România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Emmanuel de Martonne a susţinut cauza românilor la Conferinţa de Pace de la Paris. Un francez pentru graniţele României Mari

 

La trasarea graniţelor României Mari celebru geograf francez Emmanuel de Martonne (1873 -1955) a avut o contribuţie decisivă. Datorită lui s-a putut trece la „stabilirea efectivă a frontierelor româno-sârbă, româno-maghiară, româno-bulgară şi româno-rusă, care s-au bazat pe studiile sale de geografie umană şi pe prestigiul acurateţii muncii sale academice”.

La trasarea frontierei româno-ungare în 1919-1920, în cadrul Conferinţei de pace de la Paris, s-a ţinut cont de harta etnică rezultată din recensământul maghiar din 1910, la care s-au făcut unele corecţii. Experţii francezi, britanici şi americani din comisia tehnică pentru trasarea frontierei au fost buni specialişti şi au lucrat corect. Ei nu avuseseră de-a face înainte nici cu România, nici cu Ungaria, fiind neutri. Liniile de demarcaţie făcute de aceşti experţi au fost cvasiidentice. Până s-a ajuns la varianta finală, introdusă în Tratatul de pace de la Trianon, s-a mai negociat, pentru unele segmente ale frontierei. S-au făcut multe deplasări pe teren, pentru a se vedea care e situaţia etnică.

În cadrul Conferinţei de pace de la Paris, Martonne a lucrat în patru comisii, printre care şi cea a „afacerilor româneşti”. În aceste comisii, Emmanuel de Martonne a insistat să se ţină cont „nu numai de regrupările etnice, ci, în egală măsură, de un punct de vedere mai material, de infrastructura teritoriului”. Devine operaţional „principiul viabilităţii” şi, astfel, localităţi cu populaţie maghiară semnificativă revin, totuşi, României oraşele Arad, Oradea, Satu-Mare. În plan personal, de Martonne a fost prieten cu Grigore Antipa, care l-a iniţiat în Geonomie, o disciplină la confluenţa dintre geografie şi ştiinţele naturale. Bun cunoscător al Estului Europei, Emmanuel de Martonne a scris două lucrări de doctorat în geografie, „Valahia - eseu de monografie geografică”, teză urmată de „Cercetări asupra evoluţiei Alpilor Transilvani (Carpaţii Meridionali)”.

În studiul său intitulat „Transilvania”, Emmanuel de Martonne analizează originea şi evoluţia naţionalităţilor din Transilvania, subliniind originea latină şi preponderenţa populaţiei româneşti, făcând referiri la justeţea drepturilor românilor din teritoriile aflate sub dominaţie străină.

În memoria savantului francez, mare iubitor al României, două străzi din Timişoara şi Cluj îi poartă numele. Pe de altă parte, Robert Ficheux , elev al lui Martonne, este un alt mare prieten al României. Autointitulat „moţul francez”, Ficheux şi-a manifestat mereu dragostea pentru ţara noastră  despre care a scris 29 de cărţi. Prima sa vizită în România a fost în 1921, într-un grup de doctoranzi conduşi de Emmanuel de Martonne.

Emmanuel de Martonne este considerat întemeietorul geografiei umane. Savant cu o operă impresionantă, celebrul geograf francez şi-a legat de la început activitatea ştiinţifică de spaţiul geografic locuit de români. 

Emmanuel de Martonne a susţinut ferm, la Conferinţa de la Paris, drepturile României asupra Basarabiei.

Gabriela ANTONIU

 

N.R. În semn de omagiu pentru activitatea derulată, un bust al geografului francez a fost expus în cursul anului 2018 la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, iar apoi a fost amplasat în proximitatea Monumentului Unităţii Naţionale.