studiilor.

Începând cu tumultosul an 1907 aflându-se din nou la Bucureşti Pictorul Albescu a participat la o manifestaţie a studenţilor organizată în stradă, protestul fiind îndreptat împotriva unei piese de teatru franţuzeşti de către o trupă de actori autohtonă, considerată de tinerii exaltaţi a fii reprezentanta „ciocoilor”. Din cauza acestei mişcări de stradă a studenţilor piesa a fost suspendată, iar pentru că Albescu a participat şi el la acest protest putea fii arestat în orice moment pe considerente politice. De teamă că va putea fi arestat într-o ţară străină pictorul părăseşte în grabă Bucureştiul trecând frontiera în Ardeal, stabilindu-se până la liniştirea lucrurilor în satul său natal.

Începând cu anul 1908 aflându-se la Sibiu va primi un ajutor nesperat din partea vicepreşedintelui Astra Iosif Sterca-Suluţiu (1827-1911) care deţinând şi funcţia preşedinte al Bănci Albina din Sibiu i-a înlesnit pictorului deschiderea unei expoziţii personale cu vânzare. Tot cu sprijinul lui Şuluţiu, acesta reuşeşte să-şi amenajeze un mic atelier de pictură în incinta căruia preda şi ora de desen şi pictură în particular. După un timp a reuşit să-şi strângă suficienţi bani pentru a pleca studii în străinătate.

Până în anul 1910 când a plecat la Paris Albescu a continua peregrinările sale prin diferite oraşe transilvane trecând din nou munţii în Regatul României, pictând pentru diferite persoane, formându-şi astfel o clientelă selectă, având totodată şi sprijinul ministrului din acea perioadă a educaţiei Spiru Haret (1851-1912). Un sprijin substanţial l-a primit pictorului şi din partea filantropului basarabean Vasile Stroescu (1845-1926) membru al Academiei Române, fiind şi cel care a promovat cultura neamului românesc prin acordarea de burse unor studenţi merituoşi români care nu aveau posibilităţi materiale de a-şi continua studiile. Acesta a cumpărat de la Albescu două lucrări pe care le-a plătit cu suma de 2000 coroane.

Odată ajuns la Paris pictorul Sava Albescu şi-a închiriat o locuinţă modestă în celebrul cartier al artiştilor numit „Cartierul Latin” din centrul Parisului.

A urmat cursurile Şcolii Naţionale Superioare de Arte Frumoase din Paris, şcoală fondată în anul 1648 de pictorul şi decoratorul francez Charles le Brun (1619-1690).

La această şcoală pictorul a urmat cursurile renumitului pictor şi ilustrator francez Francois Flameng (1856-1923) care văzându-i talentul şi lucrările realizate de acesta, l-a încurajat să continue.

Începând cu anii 1912,1913,1914, lucrările realizate de pictorul Albescu au început să fie prezentate la multe dintre saloanele expoziţionale de pictură organizate la Paris. Una dintre lucrările apreciate de către publicul francez aparţinând pictorului s-a intitulat „Portretul Domnei Bagdat”, prezentat la unul dintre saloanele de artă în anul 1912.

Începând cu anul 1914 când situaţia internaţională devine tulbure, pictorul este nevoit să părăsească Parisul şi Franţa din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, fiind considerat la acea perioadă ca fiind un supus al regimului dualist austro-ungar.

Albescu părăseşte Franţa ajungând cu greu la Rotterdam în Olanda, unde cu ajutorul ambasadei austro-ungare acreditată în acea ţară reuşeşte să obţină un permis de liberă trecere până la Sibiu. Odată ajuns în acest oraş, acesta a primit la domiciliul său ordinul de mobilizare pentru armata austro-ungară.

De frica plecării pe front, trece fraudulos frontiera ajungând la Târgu Jiu şi de aici pleacă spre Bucureşti. Începând cu anul 1916 se va  înrola ca şi voluntar în armata română fiind acreditat ca şi corespondent de front, pictor pe lângă Statul Major General Român. În această calitate Sava Albescu pleacă pe front unde va desena momente din timpul acţiunilor militare, scene cu prizonieri în marş, spitale de campanie cu răniţi etc.

În anul 1919 după terminarea războiului şi realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, artistul cunoaşte pe fiica notarului public din localitatea Ighiu Elvira Jurca cu care se va căsători stabilindu-se împreună în localitatea Teiuş, jud. Alba unde îşi vor cumpăra o casă şi pământ

Şi-a continuat munca de pictor astfel că în anul 1927 a deschis o expoziţie cu lucrări realizate de el în oraşul Cluj unde s-a bucurat de aprecieri din partea publicului vizitator.

În anul 1931 deschide o nouă expoziţie în oraşul Sighişoara iar în anul 1938 la Bucureşti în Sala Teatrului „Aro”.

Pe timpul cât locuia în satul Teiuş, artistul a cunoscut frumuseţea Munţilor Apuseni, a portului popular de aici şi oamenii locului care l-au inspirat în realizarea unor pituri dedicate eroilor neamului Horea, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu, precum şi portretele ţăranilor moţi şi a îndeletnicirilor acestora.

După terminarea celui de-al doilea război mondial şi instaurarea în România a Regimului Stalinisto-comunist, în anul 1947, Sava Albescu, s-a împrumutat cu suma de 15.000 lei pentru a deschide în oraşul Marii Uniri Alba Iulia o expoziţie cu vânzare, pentru a obţine aceşti bani pictorul şi-a ipotecat cas50 de tablouri realizate de el. această expoziţie s-a soldat cu un eşec total, pictorul neputând să-şi vândă nici un tablou pentru a-şi acoperi suma împrumutată de la bancă.

Fiind în relaţii apropiate cu liderul comunist al acelei perioade dr. Petru Groza (1884-1958), acesta văzând că pictorul se afla într-o perioadă critică a cumpărat de la acesta mai multe lucrări printre care şi tablourile care îi înfăţişa pe Horea, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu, de asemenea Groza i-a solicitat să-i facă portretul în ulei pe pânză.

Albescu şi-a dat seama că dacă dorea să coexiste ca şi pictor independent, în noile condiţii politice, trebuie să se complacă în realizarea de picturi conform cerinţelor structurilor politice ale acelei perioade.

În anul 1949 la vârsta de 64 de ani pictorul va trimite un memoriu adresat consilierului cultural al jud. Alba Dumitru Ciumbrudean (1890-1985) pe care îl cunoştea din perioada interbelică, pentru a-l ajuta să fie admis în Sindicatul Artiştilor Plastici al jud. Alba, pentru a primi câte o cartelă pentru el şi familie în vederea procurării de produse alimentare şi să intervină la eşaloanele superioare pentru a primi o pensie de stat din partea Ministerului Artelor pentru munca depusă, pentru care trebuia să picteze portretele lui Lenin, Stalin şi F. Engels.

A mai primit unele comenzi din partea organelor de partid pentru realizarea portretelor lui Decebal, Nicolae Bălcescu, Tudor Vladimirescu etc. pentru care a fost retribuit.

Cu toate că şi-a încălcat orgoliile personale privind regimul în care a trăit pictorul Albescu a rămas un om vertical şi un bun român.

S-a stins din viaţă pe data de 27 decembrie 1957 la vârsta de 72 de ani, trupul său neînsufleţit fiind înmormântat în cimitirul ortodox din localitatea Feneş, jud. Alba.

În anul 1977 la comemorarea a 20 de ani de la trecerea în nefiinţă a pictorului, a fost organizată o expoziţie de către organele de cultură ale acelei perioade, în care i-au fost expuse o mare parte a lucrărilor sale. În anul 2007 cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea pictorului prin grija conducerii Muzeului Naţional al Unirii din municipiul Alba Iulia şi în cooperare cu Muzeul de Istorie „Brukethal” din municipiul Sibiu a fost organizată o expoziţie cu cele mai importante lucrări realizate de pictor în decursul timpului, editându-se tot în acea perioadă şi un catalog cu operele prezentate în expoziţie aparţinând lui Sava Albescu.

În luna octombrie 2008 la Biblioteca „Lucian Blaga”din municipiul Alba Iulia a fost prezentată o evocare referitor la viaţa şi activitatea pictorului.

 

Nicolae PARASCHIVESCU

 

Bibliografie

Din „Biografia pictorului Sava Albescu (1885-1957)” cu referire la două documente datând din anul 1949, Gabriela Mircea şi Smaranda Cutean - Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia;

Revista „Dacoromania” - Sava Albescu, prof. Traian Domşa.

  Sava Albescu, Portretul Domnitorului Mihai Viteazul

Portret de bătrân moț - 1934,
pictură în ulei de Sava Albescu,
colecție particulară

Portret de fetiță, pictură în ulei
pe pânză lipită pe carton de Sava
Albescu, colecție particulară