|
Ecoul Marii Uniri de la
1 Decembrie 1918 în documente de arhivă şi presa vremii din Banat
(1919-1940)
Împlinirea în acest an a celor 0 sută de
ani de la Marea Unire, înfăptuită în cetatea de la Alba Iulia, prin
voinţa unanimă a românilor de peste Carpaţi, este un bun prilej de a
reda, prin documente de arhivă şi din presa vremii, modul în care
bănăţenii au perceput acest eveniment la care au participat cu toată
răspunderea şi însufleţirea, atitudinea lor în timp faţă de înfăptuirea
hotărârilor luate. Documentele sunt extrem de numeroase, vom face numai
o succintă prezentare.
Aşa cum se cunoaşte, în vara anului
1919, în Banat se instaurează administraţia românească după retragerea
trupelor regale sârbeşti. La 3 august trupele române îşi fac triumfal
intrarea în Timişoara în entuziasmul general al populaţiei româneşti.
Aniversarea unui an de la istoricul
eveniment va determina Prefectura judeţului Timiş-Torontal să emită
ordonanţa nr. 4919 din 23 noiembrie 1919, semnată de prefectul român dr.
Aurel Cosma în care se va sublinia:” Ziua de 1 Decembrie 1918
rămâne veşnic sfântă şi memorabilă în istoria neamului românesc pentru
că fiii Daciei Traiane în ziua aceasta au rupt pentru totdeauna
lanţurile sclaviei milenare, decretând la Alba Iulia unirea lor cu
fraţii de pretutindeni, ea realizând visul de veacuri al unui popor
asuprit de soarta vitregă de până acum să făurească România Mare,
fortăreaţă inexpugnabilă a fiinţei naţionale şi santinelă veşnică a
latinităţii în Orient. Drept aceea delegaţii neamului românesc întruniţi
la Alba Iulia au decretat ziua aceasta de „Ziua Libertăţii”, care sfântă
are să fie pentru totdeauna şi pentru toată suflarea românească.
Supus fidel al acestei hotărâri Ordon
precum urmează:
1. Ziua de 1 Decembrie se decretează
pentru totdeauna ZI DE SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ fiind în toate bisericile a
tuturor confesiunilor aflătoare pe teritoriul prefecturilor mele a se
celebra serviciu Dumnezeiesc, drept mulţămită pentru unirea desăvârşită
a tuturor românilor din fosta Ungarie, sub sceptrul glorios al M. S.
Regele Ferdinand I cu toţi ceilalţi români de pretutindeni.
2. Preoţii celebranţi vor avea în
fiecare biserică o cuvântare potrivită acestui act măreţ a explica
credincioşilor însemnătatea acestei zile, îndemnându-i la iubirea de
neam şi de patrie şi la alipirea veşnică către România Mare.
3. Directorii şcoalelor, atât a celor de
stat, cât şi ai celor confesionale şi private vor dispune ca elevii şi
elevele lor înainte de începerea serviciului Dumnezeiesc să fie adunaţi
în sălile de învăţământ şi acolo învăţătorii şi profesorii lor
făcându-le cunoscută această serbare naţională, dimpreună cu motivele ei
să-i îndemne în formă potrivită la iubirea de neam şi patrie, după aceea
a merge corporativ dimpreună cu elevii şi elevele lor la biserica
confesiunei lor respective.
4. Cei competenţi şi de cădere sunt
recercaţi, ca atât în oraşe, cât şi în comunele de pe teritoriul
judeţelor mele, în orele de după amiezi, ori în cele de seară să
aranjeze festivităţi naţionale, după cum vor indica împrejurările
locale, iar eventualul venit să se folosească pentru scopuri naţionale
ori de binefacere.
5.
În vederea celor de mai sus ordon repaus desăvârşit de muncă cu
restricţiunile obişnuite la astfel de ocaziuni. Se comunică domnilor
suprefecţi ai judeţelor Timiş şi Torontal şi d-lui Primar şef al
oraşului”(1
La 25 noiembrie 1919 ing. Stan
Vidrighin, primarul oraşului Timişoara transmite autorităţilor
bisericeşti, oficii parohiale şi direcţiunii şcolilor copia Ordonanţei
şi modul de îndeplinire a acesteia.
La 1 octombrie 1923, „Asociaţiunea
pentru literatura şi cultura poporului român” (ASTRA), având ca
preşedinte de onoare pe M. S. Regele Ferdinand I, prin adresa nr. 1501
se adresează prefecţilor judeţelor Caraş-Severin şi Timiş - Torontal
specificând: „Aducerea aminte de momentele mari ale trecutului, la toate
naţiunile care vor să trăiască, este izvor de îndemnuri spre viitoare
înălţare. Cu atât mai vârtos neamul nostru, ieşit abia de curând din
lanţurile robiei, va trebui să-şi ia călăuză pentru viitor făclia
faptelor mari ale înaintaşilor şi sărbătorind cu pioasă aducere aminte
trecutul va putea mai trainic să-şi întemeieze viitorul. Şi cine ar
tăgădui că minunea zilelor noastre, care este după atâtea veacuri de
suferinţă şi umilire Unirea Tuturor Românilor într-un singur stat
naţional, rămâne pentru toate timpurile epoca cea mai înălţătoare a
istoriei noastre?
Cuvine-se deci, ca măreaţa înfăptuire a
acestei uniri să fie comemorată cu însufleţire şi pietate din generaţie
în generaţie. ASTRA, depozitară a idealului naţional şi desăvârşirii lui
prin cultură şi înaintare, se simte chemată şi îndemnată să ţină în
evidenţă momentele istorice potrivite pentru întărirea mândriei
naţionale şi înălţarea sufletească a neamului. Apropiindu-se deci ziua
cea mare de 1 decembrie, la care zi, în anul 1918 neamul românesc din
Ardeal, Banat şi Ţara Ungurească, în măreaţa sa adunare naţională de la
Alba-Iulia într-un gând a proclamat Unirea sa cu patria mamă într-un
singur Stat Naţional, care este România Mare, ca şi în anii trecuţi,
astfel şi acum Asociaţiunea trimite tuturor Românilor îndemnul său
patriotic de a serba în chip cuviincios pretutindeni şi de către toţi
aniversarea acestei zile măreţe.
(2
Chemarea a fost difuzată în luna
noiembrie 1923 tuturor organelor bisericeşti şi şcolare pentru a fi
îndeplinită. Despărţământul Lugoj al ASTREI la 27 noiembrie 1923,
trimite subprefectului programul manifestărilor. Acesta cuprindea:la ora
11, pe 1 decembrie, Doxologia mare în ambele biserici româneşti, urmată
de serbarea şcolară în sala de gimnastică a Liceului „Coriolan
Brediceanu”. După masa la ora 17, manifestare în sala Teatrului Comunal
la care discursul festiv va fi rostit de prof. universitar George
Ţiţeica din Bucureşti.
(3
Despărţământul Orşova al ASTREI în unire
cu cele trei despărţăminte grănicereşti ale Caransebeşului, Teregovei şi
Bozoviciului va anunţa în presă programul manifestărilor de 1 decembrie
1923.
Acesta cuprindea: sâmbătă, 1 decembrie,
la ora 10, serviciu Divin de mulţămită în biserica parohiei ortodoxe din
localitate, la ora 11, şezătoare culturală în sala de gimnastică a
Şcoalei superioare de comerţ şi civile, o disertaţie ocazională, cântece
corale şi declamaţiuni, la ora 15, petrecere poporală. La ora 17,
şedinţa festivă a celor patru despărţăminte în sala Casinoului sub
prezidiul d-lui Vasile Goldiş, preşedintele ASTREI, cu conferinţele
domnilor dr. Valeriu Branişte şi dr. Lugojanu.
(4
Presa bănăţeană de opoziţie publică în
acest an şi articole critice la adresa guvernului liberal şi a modului
în care acesta se preocupă de îndeplinirea hotărârilor luate la Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia.
Ziarul „Banatul Românesc”, anul V, nr.
24, din 24 iunie 1923(Organ politic al Partidului Poporului de sub
conducerea generalului Alexandru Averescu, director dr. Avram Imbroane),
publică articolele polemice(„O batjocură. Ce ne este dat să vedem în
Timişoara după patru ani de administraţie românească. Cerem o anchetă!”
şi „Fierbe în ţară” în nr. 39 din 7 oct. 1923, în care se combate actele
de corupţie ale administraţiei locale.
Vasile Goldiş, unul dintre fruntaşii
ardeleni ai înfăptuirii Marii Uniri publică la 5 decembrie 1926, tableta
„1 decembrie 1918” subliniind următoarele: „Este SĂRBĂTOAREA
SĂRBĂ-TORILOR pentru întreaga suflare românească şi amintirea ei ne
stoarce lacrimi de înduioşare, ori de câte ori ne amintim de dânsa. Dacă
este adevărat că unica Românie liberă de ieri, era conştientă că-şi pune
la încercare teribilă propria ei existenţă, când a intrat în război
pentru cucerirea Ardealului, atunci este adevărat că această zi este
SERBAREA SERBĂRILOR şi pentru dânsa, căci această zi este simbolul
ţelului urmărit cu preţul propriei sale dăinuiri. O adunare mai
entuziastă ca aceea de la Alba-Iulia, rareori se înregistrează în viaţa
unui neam. Căci aici s-au adunat solii românismului din cele mai
îndepărtate şi mai ascunse ţinuturi ale pământului transilvan, la cari
nici în visurile noastre cele mai îndrăzneţe n-am fi aşteptat o
izbucnire atât de vulcanică a entuziasmului naţional. Chiar şi copiii de
şcoală şi feciorii tineri, nevârstnici, se strecurau cu îndârjire prin
gloanţele hoardelor secuieşti şi baionetele bolşevismului şovin şi nu
i-au înspăimântat nici trenurile blindate ungureşti şi nici infinit de
puţinul preţ ce-l avea atunci viaţa. Elevi fragili şi moşnegi răpuşi de
bătrâneţe veneau din Banat şi Biharia, trecând dispreţuitori printre
periculoase cordoane militare, într-o atmosferă încărcată cu praf de
puşcă. . Nu s-a pomenit o asemenea zi de entuziasm nedescris, de
îndrăzneală legendară, de neasemănate clipe. Şi toate acestea s-au putut
petrece fiindcă ISTORIA NOASTRĂ NAŢIO-NALĂ ÎŞI CONCRETIZASE ÎN ACEA ZI
APOGEUL”.(5
În urma venirii la putere a guvernului
condus de Iuliu Maniu la 10 noiembrie 1928, Ministrul de interne,
Alexandru Vaida-Voevod, a transmis la 24 noiembrie, ora 17. 20, o
telegramă tuturor prefecţilor din ţară pentru sărbătorirea Marii Uniri .
(6 Prefectul judeţului Severin,
prin adresa nr. 358 din 28 noiembrie, transmite în teritoriu
instrucţiunile pentru îndeplinirea telegramei.
(7
Revista culturală „Semenicul” care
apărea la Lugoj publică editorialul „Zece ani de la proclamarea unităţii
noastre naţionale”.
„1 Decembrie 1918’’sub semnătura dr.
Aurel E. Peteanu. În acest articol se arată că: „Pretutindeni se
sărbătoreşte ziua mare, ZIUA SFÂNTĂ, în care s-a înregistrat, pe
pământul clasic al străvechii cetăţi a Daciei Romane, în istorica
Alba-Iulia, marele act al Unirii cu Ţara Mamă. Acest câştig, sublinia
autorul, nu se poate zice c-ar fi opera măreaţă a unui individ
excepţional sau a unui mănunchi de bărbaţi providenţiali, cu cari a fost
înzestrat neamul nostru de pe ambele versante al Carpaţilor de către
Providenţă.
Nu… deloc! Ea este, fără îndoială, rodul
scump al energiilor colective, rezultatul năzuinţelor milenare ale
poporului întreg de pretutindeni . Ideile măreţe, propovăduite de
fanaticii apostoli ai românismului au aflat un puternic răsunet în
sufletul poporului român de pretutindeni. Iar acest popor, în clipa când
ceasul mântuirii a sunat, cuprins de fiorii libertăţii, cu un elan de
însufleţire nedescris, se aruncă în vârtejul celor mai crâncene şi
eroice lupte, din Carpaţi, din Dobrogea, Siret, Olt, şi de la Argeş şi
cu vitejie neasemuită, cu devotamentul cel mai nobil, stoarce
strălucitele victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz,
îndeplinindu-şi, astfel, printr-un gest eroic, misiunea sa istorică.
Prin marile jertfe de sânge a 800. 000 bravi Români, sub înţeleapta
conducere a marelui şi gloriosului nostru Rege, Ferdinand I, s-a
împlinit destinul neamului, s-au topit hotarele despărţitoare de fraţi.
Lozinca noastră de aici înainte să fie ca, dintr-o ţară între Nistru şi
Tisa-încheie autorul - între hotarele fireşti ale poporului nostru, să
facem, prin muncă cinstită şi dezinteresată, o ţară puternică prin
sufletul ce va trăi pururi întrânsa!”(8
În luna aprilie 1929, s-au stabilit
reprezentanţii bănăţeni care să participe la „Serbările de la Alba
Iulia”: în primul rând cei 30 de parlamentari naţional-ţărănişti aleşi
în anul 1928 în Timiş, Severin şi Caraş, în frunte cu Sever Bocu,
ministrul Banatului în guvern, apoi reprezentanţii administraţiei
locale-de la prefecţi la primarii de comune, ai cultelor, personalităţi,
oameni de ştiinţă, artă şi cultură, militari, formaţiuni artistice etc.
În apelul „Veniţi la Alba-Iulia!” publicat în „Voinţa Banatului”, din 19
mai 1929 se arăta:” Veniţi cu toţii la Alba-Iulia, la 20 mai. Veniţi cu
toţii la serbările neamului românesc. Veniţi bănăţeni din toate
unghiurile mândrei noastre provincii să ne bucurăm alături de fraţii
noştri din întreaga ţară de izbânda cea mare a neamului. Ridicaţi-vă cu
mic cu mare şi veniţi să cântăm imnuri de bucurie şi izbândă. Negura
timpurilor trecute s-a împrăştiat de pe cerul ţării noastre dragi şi azi
în libertate putem să ne revărsăm entuziasmul nostru . Regele României
Mari vă cheamă să vă vadă împrejurul lui…Omenirea întreagă priveşte cu
ochi ageri la serbările noastre…Măreţia acestor serbări arată puterea
neamului întreg. .
Bănăţeni! - se arată în încheierea
chemării -Amintiţi-vă şi de astă dată întotdeauna, că sunteţi români de
frunte! La 20 Mai, cu toţii strânşi împrejurul M. S. Regelui şi
guvernului ţării, să jucăm mână de mână, Hora Unirei la Alba-Iulia!”
Foştii voluntari bănăţeni, în număr de
50, au format Regimentul
„Doda”comandat de generalul Bordan, fost
prizonier în Rusia, şi au defilat în haine de sărbătoare, fiind
îmbrăcaţi în costume populare din zona lor de provenienţă, prin faţa
tribunei oficiale de la Alba-Iulia, de pe Platoul Romanilor, purtând cu
mândrie drapelul adus de ei din Rusia, păstrat cu sfinţenie în biserica
ortodoxă din Belinţ. Sever Bocu s-a preocupat de buna desfăşurare a
grandioaselor serbări de la Alba Iulia la care au participat peste 400.
000 de suflete din întreaga Românie Mare, la aceştia adăugându-se
oaspeţii de peste hotare, inclusiv români stabiliţi în America, întregul
corp diplomatic, rude ale Case Regale române etc. Va declara, la
criticile făcute de opoziţia liberală:” Fastul serbărilor va consta nu
din banii cheltuiţi ci din risipa de suflet şi entuziasm”.
(9
La 1 noiembrie 1935 „Liga
Antirevizionistă Română”(preşedinte istoricul Ioan Lupaş), trimite
prefecţilor din Banat un anunţ cu nr. 595, în care se subliniază: „Ziua
de 1 decembrie va fi sărbătorită şi în cursul anului acesta ca şi în
anii precedenţi cu solemnitatea ce se cuvine aniversării zilei în care
Ardealul şi Banatul, la Alba Iulia, au proclamat unirea cu Vechiul
Regat. Comitetul Regional pentru Transilvania al „Ligii Antirevizioniste
Române” – se arată în document –a hotărât ca ziua aceasta să fie
sărbătorită ca „ZIUA ANTIREVIZIONISTĂ”…Toate serbările de 1 decembrie,
care se vor ţine pe teritoriul judeţului D-voastră să aibă caracterul de
protest împotriva tendinţelor revizioniste maghiare şi să se accentueze
cu cât mai multă hotărâre deciziunea neclintită a populaţiei din ARDEAL
ŞI BANAT, de a nu ceda nici o brazdă din patrimoniul naţional şi de a-l
apăra la nevoie cu jertfa sângelui. În felul acesta, vom reuşi să ne
manifestăm faţă de duşmanii ţării noastre, uniţi într-un singur şi
puternic bloc naţional care refuză cu îndârjire orice încercare de
atingere a hotarelor iar în ţară vom întări tot mai mult solidaritatea
şi conştiinţa naţională, punându-le în serviciul patriei întregite”(10
Prefectul judeţului Severin va trimite
un ordin printr-o circulară, la 29 noiembrie, cu următorul conţinut: „În
ziua de 1 decembrie 1935, la orele 10 şi jumătate se va oficia un
serviciu Divin, cu ocazia aniversării Unirii Ardealului, Banatului,
Crişanei şi Maramureşului cu Patria Mamă, în bisericile ortodoxe române
şi româno-unite. Plecarea de la Prefectură sub conducerea noastră.
Totodată, vă comunicăm că, după serviciul Divin, se va face o
manifestaţie cu caracter naţional în faţa Monumentului Unirii, iar la
orele 5. d. m. se va organiza un festival în Teatrul orăşenesc de către
Asociaţia Profesorilor, Liga Antirevizionistă şi Asociaţia ASTRA.
(11
Dr. Ioan C. Subţire, în articolul de
fond având titlul „Banatul şi Unirea „publicat în ziarul „Voinţa
Banatului”, anul XVI, nr. 49, decembrie 1936 după ce subliniază că 1
decembrie este CEA MAI SFÂNTĂ ŞI MĂREAŢĂ ZI A NEAMULUI ROMÂNESC, fiindcă
ea simbolizează realizarea supremelor năzuinţe ale unei naţiuni, care în
momente grele, clipe determinante, a ştiut să-şi sacrifice viaţa şi
trupul fiilor săi eroi, morţi pentru înscrierea în istoria României
Mari, consideră că şi bănăţenii au avut un rol important în realizarea
acestui deziderat. Dar, plin de amărăciune, autorul subliniază un
adevăr:” Banatul la acest mare praznic se prezintă cu încă un ideal
nesatisfăcut, un vis strămoşesc neîmplinit. Harta Banatului ne arată că
a treia parte din corpul său integral, peste una sută de mii de fraţi
din Torontalul Jugoslav nu se bucură ca şi noi de soarele dreptăţii şi
de libertatea naţională pentru care s-au jertfit marii noştri
înaintaşi”.
„Cronica Timişoreană”-rubrică din
Buletinul Municipiului Timişoara, descrie cum s-a sărbătorit aniversarea
la Timişoara, joi, 1 decembrie:”Toate casele au fost decorate cu
drapele şi ghirlande.
Dimineaţa s-au ţinut serbări la fiecare
şcoală. La 10. 30. a fost Te-Deum la Biserica română din Iosefin în
prezenţa autorităţilor. După masa la ora 16 şezători în cartierele
periferice. Seara, ora 20. 3o festivalul „Astrei Bănăţene” la Teatrul
Comunal conform programului ce urmează cu această ocazie.
Rezidenţa Regală a ţinutului a lansat
următoarea proclamaţie:” Români, la 1 decembrie se împlinesc douăzeci de
ani de la Unirea Banatului şi Ardealului cu Ţara liberă. Jertfele
moşilor şi strămoşilor noştri au fost răsplătite de Providenţă cu
împlinirea idealului nostru naţional:Reîntregirea Neamului. Astăzi, mai
mult ca oricând, ni se impune să rămânem nestrămutaţi în convingerea că
nimeni şi nimic în lumea aceasta nu se poate atinge de pământul nostru
fără a trece peste voinţele noastre româneşti. Toţi bunii Români să
îmbrace haina de sărbătoare în ziua de 1 decembrie, care pentru noi
rămâne ziua când s-a început o nouă epocă în viaţa poporului nostru”.
Documentul este semnat de Rezidentul Regal al Ţinutului Timiş, dr.
Alexandru Marta.
(12
Ziarul „Vestul”, anul IX, nr. 2269, din
1 decembrie 1938, publică pe prima pagină, cu titlul „Amintirile unui
copil 1918-1938”, însemnările lui Constantin Miu Lerca. Făcând un
rechizitoriu al celor 20 de ani trecuţi de la istorica adunare, acesta
constată că: „Ne-am unit la 1 decembrie 1918 cu un legământ de eternă
pecetluire a fondului existent. Dar ne-am şi dezbinat.
De la 1918 până la 1938, creştem cei
care eram copii. Am început să pătrundem sensul lucrurilor. Şi cu
fiecare zi, ne depărtăm de seara aceea a primirii celei dintâi companii
de grăniceri români pe Valea Căraşului. Ne depărtăm de sensul ei. Ne
depărtăm de sfinţenia ei. Iată-ne în 1938. Vermii de ieri te sfidează
astăzi, cei retraşi cu coada între picioare ridică acum capul.
S-au inversat oare rosturile lumii ? Sau
ne încearcă Dumnezeu, că prea am zburdat cu darul libertăţii. Paginile
durerii ce resimţim nu sunt scrise încă. Cei ce furăm uniţi în 1918, nu
mai suntem şi astăzi. Aici este tragedia! Am inversat sensuri şi valori,
în totală compromitere reciprocă. Acesta e bilanţul moral după 20 de
ani. El se transformă în avertisment”. Autorul face un apel: „Să uităm
însă şi să iertăm. Să începem o viaţă nouă. Un „mea culpa” general şi cu
Dumnezeu, spre ţelurile supreme ale românismului.
Spre pace şi progres…De aceea, să ne
unim iar ca în 1918 şi într-un gând să mărturisim: Doamne dă pace
poporului Tău înăuntru şi în afară, Amin!”.
Se merge mai departe cu afirmaţiile aşa
cum o face Nicolae Ivan în „Fruncea”, considerând : „Neidentificarea
Banatului cu Ardealul” subliniind că Timiş-Torontalul dă singur statului
anual câte un miliard de lei, cu peste 100 milioane mai mult ca în anul
1936-1938 şi că prea puţin din aceşti bani se reîntorc pentru buna
administrare şi gospodărire a judeţului”(13
Cu titlul „Imperativul lui 1 decembrie
1940”, revista „Fruncea”, anul VII, nr. 23 din 30 noiembrie 1940,
publică pe prima pagină următoarele: „Aniversarea lui 1 decembrie 1918
se prezintă în faţa ochilor noştri îngroziţi, ca o fantomă. Numai 22 de
ani au trecut de la adunarea istorică de la Alba-Iulia şi totuşi parcă
au trecut trei secole şi mai bine, ca de la cea dintâi Unire, de la cea
de o clipă a lui Mihai Viteazul. Această apropiere a celor două
realizări trecute ale idealului naţional ne dictează însă şi imperativul
zilei. Mihai Viteazul a împlinit numai pentru o clipă visul milenar. La
1 decembrie s-a temeluit o unire de două decenii. CEA DE A TREIA UNIRE A
TUTUROR ROMÂNILOR TREBUIE SĂ SE FACĂ PE VECIE.
Ea trebuie să fie făurită din aramă pe
temelii de granit. Din zilele noastre amărâte s-o pregătim. Prin sudarea
neamului liber într-un singur bloc, întărit prin muncă, prin
prosperitate economică, prin înflorire culturală, prin solidaritate
naţională nezdruncinată. În ziua de aniversare a Unirii de la 1918 să ne
strângem în jurul comorilor care ne-au rămas şi să pregătim viitorul
fără şovăire uitându-ne în urmă numai pentru a măsura drumul parcurs.
ÎNAINTE, SPRE CEA DE A TREIA UNIRE SĂ NE FIE LOZINCA!”
Să nu uităm că prin Diktatul de la
Viena din 30 august 1940, România a fost obligată să cedeze Ungariei
horthiste, Transilvania de Nord cu o populaţie totală de 2. 603. 589
locuitori, aceasta adăugându-se la raptul făcut de U. R. S. S. prin
luarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în iunie acelaşi an şi la
ocuparea de către Bulgaria, în septembrie, a Cadrilaterului.
Autorul articolului avea serioase motive
de întristare. Nu mai exista România Mare, cea făurită, cu atâtea
jertfe, în anul 1918.
 istoric
Constantin C. GOMBOŞ
NOTE
1. Aurel Turcuş, Constantin C. Gomboş:
Marea Unire reflectată în presa românească din Banat, Editura
Excelsior Art, Timişoara, 2003, pag. 14-15
2. Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor
Naţionale, Fond 223, Prefectura judeţului Severin, dosar 42, fila 1
3. Ibidem, fila 7
4. Ibidem, fila 8
5. Deşteptarea Banatului, Organ
al Partidului Naţional Român, anul I, nr. 29, din 5 decembrie 1926
7. D. J. T. A. N. fond 223, Prefectura
Judeţului Severin, dosar 67-1929, fila 2
8. Semenicul, anul I, nr. 12,
Lugoj, din 15 decembrie 1928
9. Voinţa Banatului, anul IX, nr.
16, Timişoara, din 21 aprilie 1929
10. D. J. T. A. N. fond 223, dosar
85-1935, fila 1
11. Ibidem, fila 8
12. Buletinul Municipiului Timişoara,
nr. 22, pag. 458, din perioada 29 nov. -13 decembrie 1938
13. Vestul, IX, nr. 2193,
Timişoara, din 7 iunie 1938
P.S.
Cu prilejul Conferinţei
Naţionale, , Biserică şi Naţiune la Românii din Banat şi
Transilvania. Episcopul Miron Cristea şi Marea Unire” organizată la
Caransebeş între 24-26 septembrie 2018, de către Episcopia Ortodoxă a
Caransebeşului, Universitatea Babeş-Bolyai, Consiliul Judeţean
Caraş-Severin, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi Muzeul
Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de graniţă Caransebeş,
Episcopul Lucian a dezvelit placa de marmură pe care erau trecuţi cei 27
participanţii din Judeţ la Marea adunare Naţională de la 1 decembrie de
la Alba Iulia. Aceştia sunt: Miron Cristea, Andrei Ghidiu, Dimitire
Baba, Alexandru Balaş-Lissa, Dimitrie Beuca, Elena Biju, Cornel Cornean,
George Borlovan, Alexandru Buţiu, Mitru Cârpan, Constantin Călţun, Ioan
David, Petru Florian, Moise Ienciu, George Labonţiu, Alexandru Morariu,
George Neamţu, Nicolae Novăcescu, Iosif Olariu, Constantin Pepa, Ion
Sârbu, Dimitrie Zgăvârdea, Nicolae Sporea, George Vuc, Elvira
Beker-Cristea, Gheorghe Jumanca, Sabin Târziu.
|
|
