România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Contribuţia locuitorilor din fostul Judeţ Turda-Arieş la Fondul Jertfelor Liniei Demarcaţionale (1919)

       

Unirea Transilvaniei cu România, proclamată de marea adunare a naţiunii române, desfăşurată la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, a determinat o puternică efervescenţă naţională în rândul tuturor locuitorilor români ai provinciei. Pe plan extern, actul de la Alba Iulia, recunoscut de Puterile Aliate, a fost puternic contestat de statul maghiar, care a recurs inclusiv la folosirea forţei armate pentru împiedicarea lui.

Constituirea Fondului jertfelor liniei demarcaţionale. Oprirea ofensivei armatei române, în Transilvania, în urma dispoziţiilor comandamentului aliat, a permis forţelor maghiare să reia acţiunile antiromâneşti în zona liniei de demarcaţie stabilite de Aliaţi. Scopul acestor acţiuni a fost reocuparea Transilvaniei, fapt sesizat clar de Constantin Kiriţescu, care consemna în lucrarea lui, dedicată participării României la Primul Război Mondial, că „recâştigarea Ardealului este acum obiectivul principal al sforţărilor lor”1(Endnotes)

Regimul maghiar a avut un pronunţat caracter antiromânesc, care s-a materializat în grave abuzuri şi atrocităţi la adresa populaţiei româneşti din regiune2. Presa românească a vremii, din Transilvania, a semnalat, de altfel, atrocităţile la care au fost supuşi locuitorii români, indiferent de statutul lor social3.

În aceste momente dificile, solidaritatea românilor de pretutindeni avea să se manifeste la un nivel nemaiîntâlnit. În sprijinul fraţilor lor din zona linei de demarcaţie, năpăstuiţi de ocupanţii unguri, locuitorii din restul provinciei au venit, atât prin strângerea de fonduri în bani, cât şi prin donaţii de bunuri materiale şi alimente.

Iniţiativa colectării de fonduri băneşti şi de ajutoare materiale, în scopul sprijinirii românilor din zona liniei de demarcaţie, supuşi represiunilor maghiare, a revenit femeilor române din Sibiu şi din împrejurimi. În adunarea Reuniunii femeilor române din Sibiu din 18 martie 1919, acestea au decis înfiinţarea Fondului jertfelor liniei demarcaţionale sau al liniei de demarcaţie. Potrivit informaţiilor de care dispunem, Acesta urma să se constituie din „colecte, chete, daruri ori alte ofrande de la locuitorii întregii ţări româneşti, precum şi de la oficii publice, bisericeşti, institute particulare şi de umanitate4. Scopul fondului era acela de a veni în ajutorul victimelor violenţelor maghiare5.

Administrarea fondului era încredinţată Băncii Albina din Sibiu. Către aceasta trebuiau trimise „direct toate ofrandele”, distribuirea ajutoarelor urma a se realiza „prin Comitetul Executiv cu ajutorul organelor ce va afla de cuviinţă”, iar termenul final de încheiere a strângerii contribuţiilor era fixat pentru 1 mai 19196. Aşa cum informaţiile o vor arăta, însă, această dată avea să fie prelungită ulterior, fără a mai fi stabilită una finală.

Potrivit unei minute a unei şedinţe desfăşurate în 25 martie 1919, conducerea Băncii Albina, răspundea favorabil solicitării cu privire la administrarea fondului făcută în numele Comitetului Executiv al Reuniunii femeilor române din Sibiu de Catinca Bârseanu, preşedinta acesteia7. Exprimându-şi acordul cu privire la solicitarea femeilor din Sibiu şi jur, participanţii la şedinţă puneau următoarea rezoluţie: „Institutul primeşte administrarea fondului în sensul dispoziţiunilor fixate de comitetul femeilor române şi încredinţează cu purtarea socotelilor pe funcţionarul Enea Hocman” 8.

De asemenea, în acţiunea de strângere a colectelor s-au implicat activ patru ziare din Transilvania: Telegraful Român, Patria, Renaşterea Română şi Unirea Poporului. De altfel, din paginile lor dispunem de cele mai consistente informaţii cu privire la evoluţia Fondului jertfelor liniei demarcaţionale.

Au răspuns imediat apelului Reuniunii femeilor române din Sibiu, alte asociaţii ale femeilor, atât din Transilvania, cât şi din Vechiul Regat. Acestora li s-au alăturat instituţii ale administraţiei publice, organisme militare, instituţii religioase, instituţii financiare şi economice, societăţi comerciale, atât din Transilvania, cât şi din Vechiul Regat, sau chiar din afara graniţelor (Ungaria), precum şi un număr impresionant de persoane particulare.

Donaţiile pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale, au început să fie făcute încă din primele zile ale funcţionării sale. Cum era şi firesc, primele donaţii ai fost făcute de instituţii şi persoane din Sibiu. În scurt timp, contribuţiile au început să curgă de pe întreg spaţiul locuit de români, astfel că, în conformitate cu cifrele publicate în Telegraful Român, nr. 29, din 12/25 martie 1919, în numai câteva zile de la înfiinţare se strânseseră în fond 34.362 de coroane9.

Parcurgerea presei ne arată faptul că strângerea de fonduri pentru victimele atrocităţilor maghiare de dincolo de lina de demarcaţie nu s-au oprit la 1 mai 1919, aşa cum fusese stabilit iniţial, ci a continuat şi după această dată. La sfârşitul lunii iunie 1919, moment de la care dispunem de ultimele informaţii transmise presei cu privire la situaţia donaţiilor pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale, suma acestora se ridica la 541.476 coroane şi 65 de filleri10.

De la sfârşitul lunii iunie 1919 nu mai dispunem de informaţii, provenite din presă, cu privire la noi colecte pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale. Nici documentele Băncii Albina, respectiv majoritatea registrelor pe anul 1919, solicitate Serviciului Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale, nu ne-au fost accesibile, ele neputând fi identificate. În consecinţă, ne-am văzut siliţi să admitem ca sumă finală, intrată în contul Fondului jertfelor liniei demarcaţionale, cea de „peste 700.000 coroane”, avansată de Catinca Bârseanu şi V. Bologa în Raportul general pe anii 1917/18 şi 1918/19, al  Comitetului Executiv al Reuniunii Femeilor Române din Sibiu, publicat în 191911.

Contribuţia locuitorilor din fostul judeţ Turda-Arieş. Apelul femeilor din Sibiu a aflat un amplu ecou, atât în rândul locuitorilor din Transilvania. Presa vremii înregistrează, între alte donaţii pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale, şi pe cele făcute de o serie de locuitori sau instituţii din fostul judeţ Turda-Arieş.

Parcurgerea presei vremii din Transilvania, respectiv a celei implicate în activităţile legate de funcţionarea Fondul jertfelor liniei demarcaţionale, ne relevă faptul că participarea locuitorilor din fostul judeţ Turda-Arieş a fost redusă. Ceea ce iese clar în evidentă este numărul scăzut al donaţiilor făcute, precum şi valoarea totală redusă a acestora.

Potrivit datelor publicate în presă, avem aici în vedere ziarele Telegraful Român, Patria şi Renaşterea Română, din fostul judeţ Turda-Arieş au fost făcute pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale doar cinci donaţii. Dintre acestea, trei au fost realizate de două reuniuni de femei, una de o comunitate rurală întreagă, iar ultima de o persoană particulară. Situaţia concretă se prezintă astfel:

- 196 coroane – donaţia comunei Ocolişul Mare12;

- 1.597 coroane – donaţia Reuniunii femeilor române din Turda13;

- 11.55 coroane – o a doua donaţie a Reuniunii femeilor române din Turda14;

- 115 coroane şi 50 filleri – donaţia lui Ioan Petru Todea din Albac15;

- 290 coroane – donaţia Reuniunii femeilor române din Câmpeni16.

Suma totală a donaţiilor provenite din fostul judeţ Turda-Arieş s-a ridicat la 3.353 coroane şi 50 filleri. Aceasta reprezintă aproximativ 0.48% din valoarea totală a donaţiilor făcute pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale.

O constatare din respectivele informaţii este aceea că şi în cazul judeţului Turda-Arieş, princiala contribuţie la Fondul jertfelor liniei demarcaţionale a revenit unor reuninuni de femei, în situaţia de faţă, Reuniunilor femeilor romaâne din Turda şi Câmpeni. Contribuţia acestora s-a ridicat la suma de 3.042 coroane, adică de peste 90,72% din valoarea totală a donaţiilor făcute de judeţ. Comparativ cu aceasta, donaţia realizată de comuna Ocolişul Mare, de 196 coroane, reprezintă circa 5, 85%, iar cea a lui Ioan Petru Todea, de 115 coroane şi 50 filleri, aproximativ 3,43%.

Consideraţii finale. La sfârşitul anului 1918 şi la începutul lui 1919, Ungaria a ocupat o serie de teritorii româneşti din vestul Transilvaniei, din zona liniei de demarcţie. Românii intrati sub ocupaţie maghiară au fost supuşi unor atrocităţi greu de imaginat.

Ca răspuns la violenţele maghiare, la 18 martie 1919, din iniţiativa Reuniunii femeilor române din Sibiu a fost constituit Fondul jertfelor liniei demarcaţionale. Prin intermediul lui urma să se vină în ajutorul victimelor opresiunii maghiare. La momentul încheierii acţiunii de strângere de donaţii, în contul fonsului intraseră peste 700.000 coroane.

Din fostul judeţ Turda-Arieş au făcut donaţii pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale două reuniuni de femei (de 3.042 coroane coroane), o comunitate rurală (196 coroane) şi o persoană particulară (115 coroane şi 50 filleri). Valoarea totală a donaţiilor provenite din fostul judeţ Turda-Arieş s-a ridicat la suma 3.353 coroane şi 50 filleri, reprezentând aproximativ 0,48% din suma totală strânsă în contul Fondului jertfelor liniei demarcaţionale.

Dr. Vasile MĂRCULEŢ*

Dr. Alexandru BUCUR**

 

                NOTE

* Profesor, Colegiul Tehnic „Mediensis” din Mediaş

** Colonel în rezervă, Sibiu

1 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. II, Bucureşti, 1989, p. 417.

2 D. Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Bucureşti, 1994, p. 162-163; C. Kiriţescu, op. cit., p. 417.

3 Telegraful Român, anul LXVII, nr. 27, din 7/20 martie 1919, p. 2, 6; Telegraful Român, anul LXVII, nr. 47, din 20 mai 1919, p. 2-3.

4 Ibidem, p. 2.

5 Ibidem.

6 Ibidem.

7 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sibiu, fond „Albina”, inventar 47, Inventarul registrelor Banca Albina Sibiu, 1871-1951, registrul nr. 21, f. 92.

8 Ibidem.

9 Telegraful Român, anul LXVII, nr. 27, din 7/20 martie 1919, p. 2.

10 Idem, anul LXVII, nr. 60, din 28 iunie 1919, p. 7.

11 Anuarul Reuniunii Femeilor Române din Sibiu pe anii 1917/19 şi 1918/19, Sibiu, 1919, p. 15; Cf. Valeria Şoroştineanu, Reuniunea Femeilor Române din Sibiu în anii Primului Război Mondial, în „Astra Sebesiensis”, 2, 2016, p. 69.

12 Telegraful Român, anul LXVII, nr. 46, din 17 mai 1919, p. 6.

13 Ibidem.

14 Idem, anul LXVII, nr. 54, din 14 iunie 1919, p. 6.

15 Idem, anul LXVII, nr. 59, din 26 iunie 1919, p. 6; Renaşterea Română, anul I, nr. 135, din 6 iulie 1919, p. 3.

16 Idem, anul LXVII, nr.