România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ioan Constandă

Primul grafician român din Transilvania intrat în negura uitării

 

Unul dintre primii artişti români transilvăneni cu studii academice din sec. al XIX-lea, a fost în acelaşi timp un intelectual cu multiple preocupări artistice şi pedagogice.

Ioan Constandă - s-a făcut cunoscut ca pictor, litograf, gravor şi sculptor deosebit de talentat. A fost profesor la Sibiu, autor de cărţi didactice şi colaborator la mai multe reviste, iar pe timpul evenimentelor de la 1848-1849 a fost unul dintre revoluţionarii ardeleni de frunte cu activitate în zona Ocna Sibiului.

Ioan Constandă care a fost cunoscut şi sub numele de Ioan Constande este una dintre cele mai de seamă personalităţi ale localităţii Răhău (Alba).

În locul unde a văzut lumina zilei, Răhăul, după cum el singur a afirmat „sunt un român sărac din Răhău”, din lipsa unor documente plauzibile, data naşterii pictorului este discutabilă. Preotul Romul Grecu şi preotul Nicolae Cărpinişan (III), în urma cercetării unor documente din arhivele bisericii din sat, au ajuns la concluzia că data naşterii acestuia este 20 noiembrie 1819, iar Gheorghe Oprescu data naşterea pictorului pe data de 19 decembrie 1817; Niculescu Remus a considerat data naşterii lui Costandă 9 decembrie 1819, iar Iulius Bielz a fost de părere că s-a născut în jurul anului 1814, iar Mircea Oprişu în luna decembrie 1814.

Din „Protocolul botezaţilor bisericii greco-catolice din comuna Răhău”, a reieşit că pictorul a fost cel de-al doilea fiu din cei şapte fraţi ai familiei Costandă.

Viitorul artist plastic a urmat şcoala primară în localitatea natală unde l-a avut ca dascăl pe Simion Bâscă (Ciortan), un iscusit meşter popular, pictor de icoane pe sticlă. De la acest meşter trebuie să fi deprins Ioan şi primele noţiuni artistice. La insistenţele învăţătorului Simion Bâscă, precum şi a preogtului Nicolae Cărpinişan, părinţii elevului Costandă îl trimit pe acesta în anul 1825, pentru a-şi continua studiile la Şcoala Germană din oraşul Sebeş (Alba). Aici a ajuns să înveţe limbile germană şi maghiară, evidenţiindu-se mai ales  prin talentul său de bun desenator.

Datorită aptitudinilor sale artistice tânărul Constandă este remarcat şi susţinut de unii intelectuali cu putere financiară de origine germană din Sebeş, obţinând o bursă de studii în străinătate, iniţial la Budapesta, apoi la Viena.

Începând cu anul 1846 pictorul va publica în Gazeta de Transilvania următoarele: „subscrisul, aruncat de soartă în valurile lumii mari, spre a sa dăscălire, după ce avu nenorocirea de a petrece la Pesta doi ani şi jumătate iar în capitala împărăţiei cezaro-crăieşti Viena nouă ani şi jumătate unde am ascultat mai multe obiecte în academiile artelor plăsmuitoate, arhitecturii înalte, în politehnic despre diferite meserii în şcoala normală de căpetenie de la „Sf. Ana” în urma unui studiu”.

În anul 1833 a început să frecventeze cursurile de „desen după antic” cu profesorul Kupelwieser, până în anul 1838 acest an a reieşit dintr-un catalog al timpului.

În anul 1838, revine pentru scurt timp în Transilvania, la Sibiu unde îl va cunoaşte pe Sava Popovici Sâvoiu. Acesta a consemnat în memoriile sale, faptul că artistul abia venise de la Viena şi nu peste mult timp avea să se întoarcă din nou acolo: „Ţira mă aduse cu licenţie în patrie şi iar capii patriei mă trimit spre continuarea studiilor mele”.

La Academia Artelor Frumoase din Viena Constandă a studiat în afară de „desenul după antic”, pictura, sculptura, apoi „arhitectura”, a terminat de asemenea „Şcoala normală de căpetenie de la Sf. Ana”, probabil o secţie a Academiei care pregătea profesori cu diferite specialităţi în artă. Tot aici acesta a avut ocazia să studieze arta unor mari maeştri, executând mai multe copii ale operelor lor.

Din această perioadă se păstrează o litografie lucrată după pictura lui Guido Reni intitulată „Botezul lui Hristos”, care îi va scoate în evidenţă lui Costande calităţile sale artistice.

În anul 1841 artistul se întoarce în ţară şi este numit profesor de desen la „Institutul Terezian” din Sibiu, unde a predat socotitul, diverse meserii şi cursuri de grafică şi desen, precum şi elemente de geometrie şi arhitectură, fiind singurul profesor de desen al acestei şcoli.

Între anii 1841-1843 l-a avut ca elev şi pe Sava Popovici Săvoiu care mai târziu, în scrierile sale a furnizat date biografice despre Ioan Constandă, pe care posibilitatea de a-l cunoaşte foarte bine se datora faptului că între anii 1841-1843, Sava a locuit la pictor, căruia i-a fost „domestic”.

Sava Popovici Săvoiu în memoriile sale i-a descris casa lui Costandă ca fiind destul de modestă şi atelierul în care a văzut „cadrele şi tablourile pe care le avea în lucru pentru Galeria Bruckenthal”.

Tot Sava a mai relatat că Ioan Costandă a călătorit şi la Cluj unde a lucrat la nişte „cadre” pentru muzeul de acolo. Toate aceste date fac ca să se tragă concluzia că artistul a practicat şi pictura, dar din păcate nici una dintre lucrările sale nu s-au păstrat până în prezent, singurele lucrări păstrate fiind cele de grafică.

Ziarul Tribuna din Sibiu nr. 745/27 oct. 1992 a publicat cu titlul „Un gravor de la Astra” un apel al lui Mircea Oprişiu către cititori de a se căuta şi descoperi casa în care a lucrat artistul-patriot român, pentru a se fixa pe acel loc o placă memorialistică, acesta fiind atelierul său din Sibiu.

Pe data de 26 noiembrie 1843, Ioan Costandă se căsătoreşte cu Reli Oniţiu din Sebeş (Alba), în urma acestei căsătorii se vor naşte două fete al căror nume nu se cunoaşte.

Într-o scrisoare a preotului Nicolae Cărpinişan III adresată profesorului Theobald Streitfelo din Sebeş, în care i s-au comunicat unele date biografice despre pictorul Ioan Costandă, amintindu-se şi de cele două fiice ale sale făcând următoarea precizare: „subscrisul mi-aduc aminte că în anul 1889 când eram student la teologie fetele acestui pictor erau angajate cu pianul la un restaurant pe treptele turnului din Sibiu”.

Ioan Costandă a avut legături şi cu intelectualii din Ţara Românească fiind foarte apreciat şi recunoscut ca artist. În presa bucureşteană primele date despre el au apărut într-un număr din ziarul „Curierul Românesc” din anul 1845 semnat de pictorul Ion Negulici.

Ridicarea naţiei române din Transilvania a fost o preocupare constantă de-a lungul întregii activităţi a pictorului Costandă, modul lui de a face acest lucru fiind concretizat prin eforturile constante depuse pentru renaşterea artei şi a meşteşugurilor pornindu-se de la creaţia populară. În aceeaşi linie de idei pictorul a publicat în anul 1846 în „Gazeta de Transilvania”, o înştiinţare pentru subscriere în vederea tipăririi unor manuale de mecanică, de arhitectură şi de geometrie elementară, scrise şi concepute chiar de el, pentru ilustrarea cărora a prevăzut un număr de gravuri „scobiri în aramă, piatră şi lemn”.

Costandă a iniţiat aceste lucrări în scopul ridicării nivelului de perfecţionare a meseriaşilor în special a celor români căci aşa cum arăta el „a sosit timpul când şi românul să se dedice cu artele păcii”. A militat pentru dezvoltarea învăţământului naţional român prin „şcoli reale, la un popor lipsit de ştiinţele reale”.

Considerând că dezvoltarea ştiinţelor şi a meseriilor constituie principala condiţie a progresului şi bunăstării unui popor, din păcate acest deziderat al său nu a fost materializat în practică, nereuşind să strângă suficiente fonduri pentru tipărirea acestor lucrări.

Pătruns adânc de sentimentul naţional, pictorul Ioan Costandă a slujit idealului de libertate şi dreptate ale poporului român, aceasta aducându-şi aportul prin activitatea sa artistică şi prin participarea sa nemijlocită la evenimentele revoluţiei de la 1848, asemenea altor artişti ai timpului său.

Pe timpul revoluţiei a deţinut funcţia de Comandant al Gărzii Civice Române de la Ocna Sibiului, având în subordinea sa 700 de lăncieri. Din această perioadă datează şi trei portrete litografii ale marelui tribun naţional Avram Iancu, precum şi cel al generalului Lüders.

Ioan Costandă a fost şi membru al „Astra” încă din anul înfiinţării acestei asociaţiuni transilvane - 1861, ceea ce dovedeşte că acesta s-a situat încă de atunci alături de marii intelectuali ai vremii din Transilvania.

În descrierea vieţii pictorului Sava Popovici Săvoi în memoriile sale arăta că s-a întâlnit cu fostul său profesor la Sibiu în anul 1875.

Cu acest prilej i-a vizitat şi atelierul său de artă plastică, rămânând impresionat de dezordinea care domnea în el „opurile înecate în pulbere şi în cea mai neartistică stare”, pe când spune în continuare autorul „mai înainte de 34 de ani (1841), se mai putea vedea ceva în atelier care făcea fală artistului în toată privinţa”.

De asemenea Sava Popovici îi mai reproşa artistului faptul că acesta nu mai putea picta.

La fel ca şi la data naşterii nu se cunoaşte data decesului acestuia, presupunându-se că ar fi undeva pe la sfârşitul anului 1879 sau începutul anului 1880. Această presupunere a fost făcută deoarece la data numirii acestuia ca profesor la Şcoala tereziană şi până în anul 1879 în fiecare an a fost menţionat ca şi funcţionar de stat în Transilvania ca profesor în oraşul Sibiu, în şematismul funcţionarilor de stat transilvani.

Începând cu anul 1879 acesta figurează pentru ultima oară pe lista funcţionarilor publici din Sibiu în calitate de profesor la Terezianum, iar începând cu anul 1880 nu mai apare a fi menţionat nicăieri. În anul 1881 acesta nu a mai apărut pe listele participanţilor la expoziţia de la Sibiu organizată de „Astra” al cărui membru era, vine să reliefeze faptul că acesta decedase.

 

Nicolae PARASCHIVESCU

 

Bibliografie

Remus Gheorghe Goţia, „Unele aspecte monografice ale localităţii Răhău - Sebeş, jud. Alba”, Ed. Altip, 2003, Alba Iulia.