Episcopul Justinian Teculescu, 150 de ani de la naştere

1 noiembrie 1865, Covasna - 16 iulie 1932, Braşov

Oraş şi staţiune balneo-climaterică, Covasna este situată la marginea sud-estică a părţii inferioare a curburii Carpaţilor, la o altitudine de 564-580 metri, pe pârâul Covasna, afluent de stânga al Râului Negru, la 29 de km de Sfântu-Gheorghe (pe calea ferată) şi la 225 de km de Bucureşti.

În Covasna-Voineşti, pe lângă alte distinse personalităţi, s-a născut Ioan Teculescu - numele de botez al Episcopului Justinian Teculescu, din părinţii Matei Teacă şi Paraschiva, născută Popică, mocani oieri, familie cu zece copii.

A absolvit ªcoala primară confesională din localitatea natală. Studiile le continuă la Liceul           „Andrei ªaguna” din Braşov (1877-1885) şi la Institutul Teologic din Sibiu (1885-1888).

Ca student la teologie, scrie la „Telegraful Român”, colaborează la mai multe ziare şi reviste, publicând frumoase predici şi subiecte din domeniul teologiei, apoi versuri. Este demn de amintit aici Imnul scris cu ocazia Centenarului seminarului „Andreian”, imn care este armonizat şi decretat ca imn oficial al institutului amintit, după ce a fost pus pe note de profesorul Timotei Popovici. În cadrul societăţii de lectură a teologilor sibieni, prezenţa lui Ioan Teculescu era una obişnuită.

Învăţător (1888-1894) şi apoi preot-paroh în Râşnov (1894-1901), preot şi protopop în Alba-Iulia (1901-1922), se căsătoreşte cu Eliza, fiica preotului Iosif Comănescu din Codlea (1891). Ajungând la conducerea Oficiului Parohial al Bisericii „Sfântul Nicolae” din Râşnov, preotul Ioan Teculescu „promovează biserica şi şcoala din localitate, cărora le ridică standardul de cultură, luptând în acelaşi timp pentru apărarea drepturilor Bisericii şi ªcolii confesionale”. A fost peste un deceniu intens de slujire pasionantă şi dragoste mistuitoare, în care păstorul „sufletul său şi-a pus pentru turma sa”, astfel încât amintirea lui a dăinuit mult timp în sufletele credincioşilor din zonă.

În cei 22 de ani petrecuţi în scaunul de protopop al Albei Iulia, Ioan Teculescu reuşeşte să fie cel mai distins şi cel mai activ dintre toţi protopopii Mitropoliei Ardealului, precum şi „unul dintre cei mai însufleţiţi luptători şi apărători ai românismului”. Cu toate că păstorea un protopopiat extins ca zonă geografică, greu de supravegheat, având nu mai puţin de 46 de comune, cu tot atâtea biserici şi şcoli primare confesionale - foarte multe răsfirate prin întinsa Ţară de Piatră -, protopopul Teculescu a desfăşurat o activitate foarte rodnică pe multiple planuri: bisericesc, şcolar, naţional, administrativ-gospodăresc. În mod paradoxal, în ciuda sărăciei şi a lipsurilor de tot felul în care trăia populaţia românească, prin tact pastoral, prin stăruinţă, prin hărnicie şi spirit gospodăresc a reuşit, în cei 22 de ani, să restaureze sau să zidească din temelii 18 şcoli şi 28 de biserici.

În perioada 1902-1923, protopopul Ioan Teculescu a fost preşedintele Despărţământului Alba-Iulia al ASTREI, calitate în care desfăşoară o bogată activitate culturală.

După 18 ani de convieţuire, soţia sa, Eliza, se stinge din viaţă, în 1909. Protopopul Ioan Teculescu rămâne văduv cu şapte copii, patru fete şi trei băieţi, cu vârste cuprinse între un an şi 16 ani.

În decembrie 1918, protopopul Ioan Teculescu este ales preşedinte al Consiliului Naţional Local Alba ce a organizat Adunarea Naţională a Românilor de la 1 Decembrie 1918, care a proclamat Unirea Ardealului cu Patria-mamă, fiind ales apoi senator în primul Parlament al României întregite.

La 18 martie 1923, este călugărit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, sub numele de Justinian, iar la 31 martie 1923, este hirotonit arhiereu şi instalat în scaunul nou înfiinţatei Episcopii a Armatei Române, cu sediul la Alba-Iulia.

Justinian Teculescu a fost ales Episcop al Armatei Române cu titlul „de Alba-Iulia”, fiind astfel primul episcop înscăunat în funcţiunea de Inspector al clerului militar, cu gradul de general de brigadă asimilat conform Legii privitoare la organizarea clerului militar, adoptată în anul 1921. Cuvântarea rostită la învestirea sa de la Palatul Regal arată între altele, conştientizarea faptului că este „cel dintâi episcop al scumpei şi vitezei noastre armate”, precum şi a faptului că „având experienţa îndelungată a creşterii poporului în această direcţiune, cu tot zelul şi iubirea o voi aplica şi continua de azi înainte şi între ostaşii Ţării, ca fii ai acelui popor”.

Deşi împrejurările au făcut ca să păstorească scurt timp clerul militar şi ostaşii Armatei Române, Episcopul Justinian Teculescu a lăsat în urma sa câteva fapte memorabile: a rânduit reşedinţa Catedralei Încoronării de la Alba-Iulia ca sediu al Episcopiei Armatei şi al Episcopului militar; a rânduit prima promoţie de preoţi militari activi, prin concurs, conform legii, hirotesind în funcţia de protopop al clerului militar pe preotul Ioan Dăncilă, care a slujit până la pensionare, în 1944, în această calitate; a redactat, cu sprijinul preoţilor militari şi al membrilor Sfântului Sinod Regulamentul pentru punerea în aplicare a legii privitoare la organizarea clerului militar, adoptat în formă definitivă în şedinţa Sinodului din 2 aprilie 1924, precum şi, ulterior, de organele în drept: Ministerul de Război, Consiliul de Miniştri etc..

Printre marile acţiuni cu caracter naţional întreprinse au fost: punerea pietrei de temelie a Mausoleului de la Mărăşeşti, alături de Mitropolitul Moldovei şi Sucevei Pimen Georgescu (6 august 1923); organizarea instituţiei Eroul Necunoscut (Soldatul Necunoscut) şi aducerea rămăşiţelor pământeşti ale acestuia de la Mărăşeşti la Bucureşti, precum şi înhumarea lor în Parcul Carol, fapt ce a produs un emoţionant efect în sufletele militarilor şi în sufletul Ţării.

La 17 decembrie 1924, Marele Colegiu îl desemnează pe Episcopul Justinian al Armatei ca Episcop al Eparhiei Cetatea Albă-Ismail, la 20 decembrie 1924 este învestit, în Palatul Regal din Bucureşti, iar la 21 decembrie 1924 este instalat la Ismail, în scaunul eparhial. În cuvântarea rostită cu prilejul învestiturii de la Palatul Regal, a lăsat să se înţeleagă faptul că această misiune i-a fost cerută expres: „Pronia cerească, prin glasul Marelui Colegiu Electoral, mă trimite, de la postul de Episcop al Armatei, la cel de Arhipăstor sufletesc al fraţilor noştri de peste Prut”. Adaugă imediat, cu cuvinte ce au o încărcătură aparte de regret: „Grea peste măsură, mi-ar fi despărţirea de la misiunea sublimă şi patriotică, pe care timp de un an şi 9 luni am împlinit-o în mijlocul scumpei şi bravei noastre armate”.

Opera de consolidare a Eparhiei Cetăţii Albe şi Ismailului apărea în viziunea protoiereului George Jurebiţă, secretar eparhial, „ca un monument solid şi puternic”, iar din punct de vedere naţional, Biserica era „tare, neclintită şi consolidată”, „puterile iadului, valurile necredinţei - bolşevismul, ateismul şi feluritele secte -, care se năpusteau asupra bisericii din timpul păstoriei PS Episcop Justinian, se sfărâmau şi se împrăştiau de tăria credinţei dreptcredincioşilor, după cum valurile mării, izbindu-se de ţărmurile scumpei noastre Basarabii, se risipesc şi se întorc în adâncul ei”. A reuşit „să tragă o brazdă adâncă şi să croiască un drum drept şi solid pentru viaţa Eparhiei”.

În primăvara anului 1932 se îmbolnăveşte de cancer la ficat; este adus de familie la un spital din Braşov, iar la 16 iulie 1932, Episcopul Justinian Teculescu trece la cele veşnice la Braşov, fiind înmormântat, lângă părinţi, în cimitirul Bisericii din Voineşti-Covasna, aşa cum şi-a dorit. Mormântul din umbra Bisericii vechi din Voineşti este un simbol al vrednicului ierarh-cărturar, slujitor devotat al bisericii strămoşeşti, simbol al luptătorului pentru Neam şi pentru Ţară.

Episcopul Justinian Teculescu a colaborat la „Telegraful Român” şi alte periodice din Transilvania. Cuvântări şi predici au fost strânse în volumul „Pentru neam şi lege”, apărut la Sighişoara, în anul 1931. În perioada episcopatului din Basarabia, a coordonat editarea publicaţiei Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail - redactor responsabil fiind Pr. Gheorghe Jurebiţă, consăteanul său din Covasna.

Studii şi lucrări despre Episcopul Justinian Teculescu

Prin grija profesorilor Luminiţa Cornea şi Dumitru Furtună, în anul 2006, volumul „Pentru neam şi lege” este reeditat la Editura Angustia a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu-Gheorghe.

Volumul cuprinde 24 de cuvântări şi 16 predici, rostite în perioada 1899-1930. În Precuvântare la ediţia I, Episcopul Justinian Teculescu, motivându-şi conţinutul „cuvântărilor de ordin naţional, cultural şi bisericesc” apărute „înainte de întregirea neamului”, ţine să menţioneze faptul că „activitatea de atunci a unui preot, conştient de adevărata lui menire, nu se putea restrânge numai la îndeplinirea slujbei la altarul Domnului şi la tâlcuirea cuvintelor Scripturii, el trebuia să cuprindă în inima lui toate frământările şi necazurile ce se revărsau asupra neamului, care avea nevoie de îmbărbătare şi îndrumare”.

La publicarea volumului, în anul 1931, autorul era animat de dorinţa „de-a pune în mâna preoţimii din eparhia mea, ca îndemn şi orientare, aceste cuvântări şi predici, care tot atât de folositoare şi necesare sunt şi astăzi pentru sufletul poporului nostru, deoarece… ca şi în trecut, arma cea mai puternică a preotului va trebui să fie pentru totdeauna cuvântul cald şi plin de avânt… pentru neam şi pentru lege (în sensul de „lege” strămoşească, de religie ortodoxă - n.n.).

Deşi la apariţia sa, volumul s-a bucurat de recenzii elogioase, deoarece, în timpul comunismului, acesta a fost trecut pe lista cărţilor indezirabile pentru regimul ateu, atât pentru conţinutul său, cât şi pentru „vina” autorului de a fi fost ierarh ortodox român în Basarabia devenită „Republică sovietică”, cartea Episcopului Justinian Teculescu a dispărut practic, timp de peste 60 de ani.

O amplă monografie despre intelectualii din familia Teculescu este prezentată în volumul Teculeştii din neam în neam, redactat la iniţiativa Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” din Covasna, având ca autori pe Luminiţa Cornea, Constantin Catrina, Ioan Lăcătuşu.

În recenzia făcută volumului, Pr. dr. Petru Pinca arată: „Anexe bogate, edite şi inedite, sporesc farmecul cărţii şi stârnesc interesul cititorului dornic să intre în intimitatea familiei, să cunoască noi şi noi personaje din stufosul arbore teculescian, afirmate în cele mai diverse şi surprinzătoare sfere de activitate (scriitori, poeţi, jurişti, medici, militari, clerici etc.). Astfel, anexa nr. 1 redă Arborele genealogic al familiei Episcopului Justinian Teculescu, însumând 29 de persoane, capi de familie, plus partenerii lor de viaţă. În anexa nr. 2 este prezentată activitatea pastorală a Episcopului Iustinian Teculescu după Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, pe anii 1929-1930, cuprinzând: Circulare, Pastorale, Convocatoare, Sfinţiri de biserici, Tabloul gratificaţiilor decernate de ierarh unor preoţi merituoşi prin acordarea de ranguri onorifice, înfiinţări şi reînfiinţări de parohii, cercuri protopopeşti, dări de seamă, conferinţe, pastorale etc.. Anexele 3-7 cuprind cuvântări şi predici rostite de PS Justinian cu ocazia unor evenimente festive, iar la anexa 8 sunt înşirate numeroase studii şi articole dedicate vieţii şi activităţii Înaltului Ierarh, dar şi aprecierea extrem de măgulitoare pe care intelectualii vremii au arătat-o faţă de cartea „Pentru neam şi pentru Lege”.

Informaţii despre membrii familiei Teculescu sunt prezentate într-o formă sintetică şi în volumul Personalităţi ale oraşului Covasna, de Ioan Lăcătuşu, Luminiţa Cornea şi Ioan Luca, volum apărut la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe, în anul 2009.

Aspecte semnificative referitoare la activitatea Episcopului Justinian Teculescu în principalele momente ale vieţii sale: învăţător şi preot la Râşnov, protopop la Alba-Iulia, Episcop al Armatei Române şi Episcop de Cetatea Albă-Ismail, sunt redate într-o serie de volume, studii şi articole.

Principalele volume au apărut după decembrie 1989, din iniţiativa şi cu sprijinul Sectorului de asistenţă religioasă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În studiile dedicate Episcopului Justinian Teculescu sunt abordate teme precum: pagini din viaţa şi activitatea sa; Episcopul Justinian Teculescu - militant pentru unitatea naţională a românilor; Justinian Teculescu - primul Episcop al Armatei Române; Episcop de Cetatea Albă-Ismail, dar şi cele referitoare la activitatea publicistică, culturală, cărturărească, naţională desfăşurată atât în Transilvania, cât şi în Basarabia.

În anul 2013, la Editura Reîntregirea din Alba-Iulia, a apărut volumul Istoricul Episcopiei Armatei (cu sediul la Alba-Iulia), între 1921-1948, teza de doctorat a Pr. Petru Pinca, din Blaj. Capitolul III redă „Viaţa şi activitatea Episcopului Justinian Teculescu” (p. 141-183).

O meritorie asociaţie din oraşul natal Covasna poartă numele marelui cărturar

În memoria celei mai de seamă personalităţi româneşti din oraşul Covasna, judeţul Covasna, Episcopul Justinian Teculescu, s-a constituit, la Voineşti, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu”, în anul 1996, având un caracter cultural-creştin, nonprofit, nonproductiv.

Potrivit statutului, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” din Covasna are scopul de a crea prin toate mijloacele legale cadrul favorabil pentru promovarea prin credinţă şi cultură a solidarităţii obşteşti în vederea cunoaşterii, dezvoltării şi punerii în valoare a patrimoniului local de cultură şi civilizaţie, contribuind la propăşirea materială şi spirituală a comunităţii româneşti din oraşul Covasna.

Din obiectivele asociaţiei amintim: evidenţierea şi valorificarea moştenirii religioase, cultural-naţionale a Episcopului Justinian Teculescu, prin organizarea „Zilelor Justinian Teculescu”; promovarea personalităţilor locale; păstrarea şi revigorarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti; acţiuni culturale pentru păstrarea datinilor locale (participarea la Festivalul de Colinde); menţinerea celei mai însemnate sărbători populare româneşti din zonă - Sântilia, prin organizarea anuală a serbării „Nedeia Mocănească”; reînvierea portului popular autentic, a jocurilor şi cântecelor populare; sprijinirea executării lucrărilor arheologice la Cetatea Dacică din Valea Zânelor şi punerea în valoare a acestei cetăţi; realizarea unui muzeu al tradiţiilor locale.

În concordanţă cu obiectivele fixate, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” a realizat parteneriate, pe baza unor proiecte, cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; ªcoala Generală „Avram Iancu” din Voineşti-Covasna; Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca; Muzeul de Istorie al Brăilei; Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu-Gheorghe; Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita; Fundaţia „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe; Fundaţia „Miron Cristea” din Topliţa; Parohia Ortodoxă din Voineşti-Covasna; Asociaţia „Korosi Csoma Sandor” din Covasna; Consiliul Local Covasna şi Consiliul Judeţean Covasna.

Pentru cunoaşterea de către alte comunităţi a obiceiurilor şi tradiţiilor mocanilor voineşteni, în 2009, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu”, în colaborare cu Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor de Oi, a invitat la sărbătoarea populară Sântilia un grup de crescători de oi din sudul Franţei, localitatea L’Esperou. Dintre realizările Asociaţiei sunt evidenţiate următoarele: înfiinţarea unei echipe de dansuri populare tradiţionale alcătuită din elevi ai şcolilor covăsnene; participarea la organizarea manifestărilor dedicate Zilei Naţionale, Înălţării Domnului - Ziua Eroilor, zilelor oraşului - sărbători încheiate cu frumoase programe artistice prezentate de formaţia de dansuri în colaborare uneori cu şcolile sau cu corul bisericesc; participarea la manifestările cultural-ştiinţifice ale altor asociaţii, fundaţii, şcoli, muzee ş.a..

O preocupare permanentă a Asociaţiei o constituie cinstirea eroilor voineşteni care şi-au dat viaţa în cele două războaie pentru independenţa Naţiunii Române. În memoria acestora, în anul 2007, de Ziua Eroilor, s-a dezvelit o placă comemorativă cu numele celor căzuţi la datorie şi pentru a căror omagiere, în fiecare an, se depun coroane de flori şi au loc slujbe de pomenire, iar în toamna anului 2015, s-a dezvelit şi sfinţit bustul revoluţionarului Avram Iancu, în faţa şcolii din Voineştii-Covasnei, al cărui nume îl poartă.

La sfârşitul lunii august 2015, Ziua Limbii Române a fost sărbătorită, în Sala Unirea din Voineşti-Covasna. Cu această ocazie, conducerea Asociaţiei Cultural Creştine „Justinian Teculescu” a făcut un apel către persoanele care au participat la acest eveniment să aducă, în dar, o carte în limba română pentru şcolile din Republica Moldova.

Prin toate activităţile desfăşurate, adevărate evenimente ce constituie fapte de istorie, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” şi-a câştigat un binemeritat prestigiu în localitate şi în zonă.

„Zilele Justinian Teculescu”

Cinstirea memoriei celei mai de seamă personalităţi româneşti din Covasna, a Episcopului Justinian Teculescu (1865-1932), primul Episcop al Armatei Române, este unul din scopurile pentru care s-a înfiinţat, în anul 1998, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu”. În acest sens, cu binecuvântarea IPS Ioan Selejan, membrii organizaţiei au hotărât un complex de acţiuni care să evidenţieze personalitatea patronului spiritual al Asociaţiei şi a familiei sale, pentru ca această figură luminoasă a culturii şi spiritualităţii româneşti să rămână vie în amintirea urmaşilor.

În fiecare an, în luna noiembrie, cu sprijinul Consiliului Local Covasna, se desfăşoară o suită de manifestări sub genericul „Zilele Justinian Teculescu”. Programul acţiunii cuprinde sesiuni de comunicări, evocări, expoziţii documentare, lansări de cărţi, slujba de pomenire săvârşită la mormântul Episcopului, aflat în curtea Bisericii vechi.

Activitatea pastorală, culturală şi naţională a Episcopului Justinian Teculescu a fost readusă în atenţia generaţiilor actuale prin republicarea, în anul 2006, a volumului de cuvântări şi predici „Pentru neam şi pentru lege”, volum apărut cu binecuvântarea PS Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, sub îngrijirea prof. dr. Luminiţa Cornea. Prin grija conducerii Asociaţiei, o bună parte din aceste cărţi au ajuns la îndemâna cititorilor, în biblioteci, parohii sau înmânate colaboratorilor la diferite acţiuni culturale ale Asociaţiei.

La 1 decembrie 2007, de Ziua Naţională, a fost amenajată şi vernisată expoziţia documentară „Episcopul Teculescu şi urmaşii săi”, acţiune de cinstire a familiei Teculescu, care s-a continuat cu editarea volumului „Teculeştii din neam în neam”, urmând ca în anii viitori, să vadă lumina tiparului noi apariţii editoriale, inclusiv noi numere ale publicaţiei Buletin informativ al Asociaţiei Justinian Teculescu, redactor responsabil Florentina Teacă.

Programul ediţiei din anul 2012 a cuprins şi colocviul cu tema „Teculescu în memoria colectivă”, manifestare culturală desfăşurată în „Sala Unirea”, deschisă de actualul preşedinte al Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu”, părintele Ioan Ovidiu Măciucă, colaborator al publicaţiei „Condeiul ardelean”. Invitaţi de seamă, printre care şi rude ale Episcopului Justinian Teculescu, dar şi un număr mare de voineşteni au participat la manifestare, cinstind astfel memoria celui care şi-a închinat întreaga viaţă înaltelor idealuri ale Neamului Românesc, pe care le-a slujit cu credinţă şi devotament. Prin misiunea şi activitatea neobositului ierarh, el rămâne un model pentru fiecare dintre noi, o personalitate marcantă a vieţii bisericeşti şi culturale româneşti, cunoscută şi recunoscută atât în Ţară, cât şi în afara ei.

Alte însemne de preţuire a Episcopului Justinian Teculescu

Din iniţiativa Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu”, în localitatea natală a Episcopului s-a înălţat bustul său în bronz, monument amplasat în Piaţa Eroilor, a cărui dezvelire şi sfinţire de către PS Ioan, Episcopul de atunci al Covasnei şi Harghitei, a avut loc în ziua de 16 iunie 2002, odată cu sfinţirea noului locaş de cult, Biserica Ortodoxă cu hramul „Înălţarea Domnului”. Realizarea bustului a fost încredinţată artistului plastic Teodor Zamfirescu din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Asociaţia Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” a făcut demersuri pentru atribuirea denumirii „Justinian Teculescu” fostei străzi a Vilelor din localitate. Dacă această iniţiativă a fost validată de către Consiliului Local Covasna, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu propunerea privind acordarea denumirii „Korosi Csoma Sandor - Justinian Teculescu” Grupului ªcolar din localitate. Propunerea de schimbare a denumirii nu s-a materializat datorită neînţelegerii semnificaţiei acestui demers pentru buna convieţuire într-o localitate unde trăiesc împreună români şi maghiari.

Din volumul „Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei”, de Erich Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu şi Sebastian Pârvu, apărut la Editura „Grai Românesc”, Miercurea-Ciuc, 2015, cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.