|
Un pictor român care
nu trebuie dat uitării
Sava ALBESCU
(1885-1957)
Sava Albescu s-a născut pe data de 1
octombrie 1885 în localitatea Boiţa, jud. Sibiu, într-o familie de
plugari români nevoiaşi, fără avere, având doar o casă sărăcăcioasă.
Mama acestuia a dorit ca fiul ei să urmeze
mai departe şcoala pentru a deveni notar, un om cu stare pentru acele
vremuri dau pentru tânărul Sava această meserie nu reprezenta nimic.
A urmat cursurile celor şapte clase primare
în satul natal între anii 1892-1899, iar la vârsta de 14 ani în anul
1899 împreună cu unchiul său din partea mamei Aurel Frăţilă trec munţii
în Regatul României stabilindu-se pentru o perioada de timp la Brăila,
angajându-se la un maestru pictor de biserici Matache Orăşanul, unde vor
lucra doi ani pentru a primi mâncare, îmbrăcăminte şi învăţătură.
Începând cu anul 1901 se reîntorc în satul
natal Boiţa, Sava continuându-şi activitatea de pictor realizând mic
iconiţe pe lemn sau carton pe care le ducea la Sibiu punându-le la
vânzare prin intermediul librăriei Arhidiecezei creştin ortodoxe. A fost
încurajat permanent de către mama sa să-şi continue cariera aleasă
alături fiindu-i şi consătenii,
În anul 1902, având vârsta de 17 ani Sava
Albescu a plecat la Bucureşti, însoţit fiind de către unchiul său Aurel
Frăţilă cu era de aceeaşi vârstă fiind şi acesta îndrăgostit de arta
pictatului. Împreună aceştia vor lucra la diferite ateliere de pictură
şi la diferiţi negustori de tablouri, iar într-un final au fost angajaţi
să lucreze în atelierul pictorului decorator de firme Lefevre, un român
după mamă, un om bolnav care după doi ani de la angajarea celor doi va
muri. Tot în acest an Sava va începe să urmeze cursurile la Institutul
de Belle Arte din Bucureşti, având o slabă frecvenţă la cursurile
teoretice, dar nelipsit la toate cursurile practice realizate de
pictorii Nicolae Grigorescu (1838-1907) şi George Demetrescu Mirea
(1852-1934) care în timp îşi vor lăsa amprenta în viitoarele opere ale
pictorului Sava Albescu.
 SAVA
ALBESCU - autoportret
O mare influenţă a avut-o asupra pictorului
şi meşterii Matache Orăşanul (pictor de biserici), Lefevre şi alţi
pictori bucureşteni. Prin atelierele cărora tânărul pictor s-a perindat.
Într-un moment de sinceritate artistul a
declarat unor apropiaţi de ai săi: „La Belle Arte din Bucureşti,
frecventam cursurile foarte rar, deoarece nu îmi plăcea teoria care nu
era altceva decât vorbărie goală, eu doream să capăt meşteşug. Când
lucram la şevalet cu pictorii Grigorescu şi Mirea eram nelipsit de la
aceste cursuri, fiele amândurora ţărâna uşoară, aceştia au fost singurii
pictori români care mi-au dat speranţe în acei ani de sărăcie
artistică”.
Începând cu anul 1904 Sava Albescu se
reîntoarce în satul natal dar nu va rămâne mult timp aici plecând la
Sibiu unde se va angaja la un atelier de pictură pe o perioadă de trei
ani realizând pentru diferiţi clienţi tablouri la comandă, dar nu a
reuşit să strângă banii necesari pentru continuarea studiilor de arte
plastice de la Paris, oraşul considerat la acea perioadă ca fiind
capitala artelor moderne.
Fiind la Sibiu a citit într-un ziar al vremii
că în oraşzul Brăila se va organiza o mare expoziţie cu vânzare a unor
picturi realizate de unii artişti plastici consacraţi sau mai puţin
consacraţi. A plecat la Brăila unde s-a înscris şi el pentru a participa
la această expoziţie dar care s-a soldat cu un eşec total pentru el
nereuşind să-şi vândă publicului vizitator nici una dintre lucrările
sale. Descurajat şi lipsit de mijloace de existenţă, acesta şi-a
petrecut o bună bucată de timp desenând schiţe şi unele portrete ale
hamalilor din port care l-au îndrăgit pentru munca şi talentul său.
Între anii 1905-1906 Albescu va reveni din
nou în Ardeal, cutrierând prin mai multe oraşe ca Sibiu, Sighişoara,
Alba Iulia, Arad etc. A lucrat în special portrete pe care le-a vândut
reuşind să-şi strângă o parte din suma necesară plecării în străinătate
pentru continuarea studiilor.
Începând cu tumultosul an 1907 aflându-se din
nou la Bucureşti Pictorul Albescu a participat la o manifestaţie a
studenţilor organizată în stradă, protestul fiind îndreptat împotriva
unei piese de teatru franţuzeşti de către o trupă de actori autohtonă,
considerată de tinerii exaltaţi a fii reprezentanta „ciocoilor”. Din
cauza acestei mişcări de stradă a studenţilor piesa a fost suspendată,
iar pentru că Albescu a participat şi el la acest protest putea fii
arestat în orice moment pe considerente politice. De teamă că va putea
fi arestat într-o ţară străină pictorul părăseşte în grabă Bucureştiul
trecând frontiera în Ardeal, stabilindu-se până la liniştirea lucrurilor
în satul său natal.
Începând cu anul 1908 aflându-se la Sibiu va
primi un ajutor nesperat din partea vicepreşedintelui Astra Iosif
Sterca-Suluţiu (1827-1911) care deţinând şi funcţia preşedinte al Bănci
Albina din Sibiu i-a înlesnit pictorului deschiderea unei expoziţii
personale cu vânzare. Tot cu sprijinul lui Şuluţiu, acesta reuşeşte
să-şi amenajeze un mic atelier de pictură în incinta căruia preda şi ora
de desen şi pictură în particular. După un timp a reuşit să-şi strângă
suficienţi bani pentru a pleca studii în străinătate.
Până în anul 1910 când a plecat la Paris
Albescu a continua peregrinările sale prin diferite oraşe transilvane
trecând din nou munţii în Regatul României, pictând pentru diferite
persoane, formându-şi astfel o clientelă selectă, având totodată şi
sprijinul ministrului din acea perioadă a educaţiei Spiru Haret
(1851-1912). Un sprijin substanţial l-a primit pictorului şi din partea
filantropului basarabean Vasile Stroescu (1845-1926) membru al Academiei
Române, fiind şi cel care a promovat cultura neamului românesc prin
acordarea de burse unor studenţi merituoşi români care nu aveau
posibilităţi materiale de a-şi continua studiile. Acesta a cumpărat de
la Albescu două lucrări pe care le-a plătit cu suma de 2000 coroane.
Odată ajuns la Paris pictorul Sava Albescu
şi-a închiriat o locuinţă modestă în celebrul cartier al artiştilor
numit „Cartierul Latin” din centrul Parisului.
A urmat cursurile Şcolii Naţionale Superioare
de Arte Frumoase din Paris, şcoală fondată în anul 1648 de pictorul şi
decoratorul francez Charles le Brun (1619-1690).
La această şcoală pictorul a urmat cursurile
renumitului pictor şi ilustrator francez Francois Flameng (1856-1923)
care văzându-i talentul şi lucrările realizate de acesta, l-a încurajat
să continue.
Începând cu anii 1912,1913,1914, lucrările
realizate de pictorul Albescu au început să fie prezentate la multe
dintre saloanele expoziţionale de pictură organizate la Paris. Una
dintre lucrările apreciate de către publicul francez aparţinând
pictorului s-a intitulat „Portretul Domnei Bagdat”, prezentat la unul
dintre saloanele de artă în anul 1912.
Începând cu anul 1914 când situaţia
internaţională devine tulbure, pictorul este nevoit să părăsească
Parisul şi Franţa din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, fiind
considerat la acea perioadă ca fiind un supus al regimului dualist
austro-ungar.
Albescu părăseşte Franţa ajungând cu greu la
Rotterdam în Olanda, unde cu ajutorul ambasadei austro-ungare acreditată
în acea ţară reuşeşte să obţină un permis de liberă trecere până la
Sibiu. Odată ajuns în acest oraş, acesta a primit la domiciliul său
ordinul de mobilizare pentru armata austro-ungară.
De frica plecării pe front, trece fraudulos
frontiera ajungând la Târgu Jiu şi de aici pleacă spre Bucureşti.
Începând cu anul 1916 se va înrola ca şi voluntar în armata română
fiind acreditat ca şi corespondent de front, pictor pe lângă Statul
Major General Român. În această calitate Sava Albescu pleacă pe front
unde va desena momente din timpul acţiunilor militare, scene cu
prizonieri în marş, spitale de campanie cu răniţi etc.
În anul 1919 după terminarea războiului şi
realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, artistul cunoaşte pe
fiica notarului public din localitatea Ighiu Elvira Jurca cu care se va
căsători stabilindu-se împreună în localitatea Teiuş, jud. Alba unde îşi
vor cumpăra o casă şi pământ
Şi-a continuat munca de pictor astfel că în
anul 1927 a deschis o expoziţie cu lucrări realizate de el în oraşul
Cluj unde s-a bucurat de aprecieri din partea publicului vizitator.
În anul 1931 deschide o nouă expoziţie în
oraşul Sighişoara iar în anul 1938 la Bucureşti în Sala Teatrului „Aro”.
Pe timpul cât locuia în satul Teiuş, artistul
a cunoscut frumuseţea Munţilor Apuseni, a portului popular de aici şi
oamenii locului care l-au inspirat în realizarea unor pituri dedicate
eroilor neamului Horea, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu, precum şi
portretele ţăranilor moţi şi a îndeletnicirilor acestora.
După terminarea celui de-al doilea război
mondial şi instaurarea în România a Regimului Stalinisto-comunist, în
anul 1947, Sava Albescu, s-a împrumutat cu suma de 15.000 lei pentru a
deschide în oraşul Marii Uniri Alba Iulia o expoziţie cu vânzare, pentru
a obţine aceşti bani pictorul şi-a ipotecat cas50 de tablouri realizate
de el. această expoziţie s-a soldat cu un eşec total, pictorul neputând
să-şi vândă nici un tablou pentru a-şi acoperi suma împrumutată de la
bancă.
Fiind în relaţii apropiate cu liderul
comunist al acelei perioade dr. Petru Groza (1884-1958), acesta văzând
că pictorul se afla într-o perioadă critică a cumpărat de la acesta mai
multe lucrări printre care şi tablourile care îi înfăţişa pe Horea,
Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu, de asemenea Groza i-a solicitat să-i
facă portretul în ulei pe pânză.
Albescu şi-a dat seama că dacă dorea să
coexiste ca şi pictor independent, în noile condiţii politice, trebuie
să se complacă în realizarea de picturi conform cerinţelor structurilor
politice ale acelei perioade.
În anul 1949 la vârsta de 64 de ani pictorul
va trimite un memoriu adresat consilierului cultural al jud. Alba
Dumitru Ciumbrudean (1890-1985) pe care îl cunoştea din perioada
interbelică, pentru a-l ajuta să fie admis în Sindicatul Artiştilor
Plastici al jud. Alba, pentru a primi câte o cartelă pentru el şi
familie în vederea procurării de produse alimentare şi să intervină la
eşaloanele superioare pentru a primi o pensie de stat din partea
Ministerului Artelor pentru munca depusă, pentru care trebuia să picteze
portretele lui Lenin, Stalin şi F. Engels.
A mai primit unele comenzi din partea
organelor de partid pentru realizarea portretelor lui Decebal, Nicolae
Bălcescu, Tudor Vladimirescu etc. pentru care a fost retribuit.
Cu toate că şi-a încălcat orgoliile personale
privind regimul în care a trăit pictorul Albescu a rămas un om vertical
şi un bun român.
S-a stins din viaţă pe data de 27 decembrie
1957 la vârsta de 72 de ani, trupul său neînsufleţit fiind înmormântat
în cimitirul ortodox din localitatea Feneş, jud. Alba.
În anul 1977 la comemorarea a 20 de ani de la
trecerea în nefiinţă a pictorului, a fost organizată o expoziţie de
către organele de cultură ale acelei perioade, în care i-au fost expuse
o mare parte a lucrărilor sale. În anul 2007 cu ocazia împlinirii a 50
de ani de la moartea pictorului prin grija conducerii Muzeului Naţional
al Unirii din municipiul Alba Iulia şi în cooperare cu Muzeul de Istorie
„Brukethal” din municipiul Sibiu a fost organizată o expoziţie cu cele
mai importante lucrări realizate de pictor în decursul timpului,
editându-se tot în acea perioadă şi un catalog cu operele prezentate în
expoziţie aparţinând lui Sava Albescu.
În luna octombrie 2008 la Biblioteca „Lucian
Blaga”din municipiul Alba Iulia a fost prezentată o evocare referitor la
viaţa şi activitatea pictorului.
Nicolae PARASCHIVESCU
Bibliografie
Din „Biografia pictorului Sava Albescu
(1885-1957)” cu referire la două documente datând din anul 1949,
Gabriela Mircea şi Smaranda Cutean - Muzeul Naţional al Unirii Alba
Iulia;
Revista „Dacoromania” - Sava Albescu, prof.
Traian Domşa.
|
Sava
Albescu, Portretul Domnitorului Mihai Viteazul
Portret de
bătrân moț - 1934,
Portret
de fetiță, pictură în ulei