România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland - U.S.A. - cea mai veche biserică ortodoxă română din  Statele Unite ale Americii a serbat 115 ani de la fondare

 

Cleveland, Ohio – În 15 august, 2019 s-au împlinit 115 ani de la înfiinţarea primei parohii ortodoxe române din Statele Unite. Credincioşii români-americani aparţinători Catedralei „Sfânta Maria” (Adormirea Maicii Domnului) din Cleveland au marcat momentul cu serbări deosebite, atât de natură liturgică, cât şi culturală.  Slujblele aniversării au fost conduse de Înaltpreasfinţitul Părinte Nathaniel Popp, care de 39 de ani este la cârma Episcopiei din America, asistat de noul Episcop Vicar-ales, Pr. Dr. Dan Hoarste, azi, pe numele de călugărie Andrei, şi de Pr. Dr. Remus Grama, care slujeşte la această parohie de 30 de ani.  Datorită importanţei acestui centru de trăire românească din America, la acest popas spiritual, se cuvine să oferim câteva restituiri.

Iată cum s-a înfiinţat această biserică. După anii 1890, într-o vreme când românii dintre graniţele imperiului austro-ungar începuseră să îşi revendice drepturi naţionale, mulţi dintre ei, în special din părţile Făgăraşului, Sibiului, Sebeşului şi Albei dar şi unii bucovineni, au început să plece la muncă în America. Scopul lor a devenit de acum proverbial: “mia de dolari şi banii de drum”. Îndrumaţi de agenţii comerciali, ei căutau centrele industriale mai mari, între care se număra şi Clevelandul. Aşa se face că presa româno-americană a vremii a consemnat cum au petrecut aceşti ţărani temerari primul lor Paşte în anul 1900. Lipsiţi fiind de biserică şi preot, un grup de 12 bărbaţi s-au adunat la răsărit de soare pe ţărmul Lacului Erie, s-au rugat acolo cum au ştiut, în loc de Împărtăşanie au gustat vlăstarii de viţă de vie sălbatică şi au cântat împreună “Hristos a Înviat,” ciocnind ouă roşii. Dar, încercările vieţii şi conştiinţa lor creştină i-au adus să înţeleagă că aveau nevoi spirituale mai adânci decât atât. În anul 1900, un emigrant pe nume Grovu a murit într-un accident de lucru subteran. O fetiţă, Virginia Zeic, s-a născut şi a fost botezată la biserica rusească din oraş. Astfel micuţa comunitate descoperă că era însetată după Dumnezeu. Departe de casă, ei aveau nevoie de: spovedanie, împărtăşire, cununii, botezuri, simţeau că trebuie să-şi aline necazurile cu rugăciunea bisericii şi să îşi afle mângăiere la înmormântări. Astfel, la început, pe la 1902, aceşti pionieri ai emigraţiei noastre peste ocean s-au organizat în societăţi frăţeşti de ajutor reciproc, toate cu nume răsunător româneşti. Una din ele era Carpatina (1902), iar alta Clubul Român. Aceasta din urmă, a convocat prima adunare pentru înfiinţarea unei parohii „româneşti.” Astfel, în 15 august 1904 s-au pus bazele acestei parohii. Diferenţele ivite între ortodocşi şi uniţi s-au clarificat repede, iar în 5 septembrie parohia ortodoxă “Sf. Maria” s-a adresat Mitropolitului Ioan Meţianu, cerând aprobarea statutelor precum şi un preot care să le sfinţească viaţa lor de peregrini peste mări şi ţări. Trebuie să notez că din aceeaşi adunare a răsărit şi întâia biserică greco-catolică din Cleveland, care s-a aşezat sub oblăduirea episcopului romano-catolic al Clevelandului.

Ce a urmat, este îndeobşte cunoscut, dar pentru edificarea cititorului neavizat, voi repeta sumar parcursul istoric al începutului acestei vechi parohii. La sfârşitul toamnei, Mitropolia Ardealului a trimis pe Părintele Oprea să evalueze situaţia la faţa locului. Vizitând coloniile româneşti din nord-estul statului Ohio şi Vestul Pensilvaniei, acesta le-a descris nevoile pastorale într-un amplu raport adresat mitropolitului Meţianu. Totodată, în preajma Crăciunului şi Bobotezei, a cununat, botezat şi sfinţit casele multor enoriaşi. În sfârşit, Părintele Moise Balea, fiu de moţi din Apuseni - judeţul Alba, aurari, a fost trimis la Cleveland şi a aşezat parohia pe baze canonice. Tot el a publicat şi primul ziar românesc, „America” (1906).  De atunci încoace, parohia a crescut şi s-a consolidat, a zidit două biserici, dintre care cea existentă astăzi este de-a dreptul remarcabilă din multe puncte de vedere. Clădirea ei este executată în stil maramureşan “modern”, cu o turlă sveltă de 56 de metri, care parcă “scrie” pe albastrul cerului. În spaţiul ei sacru, împodobit cu o superbă pictură neo-bizantină se pot ruga circa 500 de credincioşi. Biserica are o şcoală cu 12 săli de clasă, o sală de 500 de locuri şi un muzeu etnic şi de artă, care este o adevărată fereastră spre cultura şi istoria României.

Pe toată existenţa ei parohia a fost binecuvântată cu câţiva preoţi destoinici, trei dintre aceştia păstorind-o statornic şi cu dăruire, vreme îndelungată. Aşa, de pildă, Părintele Ioan Trutza (1928-1954) a înfiinţat corul George Enescu şi a pus bazele noii proprietăţi. Părintele Vasile Haţegan (1955-1982), din prima generaţie de copii români, născuţi în America, a zidit complexul noii biserici (1960) şi a pus bazele muzeului. În fine, Părintele Remus Grama, care păstoreşte biserica din anul 1989 până astăzi, a coordonat pictarea catedralei şi dezvoltarea muzeului etnic şi de artă românească de pe lângă biserică.  

Catedrala Sf. Maria a jucat un loc esential în înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române din America (1929), care în 1947 s-a desprins de Patriarhia Română, datorită faptului că aceasta era controlată de guvernul comunist. Astăzi eparhia este arhipăstorită de Arhiepiscopul Nathaniel (Popp) şi face parte din Biserica Ortodoxă Autocefală din America. Deşi este recunoscută doar de o parte din Bisericile naţionale, aceasta are legături sacramentale cu toate Patriarhiile, colaborând în chestiuni de învăţămând teologic cu Biserica Ortodoxă Română. Deşi în anii 1993-2010 s-a încercat reunificarea cu Biserica-mamă, aceasta din urmă a preferat să înfiinţeze o nouă episcopie (1951) şi, în anii din urmă, o “mitropolie”, cu sediul la Chicago. Cu toate acestea majoritatea românilor americani şi canadieni continuă să facă parte din episcopia originală, care în ultimii 35 de ani s-a dublat ca mărime, având 66 de biserici în Statele Unite şi 35 în Canada.

Biserica Sfânta Maria şi Episcopia Ortodoxă Română din America, cu sediul la „Vatra Românească”, au jucat un rol deosebit în istoria neamului românesc din afara graniţelor ţării, dar  şi de acasă. Astfel, în primul Război Mondial, parohia a contribuit spiritual, politic, financiar şi cu voluntari la sprijinirea unirii Transilvaniei cu Ţara, făcând lobby pe lângă guvernul american. În al doilea război, ea dat peste 76 de oşteni armatei americane, precum şi numeroase femei care au luptat în cadrul Crucii Roşii, iar Pr. Trutza a devenit membru co-fondator al Consiliului Mondial al Bisericilor.  Din 1947 încoace, a constituit o forţă activă care s-a opus comunismului, prin mijloace spirituale şi culturale. Durerile neamului românesc au găsit ecou şi răspuns bun în inimile românilor ortodocşi din Cleveland, la marile inundaţii şi cutremure, când s-au trimis  ajutoare semnificative. La fel s-a întâmpat după 1989, când parohia a trimis ajutoare financiare şi materiale medicale extrem de valoroase. În calitate de reprezentant cu relaţiile externe ale Episcopiei, Părintele Remus Grama a scris şi a participat direct la acţiuni legate de primirea României în NATO şi în Comunitatea Europeană, contribuţia sa fiind recunoscută la nivel prezidenţial, atât în România cât şi in SUA. 

Între serbările culturale care au salutat împlinirea celor 115 ani de pionierat ai acestei biserici se numără festivalul românesc din zilele de 17-19 august, care a adunat mii de credincioşi, dar şi oaspeţi americani, precum şi spectacolul omagial oferit de anasamblui Cindrelul-Junii Sibiului, condus cu dăruire de D-na Silvia Macrea, din 22 septembrie. În zilele de 28-29 septembrie, s-au oficiat rugăciuni pentru ctitori, slujbe şi programe vizuale speciale în prezenţa Ierarhului, clerului ortodox din localitate şi a sute de credincioşi. Între altele, s-a dezvelit un bust al Părintelui Trutza, sculptat de Constantin Antonovici, ucenic al lui Brâncuşi. Pentru sufletul depus, în întreaga sa slujire de 37 de ani, Părintele Remus şi D-na Preoteasă Elena Grama au primit o „Grammată” de recunoaştere şi binecuvântare. Credincioşii noştri şi-a reînnoit dăruirea de sine la aceste serbări, cinstind şi pe toţi preşedinţii laici ai consiliului parohial, de la începuturi până astăzi. În spiritul unui obicei local, 16 familii şi-au serbat cu acest prilej aniversarea cununiei lor.

Privind spre viitor şi spre mare revedere cu Hristos, care este ţinta vieţii aşteptată de toţi creştinii, acest popas aniversar din Cleveland ne întăreşte identitatea prin exemplul modelator al înaintaşilor evocaţi şi ne dăruieşte mare încredere în propăşirea neamului nostru prin credinţă, Biserică şi un nestins ataşament de valorile perene ale neamului românesc de pretutindeni. 

Pr. Dr. Remus GRAMA

Cleveland, SUA