România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Garda Naţională de la Alba Iulia, de la constituire la reconstituire prin reenactementul istoric

 

I.    CE ESTE REENACTEMENTUL ISTORIC?

Din ce în ce mai răspândit în lume, reenactementul istoric este cea mai apropiată legătură dintre istorie şi publicul interesat de aceasta. Reenactementul istoric reprezintă o activitate educaţională, dar şi de divertisment, prin care marele public urmăreşte într-o manieră nouă evenimentele istorice dintr-o anumită perioadă. Termenul provine din limba engleză şi se referă la recrearea unui eveniment istoric sau al unei perioade cât mai real cu putinţă. Într-o accepţiune mai largă, reenactementul reinterpretează istoria într-o manieră facilă pentru public, nereducându-se doar la o călătorie emoţionantă sau o iluzie1, ci la o muncă asiduă care presupune cunoaşterea istoriei şi colaborarea mai multor factori (muzeu, Arhive, cercetători ştiinţifici, voluntari care sunt pasionaţi de istorie) ce dau caracter profesionist întregii activităţi.

Reenectementul este folosit de-a lungul întregii istorii. Cele mai vechi spectacole de reenactement aparţin romanilor, care recreau în amfiteatre, în faţa publicului, marile bătălii ce au dus la constituirea Imperiului şi ajutau la glorificarea împăraţilor. În epoca medievală erau frecvente turnirurile care reînviau prin lupte personaje istorice din antichitate2. Începând cu secolul al XVII-lea în Anglia au devenit foarte familiare reconstituirile unor bătălii celebre, dar secolul al XIX-lea va fi cel în care reenactementul s-a răspândit larg fiind legat de curentul romantic ce a reflectat intensul interes pentru istorie şi mai ales pentru antichitate şi epoca medievală. Aceste perioade istorice la care se raportau romanticii reprezentau o alternativă eroică faţă de epoca industrială pe care o traversau.3 

Secolul XX a fost cel care a făcut din reenactement cea mai răspândită formă de apropiere de istorie pentru publicul larg. Au apărut tot mai mulţi voluntari, reenactori, cei care dau viaţă istoriei, pasionaţi de istorie, interesaţi să îşi petreacă timpul liber făcând ceva constructiv. Aceştia provin din toate mediile sociale şi au ca numitor comun pasiunea pentru istorie. Totodată, au vârste diverse, sunt şi bărbaţi şi femei, se îmbracă cât mai autentic pentru perioada pe care o reprezintă, îşi însuşesc comportamentul, chiar limbajul epocii, consultă sursele istorice pentru a păstra adevărul istoric, şi oferă spectacole din cele mai interesante pentru a capta atenţia publicului şi pentru a face cunoscute locurile pe care le reprezintă. Succesul unor astfel de iniţiative depinde foarte mult de pasiunea voluntarilor, de credibilitatea lor în respectarea adevărului istoric.

Oraşul care se poate mândri cu cele mai multe trupe de reenactement din ţară este Alba Iulia. Toate proiectele au fost demarate şi câştigate de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia prin şase proiecte intitulate „Ţinutele istoriei”.4 Proiectul „Ţinutele istoriei. V. Garda Naţională de la Alba Iulia” a fost câştigat de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia în 2016 şi a avut ca obiectiv principal reconstituirea prin metoda reenactementului istoric a unui detaşament al Gărzii Naţionale din Alba Iulia ce a activat în preajma Unirii de la 1 Decembrie 1918.5 Reconstituirea Gărzii Naţionale de la Alba Iulia este strâns legată de oraşul nostru, de evenimentul care a avut loc în urmă cu 100 de ani şi reprezintă, prin urmare, o modalitate deosebită de a face cunoscut publicului larg rolul oraşului Alba Iulia în realizarea Marii Uniri.

În anul Centenarului Marii Uniri, recrearea unui detaşament al Gărzii Naţionale este binevenită deoarece este un subiect foarte puţin cunoscut de publicul larg, deşi anul 1918 s-a bucurat de o foarte mare atenţie în istoriografie.

II.CONSTITUIREA GĂRZII NAŢIONALE DE LA ALBA IULIA

Garda Naţională de la Alba Iulia, cunoscută şi sub numele de Legiunea de Alba Iulia, sau Legiunea a XIII-a, (ce o leagă clar de istoria antică a oraşului nostru)6, a avut un rol esenţial în organizarea Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918, precum şi în alegerea locului unde s-a desfăşurat aceasta - la Alba Iulia.

La începutul lunii octombrie, românii din Transilvania reprezentaţi de două partide, Partidul Naţional Român şi Partidul Social Democrat, stabilesc o linie comună de acţiune şi constituie un organism unic ce va conduce lupta de autodeterminare- Consiliul Naţional Român Central. Înfiinţarea consiliului are loc la Budapesta la 30 octombrie 1918, având în componenţă şase naţionali: Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ştefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad şi şase socialişti Tiron Albani, Ion Flueraş, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu şi Baziliu Surdu.7

Consiliul Naţional Român Central îşi începe activitatea la Arad, la 2 noiembrie 1918, în casa lui Ştefan Cicio-Pop, care este numit preşedintele consiliului. De la această dată consiliul a început formarea organizaţiilor teritoriale, comitate, cercuale şi comunale, prin intermediul cărora consiliul nu doar a orientat, ci a condus efectiv viaţa politică din Transilvania. A doua zi, după eşecul tratativelor cu delegaţia maghiară condusă de ministrul Jászi, la 15 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crişeni, bănăţeni şi maramureşeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Naţională. Hotărârea este cuprinsă în Regulamentul pentru alegerea deputaţilor care urmau să voteze Unirea cea Mare.

Alegerea deputaţilor urma să se facă în următoarele 10 zile în conformitate cu Legea electorală din 1910, pe circumscripţii, în toate localităţile desemnate a fi centre electorale. Numărul deputaţilor aleşi, s-a decis a fi cinci pe circumscripţie electorală, aleşi prin vot universal deschis. Este pentru prima dată când bărbaţii şi femeile aveau dreptul de a-şi exprima votul direct.

La 18 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central redactează, prin acelaşi Vasile Goldiş, manifestul Către popoarele lumii, semnat în numele Marelui Sfat al Naţiunii Române de Ştefan Cicio-Pop, prin care se făcea cunoscut refuzul autorităţilor maghiare de a ţine seama de revendicările juste ale populaţiei româneşti.8 La 20 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central anunţă convocarea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia. În discuţie au mai fost luate oraşele Blaj şi Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită faptei lui Mihai Viteazul de la 1600 şi a supliciului conducătorilor Revoluţiei de la 1784 în cetatea oraşului. Alba Iulia fiind numită în Actul Convocării, cetatea istorică a neamului nostru.9

Gărzile Naţionale Române au fost organe de asigurare a ordinii publice şi de apărare a drepturilor naţionale rezultate din principiul autodeterminării, al libertăţii şi unităţii naţionale, constituite în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1918 în ţinuturile locuite de români dintre Carpaţi, Tisa şi Dunăre. Ele au fost organizate de către Consiliul Naţional Român Central şi subordonate acestuia şi, alături de Consiliul Dirigent au avut calitatea de organisme executive.10

Prin natura lor, au constituit o forţă care a preluat rolurile poliţiei locale şi al jandarmeriei pe fondul dezorganizării administraţiei austro-ungare şi, până la intrarea trupelor regulate române în Transilvania şi pe cel al armatei. Simultan, Gărzile şi-au asumat şi un rol politic, servind atât ca mesageri şi propagandişti ai hotărârilor şi deciziilor Consiliului Naţional Român Central şi ai consiliilor locale, cât şi uneori ca factori de opoziţie activă politică, administrativă şi militară faţă de guvernul de la Budapesta. Prima gardă naţională a fost creată la Arad, iar după modelul acesteia se vor constitui şi în restul Transilvaniei. În aceasta putea să fie primit „orice om cinstit fără deosebire de neam şi lege”. 11 

 Gărzile naţionale rurale se constituie la decizia Gărzii Naţionale de la Arad încă din 7 noiembrie 1918. Populaţia de la sat putea fi reprezentată de 5 la sută din numărul locuitorilor în garda rurală. Conducerea aparţinea unui ofiţer, iar în lipsa lui, i se încredinţa unui subofiţer. Soldele erau diferite, ofiţerul primea 30 de coroane, iar locotenenţii 20 coroane. De alimentaţie se ocupau localnicii, iar gardiştii se organizau în casele comunale.12 Pe 12 noiembrie 1918, Consiliul i-a decizia de a forma o secţie militară, care va avea rolul de a organiza gărzile la nivel naţional. Astfel, toţi cei care făcuseră parte din armata austro-ungară şi care nu se mai aflau sub jurământul împăratului puteau deveni membri ai acestora şi vor putea purta simbolul mândru al suveranităţii naţionale, tricolorul.13

După depunerea jurământului de către maiorul Alexandru Vlad, acesta a fost instituit comandant al gărzilor naţionale. Fiecare membru al legiunii trebuia să depună jurământul14. La 4 noiembrie 1918 s-a creat Consiliul Naţional Român la Alba Iulia precum şi Consiliul Militar Român. Comandant militar al gărzii a fost numit căpitanul Florian Medrea

Comunicatul emis după şedinţa Consiliului din 9 noiembrie 1918, a precizat rolul important care urma să revină acestor tipuri de unităţi, a căror formare a reprezentat unul dintre obiectivele esenţiale ale strategiei mişcării de eliberare şi unitate naţională a românilor transilvăneni. Având în vedere crearea unei armate independente, Consiliul Naţional Român Central a stipulat că toţi militarii români erau „soldaţi ai Consiliului Naţional Român”.

În cursul intervalului noiembrie-decembrie, înfiinţarea Gărzilor a cunoscut o amploare deosebită, la sfârşitul lunii noiembrie numărul celor înrolaţi fiind de 8.000-10.000. Formarea gărzilor în mediul rural a fost rezultanta unui efort de convingere dus de elita satelor. Un rol semnificativ a revenit în acest context tandemului preot-învăţător (ce aparţinea elitei tradiţionale), tandem care a avut atât calitatea de instanţă simbolică validată comunitar, cât şi un puternic grad de reprezentativitate şi o capacitate mare de mobilizare. Alături de elita tradiţională, noua elită întoarsă de pe front a venit cu un semnificativ capital de imagine.15

Nevoia constituirii unei gărzi care să apare şi să protejeze satele transilvănene era principala problemă a CNRC. Regulamentul organizării acestora s-a aprobat pe 7 noiembrie 1918. În 7 noiembrie CNR din Alba Iulia anunţă înfiinţarea gărzii civile locale. La început, în garda locală s-au înrolat 120 de soldaţi reîntorşi de pe fronturile Imperiului austro-ungar plătiţi cu 30 de coroane pe 24 de ore de serviciu.16 În procesul verbal al CNR din Alba Iulia din data de 11 noiembrie, se consemna faptul că românii care făceau parte din garda maghiară ar trebui să devină voluntari în garda naţională română. Sediul legiunii a fost stabilit în localul judecătoriei militare pe strada Valeria, numărul 19, iar voluntarii aveau să fie recrutaţi din fostul Regiment 50 Infanterie.17

Înfiinţarea legiunii a fost anunţată pe data de 12 noiembrie 1918. Toţi cei născuţi între 1896-1900 urmau a fi recrutaţi. De asemenea, civili şi oameni apţi pentru efort erau chemaţi pentru a se înrola, asigurându-li-se mâncare, cazare şi soldă. Un alt apel s-a făcut către ofiţerii Regimentului 50 Infanterie, care trebuiau în 48 de ore să înştiinţeze CNR de voinţa lor şi pentru a cunoaşte regulamentul şi planul organizării. Apelul a fost primit cu mare bunăvoinţă, garda ajungând la sfârşitul lunii decembrie la un efectiv de 817 de persoane.

Legiunea cu sediul la Alba Iulia a fost împărţită în patru batalioane, ce acopereau zone din Alba Iulia- Aiud cu plăşile din zonă, Blaj, Abrud, şi Turda. Excelenta organizare militară a acestei unităţi a constituit şi unul dintre argumentele fundamentale pentru întrunirea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia, premisele pentru organizarea evenimentului în condiţii de deplină siguranţă fiind astfel asigurate. Prin urmare, importanţa Gărzii Naţionale de la Alba Iulia a crescut!

Garda Naţională din Alba Iulia a fost cea care a asigurat paza depozitelor militare din Cetate, dar şi ale celor din Coşlariu. Tot sub controlul acesteia, armele au ajuns acolo unde a fost nevoie, la gărzile naţionale de pe tot comitatul (la Berghin, Hăpria, Colibi, Ohaba ş.a.) Ea avea rolul de a apăra ordinea, de a restabili liniştea prin comune şi de a evita răzbunările personale.18 

Întreţinerea numeroasei gărzi de la Alba Iulia a căzut în sarcina Consiliului Naţional Român local şi se realiza prin rechiziţionări de alimente şi alte bunuri de la populaţie. Peste 700.000 de coroane au fost cheltuite pentru întreţinerea Gărzii Naţionale de la Alba Iulia în perioada cât a funcţionat aceasta.19

III. GARDA NAŢIONALĂ ŞI APĂRAREA ORAŞULUI ALBA IULIA

Întrucât la Alba Iulia pe data de 1 Decembrie 1918 se aştepta un număr impresionant de participanţi, oraşul trebuia să beneficieze de o organizare pe măsură. Statul Major al Gărzilor Naţionale a elaborat un plan de apărare a oraşului, responsabil fiind comandantul Legiunii de la Alba Iulia, Florean Medrea. Acest plan trebuia să prevadă protecţia asupra Sălii Unirii, acolo unde urmau să se adune cei 1228 de delegaţi, cât şi asupra împrejurimilor oraşului. Ordinea exemplară a fost asigurată de cei 3000 de gardişti din judeţ concentraţi la Alba Iulia ajutaţi şi de unităţi militare din judeţele vecine. Armele cu care au fost dotaţi gardiştii însumau peste 30 de mitraliere, numeroase puşti, patru tunuri şi mai multe camioane blindate.20 Pe lângă asigurarea securităţii oraşului şi adunării, în eventualitatea unui atac din afară, rolul gărzii a fost şi acela de a asigura ordinea internă a Adunării şi realizarea fluenţei deplasării participanţilor pe coloane spre Platoul Romanilor unde a avut loc Marea Adunare.21 Un amănunt foarte important legat de desfăşurarea în condiţii optime a Adunării este acela că pe parcursul zilei de 1 decembrie au fost interzise consumul şi comercializarea de băuturi spirtoase!22

Trei cercuri de cordoane au împrejmuit oraşul astfel încât să fie evitate orice conflicte cu armatele lui Mackensen în retragere cărora le-a fost oprită intrarea în oraş. 22 de medici şi numeroşi farmacişti au ajutat şi ei la bunul mers al organizării. Au fost asigurate 3 puncte de prim-ajutor pe Câmpul Adunării semnalizate cu tricolorul românesc şi cu steagul alb al Crucii Roşii. În memorialistica vremii, precum şi în corespondenţa ziariştilor de atunci, e consemnată prezenţa Gărzii Naţionale în asigurarea ordinii.23

Printre conducătorii Gărzii Naţionale de la Alba Iulia s-a remarcat Florian Medrea24 care a îndeplinit funcţia de comandant militar al judeţului Alba având în subordine toate formaţiunile militare de pe cuprinsul judeţului, el a înarmat gărzile, şi a dezarmat garnizoana maghiară din Alba Iulia.25 A avut marea misiune a organizării şi supravegherii ordinii în cadrul Marii Adunări de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Fratele său, medicul Dominic Medrea a organizat serviciul medical la 1 decembrie pentru a evita izbucnirea unor epidemii şi pentru acordarea serviciului de urgenţă. Ovidiu Gritta a fost colaborator al fraţilor Medrea şi a condus gărzile naţionale din satele din jurul oraşului Alba Iulia26 S-a ocupat de aprovizionarea gărzilor. El a dat onorul delegaţiilor sosite la Alba Iulia, precum şi CNRC-ului. Eugen Hulea viitorul director al Liceului de băieţi „Mihai Viteazul” creat în 191927 a comandat şi el un detaşament de gardişti cu misiunea de a supraveghea căile de acces spre Alba Iulia dinspre Teiuş şi Zlatna. Organizarea Adunării de la Alba Iulia a fost descrisă de acesta pe câteva file care se păstrează la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.28

Garda Naţională şi-a continuat activitatea şi după Adunarea de la Alba Iulia în principal pentru aprovizionarea populaţiei cu alimente. Crearea Consiliului Dirigent în 2 decembrie 1918 a subordonat Gărzile Naţionale acestuia. Transilvania devine treptat parte a României, iar gărzile naţionale cedează rolul lor armatei şi jandarmeriei române. Desfiinţarea Legiunii române de la Alba Iulia s-a făcut pe data de 15 ianuarie 1919 când comanda armatei ardelene va fi încredinţată generalului Ioan Boeriu, iar legiunea din Alba Iulia va face parte integrantă a noii armate române. O parte dintre gardişti rămân încadraţi în armata română, alţii, mai tineri îşi vor continua studiile întrerupte de război, iar cei mai mulţi îşi vor continua meseriile de dinainte de război.

IV. GARDA NAŢIONALĂ –TRUPĂ DE REENACTEMENT ÎN ALBA IULIA

Continuitatea legiunii romane dăinuie şi în prezent prin Garda Naţională de la Alba Iulia care a existat şi acum 100 de ani, în anul Marii Uniri, dar şi acum prin trupa de reenactement a proiectului „Ţinutele istoriei”. Cum Legiunea a XIII –a Gemina a protejat Apulumul între anii 106-270 d. Hr, aşa au procedat şi soldaţii care făceau parte din Legiunea Română în anul 1918.

Timp de secole locuitorii zonei care se găseşte în arcul Carpatic au năzuit la o unire cu ţara mamă, unire ce avea să fie posibilă la Alba Iulia şi datorită bunei organizări a Gărzii Naţionale. Legiunea română de la Alba Iulia nu a reprezentat doar o grupare de soldaţi ce aveau să asigure buna desfăşurare a Marii Uniri, ci o adevărată instituţie! Ea a făcut posibil să se împlinească în Alba Iulia, locul unde în 1599 Mihai Viteazul a realizat prima unire a românilor, Marea Unire din 1918. Pentru cetăţenii oraşului, această nouă trupă de reenactement aduce mai în actualitate istoria locală. Fiind deja obişnuiţi cu spectacolele pe care le desfăşoară romanii şi dacii de câţiva ani, noul proiect leagă clar istoria noastră de monumentele cele mai cunoscute din Alba Iulia - Sala Unirii, unde s-a semnat actul de la 1 Decembrie 1918 şi Muzeul Naţional al Unirii. Publicul alba iulian, dar şi turiştii care ajung în oraşul nostru, au acum o nouă posibilitate de a învăţa pe viu o nouă lecţie de istorie. Puţini ştiu despre Garda Naţională şi rolul ei în Marea Adunare de la Alba Iulia. Abia acum vor înţelege mulţi dintre aceştia cum a fost posibil ca într-un oraş cu aproximativ 10.000 de locuitori să se poată organiza o adunare la care au participat peste 100.000 de oameni, fără să fie probleme. Oameni veniţi din toate părţile Transilvaniei, dar şi ale României, care au fost îndrumaţi, încolonaţi, grupaţi, supravegheaţi de gărzile naţionale, cărora li s-a acordat şi asistenţă medicală dacă au avut nevoie. O astfel de adunare s-a desfăşurat în ordine, fără incidente militare, în condiţiile în care trupele germane învinse se retrăgeau pe lângă graniţa oraşului.

În anul Centenarului, acest proiect este binevenit pentru a permite celor interesaţi de istorie să înţeleagă cum a fost posibilă desfăşurarea Marii Adunări şi luarea deciziei de a se organiza aici, în oraşul nostru, care nu era capitala Transilvaniei. Totodată, membrii Gărzii Naţionale (10 soldaţi şi ofiţerul Florian Medrea) sunt invitaţi la şcolile din oraş pentru a organiza lecţii de istorie interactive. Elevii pot interacţiona direct cu aceştia. Pot atinge uniformele lor, primesc explicaţii privind echipamentul militar, pot atinge puştile din dotare, văd cum se făcea defilarea atunci, află informaţii istorice de la reenactori şi lecţia de istorie devine una plină de viaţă, este o istorie trăită de fiecare în parte, şi, în consecinţă, mult mai eficientă decât lecţia tradiţională!

La fel ca şi celelalte proiecte referitoare la ţinute ale istoriei, în luna mai când are loc „Noaptea Muzeelor” un număr foarte mare de turişti au posibilitatea să vadă în acţiune membrii Gărzii Naţionale. Până astăzi majoritatea imaginilor cu Legiunea de la Alba Iulia din 1918 au fost asociate cu fotografiile făcute de Samoilă Mârza în 191829. De când există în Alba Iulia trupa de reenactement, ea devine o realitate a oraşului fiind strâns legată de Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Aceasta este însă parte a unui proiect mult mai amplu al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia care doreşte să recreeze atmosfera de la 1 decembrie prin reconstituirea segmentului politic (care a fost deja realizat prin „Ţinutele istoriei. VI. Personalităţile Marii Uniri”) şi a marii mase de participanţi la Unire.

Garda Naţională de la Alba Iulia are mare vizibilitate în comunitatea locală şi în şcoală. În fiecare săptămână începând cu luna mai 2018 se organizează la cinematograful din Mall activităţi de prezentare a Gărzii tuturor şcolilor din oraş. Se fac lecţii interactive, se prezintă filme documentare de epocă cu Marea Unire, se iscă discuţii constructive şi astfel istoria e mult mai bine înţeleasă. În plus, presa locală prezintă toate acţiunile în care este implicată Garda Naţională, atât în oraş cât şi la concursurile de reenactement din ţară. Ea are o deosebită reclamă în oraş şi, prin numărul foarte mare de turişti care vin în Alba Iulia din ţară şi străinătate, ajungând să fie unul dintre subiectele cunoscute pe viu de către aceştia.

ALTFEL de istorie prezentată ASTFEL!

 

Prof. CETEAN Daniela

 

Bibliografie

1. Clopoţel, Ion, Revoluţia din 1848 şi Unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926

2. Giles, Howard, A Brief History of Re-enactment, 2014, in http://www.eventplan.co.uk/page29.html

3. Groza, Mihai Octavian, Documente privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba Iulia, Sebeş, 2012

4. Istoria Transilvaniei, vol. III (De la 1711 până la 1918), Coordonatori Ioan Aurel Pop, Thomas Nagler, Magyari Andras, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2008

5. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucureşti, 1943

6. MNUAI, Colecţia de documente, inv. nr. 2577, 2259, 6608, 6615

7. Pleşa, Ioan, Formarea şi activitatea Consiliilor Naţionale din judeţul Alba, în luna noiembrie 1918, în Apulum, VII/2, 1969.

8. Românul, Arad, nr. 1, din 26 octombrie/ 8 noiembrie 1918, p. 2

9. Roz, Alexandru, Aradul - cetatea Marii Uniri, Editura Mirton, Timişoara, 1993

10. Rustoiu,Ioana, Cristea, Marius, Roşu, Tudor, Liviu Zgârciu, Liviu, Garda Naţională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Editura EVertical, 2016

 

Note

1 Howard Giles, A Brief History of Re-enactment, 2014, in http://www.eventplan.co.uk/page29.html

2 Ibidem, p.24

3 În 1824, în Anglia a fost reconstituită bătălia de la Waterloo. În 1839 a avut loc o reconstituire istorică în Scoţia a unor turniruri, la care au participat peste 100.000 de spectatori. Apud Howard Giles, A Brief History of Re-enactment, 2014.

4 Aceste proiecte sunt în ordinea cronologică: Legiunea a XIII-a Gemina (2012), Lupii Apoulonului (trupele dacilor în 2013) Ludus Apulensis (şcoala de gladiatori- 2015) şi Magna Nemesis (trupa de dans antic al nimfelor- 2016), toate acestea recreează perioada anticului oraş Apulum. În 2017 a fost câştigat şi proiectul Personalităţi politice ale Marii Uniri.

5 Ioana Rustoiu, Tudor Roşu, Liviu Zgârciu, Marius Cristea, Garda Naţională de la Alba Iulia, Editura E Vertical, Alba Iulia, 2016, p.7.

6 După numele Legiunii a XIII-a Gemina constituită în sec. I î.Hr. de Iulius Caesar şi care a staţionat la Apulum în perioada 106-268, fiind singura legiune romană ce a staţionat neîntrerupt în Dacia romană.

7 Alexandru Roz, Aradul - cetatea Marii Uniri, Editura Mirton, Timi’oara, 1993, p. 115.

8 Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucure’ti, 1943, p. 43.

9 Ibidem, p. 49-51

10 Ibidem, p.53

11 Ioana Rustoiu, Tudor Roşu,Liviu Zgârciu, Marius Cristea, Garda Naţională de la Alba Iulia,Editura E Vertical, Alba Iulia, 2016, p.10.

12 Românul, Arad, nr. 1, din 26 octombrie/ 8 noiembrie 1918, p. 2

13 Ibidem.

14 “Eu, jur Atotputernicului Dumnezeu, cum că întru toate vi fi cu credinţă şi supunere către Consiliul Naţional Român din Ungaria şi Transilvania. Conştiu de datorinţele ce ne impun vremile istorice de azi, jur că în toate manifestările vieţii mele voi fi credincios naţiunii unitare române şi nu voi ridica mâna asupra fraţilor mei, locuiască pe orice fel de teritoriu politic. Aşa să-mi ajute Dumnezeu” Apud Ioana Rustoiu, Tudor Roşu,Liviu Zgârciu, Marius Cristea, Garda Naţională de la Alba Iulia,Editura E Vertical, Alba Iulia, 2016, p.12.

15 Istoria României. Transilvania – Vol. II – p. 137

16 Ioan Pleşa, Formarea şi activitatea Consiliilor locale din judeţul Alba în luna noiembrie 1918, în Apulum VII/2, 1969, p.393.

17 Ibidem, p.394

18 MNUAI, Colecia de documente, inv. nr. 2577.

19 Ion Clopoţel, Revoluţia din 1918şi Unirea Ardealului cu România,Cluj, 1926, p.69-70.

20 MNUAI, Colecia de documente, inv. nr. 2259

21 Au existat ofiţeri aranjatori care au organizat deplasarea grupurilor.

22 MNUAI, Colecia de documente, inv. nr. 2259

23 MNUAI, Colecia de documente, inv. nr. 6615

24 MNUAI, Colecţia de documente,inv. nr. 2259

25 Vezi Anexa Conducători ai Legiunii de la Alba Iulia

26 Hăpria, Henig, Ghirbom, Straja, Ohaba, Colibi şi Daia. Apud Garda Naţională de la Alba Iulia, p.49

27 Primul liceu românesc creat în Transilvania după Marea Unire, pe data de 3 februarie 1919 prin decret al Consiliului Dirigent, astăzi Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia.

28 MNUAI, Colecţia de documente, inv. nr.6608

29 „Fotograful Unirii”, Samoilă Mârza a realizat patru fotografii în care apar membrii Gărzii Naţionale care-i flanchează pe reprezentanţii CNRC şi pe participanţi. Vezi Anexa Fotografiile lui Samoilă Mârza.