Ioan Constandă
Primul grafician
român din Transilvania intrat în negura uitării
Unul dintre primii artişti români
transilvăneni cu studii academice din sec. al XIX-lea, a fost în acelaşi
timp un intelectual cu multiple preocupări artistice şi pedagogice.
Ioan Constandă - s-a făcut cunoscut ca
pictor, litograf, gravor şi sculptor deosebit de talentat. A fost
profesor la Sibiu, autor de cărţi didactice şi colaborator la mai multe
reviste, iar pe timpul evenimentelor de la 1848-1849 a fost unul dintre
revoluţionarii ardeleni de frunte cu activitate în zona Ocna Sibiului.
Ioan Constandă care a fost cunoscut şi
sub numele de Ioan Constande este una dintre cele mai de seamă
personalităţi ale localităţii Răhău (Alba).
În locul unde a văzut lumina zilei,
Răhăul, după cum el singur a afirmat „sunt un român sărac din Răhău”,
din lipsa unor documente plauzibile, data naşterii pictorului este
discutabilă. Preotul Romul Grecu şi preotul Nicolae Cărpinişan (III), în
urma cercetării unor documente din arhivele bisericii din sat, au ajuns
la concluzia că data naşterii acestuia este 20 noiembrie 1819, iar
Gheorghe Oprescu data naşterea pictorului pe data de 19 decembrie 1817;
Niculescu Remus a considerat data naşterii lui Costandă 9 decembrie
1819, iar Iulius Bielz a fost de părere că s-a născut în jurul anului
1814, iar Mircea Oprişu în luna decembrie 1814.
Din „Protocolul botezaţilor bisericii
greco-catolice din comuna Răhău”, a reieşit că pictorul a fost cel de-al
doilea fiu din cei şapte fraţi ai familiei Costandă.
Viitorul artist plastic a urmat şcoala
primară în localitatea natală unde l-a avut ca dascăl pe Simion Bâscă
(Ciortan), un iscusit meşter popular, pictor de icoane pe sticlă. De la
acest meşter trebuie să fi deprins Ioan şi primele noţiuni artistice. La
insistenţele învăţătorului Simion Bâscă, precum şi a preogtului Nicolae
Cărpinişan, părinţii elevului Costandă îl trimit pe acesta în anul 1825,
pentru a-şi continua studiile la Şcoala Germană din oraşul Sebeş (Alba).
Aici a ajuns să înveţe limbile germană şi maghiară, evidenţiindu-se mai
ales prin talentul său de bun desenator.
Datorită aptitudinilor sale artistice
tânărul Constandă este remarcat şi susţinut de unii intelectuali cu
putere financiară de origine germană din Sebeş, obţinând o bursă de
studii în străinătate, iniţial la Budapesta, apoi la Viena.
Începând cu anul 1846 pictorul va
publica în Gazeta de Transilvania următoarele: „subscrisul, aruncat de
soartă în valurile lumii mari, spre a sa dăscălire, după ce avu
nenorocirea de a petrece la Pesta doi ani şi jumătate iar în capitala
împărăţiei cezaro-crăieşti Viena nouă ani şi jumătate unde am ascultat
mai multe obiecte în academiile artelor plăsmuitoate, arhitecturii
înalte, în politehnic despre diferite meserii în şcoala normală de
căpetenie de la „Sf. Ana” în urma unui studiu”.
În anul 1833 a început să frecventeze
cursurile de „desen după antic” cu profesorul Kupelwieser, până în anul
1838 acest an a reieşit dintr-un catalog al timpului.
În anul 1838, revine pentru scurt timp
în Transilvania, la Sibiu unde îl va cunoaşte pe Sava Popovici Sâvoiu.
Acesta a consemnat în memoriile sale, faptul că artistul abia venise de
la Viena şi nu peste mult timp avea să se întoarcă din nou acolo: „Ţira
mă aduse cu licenţie în patrie şi iar capii patriei mă trimit spre
continuarea studiilor mele”.
La Academia Artelor Frumoase din Viena
Constandă a studiat în afară de „desenul după antic”, pictura,
sculptura, apoi „arhitectura”, a terminat de asemenea „Şcoala normală de
căpetenie de la Sf. Ana”, probabil o secţie a Academiei care pregătea
profesori cu diferite specialităţi în artă. Tot aici acesta a avut
ocazia să studieze arta unor mari maeştri, executând mai multe copii ale
operelor lor.
Din această perioadă se păstrează o
litografie lucrată după pictura lui Guido Reni intitulată „Botezul lui
Hristos”, care îi va scoate în evidenţă lui Costande calităţile sale
artistice.
În anul 1841 artistul se întoarce în
ţară şi este numit profesor de desen la „Institutul Terezian” din Sibiu,
unde a predat socotitul, diverse meserii şi cursuri de grafică şi desen,
precum şi elemente de geometrie şi arhitectură, fiind singurul profesor
de desen al acestei şcoli.
Între anii 1841-1843 l-a avut ca elev şi
pe Sava Popovici Săvoiu care mai târziu, în scrierile sale a furnizat
date biografice despre Ioan Constandă, pe care posibilitatea de a-l
cunoaşte foarte bine se datora faptului că între anii 1841-1843, Sava a
locuit la pictor, căruia i-a fost „domestic”.
Sava Popovici Săvoiu în memoriile sale
i-a descris casa lui Costandă ca fiind destul de modestă şi atelierul în
care a văzut „cadrele şi tablourile pe care le avea în lucru pentru
Galeria Bruckenthal”.
Tot Sava a mai relatat că Ioan Costandă
a călătorit şi la Cluj unde a lucrat la nişte „cadre” pentru muzeul de
acolo. Toate aceste date fac ca să se tragă concluzia că artistul a
practicat şi pictura, dar din păcate nici una dintre lucrările sale nu
s-au păstrat până în prezent, singurele lucrări păstrate fiind cele de
grafică.
Ziarul Tribuna din Sibiu nr. 745/27 oct.
1992 a publicat cu titlul „Un gravor de la Astra” un apel al lui Mircea
Oprişiu către cititori de a se căuta şi descoperi casa în care a lucrat
artistul-patriot român, pentru a se fixa pe acel loc o placă
memorialistică, acesta fiind atelierul său din Sibiu.
Pe data de 26 noiembrie 1843, Ioan
Costandă se căsătoreşte cu Reli Oniţiu din Sebeş (Alba), în urma acestei
căsătorii se vor naşte două fete al căror nume nu se cunoaşte.
Într-o scrisoare a preotului Nicolae
Cărpinişan III adresată profesorului Theobald Streitfelo din Sebeş, în
care i s-au comunicat unele date biografice despre pictorul Ioan
Costandă, amintindu-se şi de cele două fiice ale sale făcând următoarea
precizare: „subscrisul mi-aduc aminte că în anul 1889 când eram student
la teologie fetele acestui pictor erau angajate cu pianul la un
restaurant pe treptele turnului din Sibiu”.
Ioan Costandă a avut legături şi cu
intelectualii din Ţara Românească fiind foarte apreciat şi recunoscut ca
artist. În presa bucureşteană primele date despre el au apărut într-un
număr din ziarul „Curierul Românesc” din anul 1845 semnat de pictorul
Ion Negulici.
Ridicarea naţiei române din Transilvania
a fost o preocupare constantă de-a lungul întregii activităţi a
pictorului Costandă, modul lui de a face acest lucru fiind concretizat
prin eforturile constante depuse pentru renaşterea artei şi a
meşteşugurilor pornindu-se de la creaţia populară. În aceeaşi linie de
idei pictorul a publicat în anul 1846 în „Gazeta de Transilvania”, o
înştiinţare pentru subscriere în vederea tipăririi unor manuale de
mecanică, de arhitectură şi de geometrie elementară, scrise şi concepute
chiar de el, pentru ilustrarea cărora a prevăzut un număr de gravuri
„scobiri în aramă, piatră şi lemn”.
Costandă a iniţiat aceste lucrări în
scopul ridicării nivelului de perfecţionare a meseriaşilor în special a
celor români căci aşa cum arăta el „a sosit timpul când şi românul să se
dedice cu artele păcii”. A militat pentru dezvoltarea învăţământului
naţional român prin „şcoli reale, la un popor lipsit de ştiinţele
reale”.
Considerând că dezvoltarea ştiinţelor şi
a meseriilor constituie principala condiţie a progresului şi bunăstării
unui popor, din păcate acest deziderat al său nu a fost materializat în
practică, nereuşind să strângă suficiente fonduri pentru tipărirea
acestor lucrări.
Pătruns adânc de sentimentul naţional,
pictorul Ioan Costandă a slujit idealului de libertate şi dreptate ale
poporului român, aceasta aducându-şi aportul prin activitatea sa
artistică şi prin participarea sa nemijlocită la evenimentele revoluţiei
de la 1848, asemenea altor artişti ai timpului său.
Pe timpul revoluţiei a deţinut funcţia
de Comandant al Gărzii Civice Române de la Ocna Sibiului, având în
subordinea sa 700 de lăncieri. Din această perioadă datează şi trei
portrete litografii ale marelui tribun naţional Avram Iancu, precum şi
cel al generalului Lüders.
Ioan Costandă a fost şi membru al
„Astra” încă din anul înfiinţării acestei asociaţiuni transilvane -
1861, ceea ce dovedeşte că acesta s-a situat încă de atunci alături de
marii intelectuali ai vremii din Transilvania.
În descrierea vieţii pictorului Sava
Popovici Săvoi în memoriile sale arăta că s-a întâlnit cu fostul său
profesor la Sibiu în anul 1875.
Cu acest prilej i-a vizitat şi atelierul
său de artă plastică, rămânând impresionat de dezordinea care domnea în
el „opurile înecate în pulbere şi în cea mai neartistică stare”, pe când
spune în continuare autorul „mai înainte de 34 de ani (1841), se mai
putea vedea ceva în atelier care făcea fală artistului în toată
privinţa”.
De asemenea Sava Popovici îi mai reproşa
artistului faptul că acesta nu mai putea picta.
La fel ca şi la data naşterii nu se
cunoaşte data decesului acestuia, presupunându-se că ar fi undeva pe la
sfârşitul anului 1879 sau începutul anului 1880. Această presupunere a
fost făcută deoarece la data numirii acestuia ca profesor la Şcoala
tereziană şi până în anul 1879 în fiecare an a fost menţionat ca şi
funcţionar de stat în Transilvania ca profesor în oraşul Sibiu, în
şematismul funcţionarilor de stat transilvani.
Începând cu anul 1879 acesta figurează
pentru ultima oară pe lista funcţionarilor publici din Sibiu în calitate
de profesor la Terezianum, iar începând cu anul 1880 nu mai apare a fi
menţionat nicăieri. În anul 1881 acesta nu a mai apărut pe listele
participanţilor la expoziţia de la Sibiu organizată de „Astra” al cărui
membru era, vine să reliefeze faptul că acesta decedase.
Nicolae PARASCHIVESCU
Bibliografie
Remus Gheorghe Goţia, „Unele aspecte monografice ale localităţii Răhău -
Sebeş, jud. Alba”, Ed. Altip, 2003, Alba Iulia.
|