România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Omagiere la bustul

IPS Episcop Emilian Birdaş, la 98 de ani de la naştere

 

Dacă Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a stabilit ca anul 2019 să fie “Anul omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari), Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti”, este un bun prilej pentru a ne aduce aminte şi de alţi slujitori ai Sfintei Biserici Ortodoxe Româneşti. În acest cadru se înscrie sărbătorirea naşterii şi comemorarea trecerii la cele veşnice a IPS Episcop Emilian Birdaş, care a slujit la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia timp de 25 de ani, din care 10 ani preot slujitor şi 15 ani episcop.

Episcopul Emilian Birdaş (Birdaş=Bărdaş, muncitor la pădure cu barda) a venit pe lume în data de 23 noiembrie 1921 în localitatea Rohia, plasa Lăpuş, judeţul Someş (azi Maramureş), într-o familie de ţărani, primind la botez numele de Ioan. La vârsta de 14 ani devine frate în obştea Mănăstirii Rohia. La vârsta de 15 ani în 1936 este trimis să studieze la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica, cursuri întrerupte în 1940 din cauza ocupaţiei Transilvaniei de Nord, ca urmare a odiosului Dictat de la Viena. A fost tuns în monahism sub numele de Emilian şi hirotonit în anul 1941 la vârsta de 20 de ani ierodiacon şi apoi ieromonah, slujind o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei şi o perioadă în jurul Mănăstirei „Sf. Ilie” din Topoliţa (1942-1944).

Şi-a reluat studiile la Seminarul „Sf. Nicolea din Râvnicul Vâlcea şi „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti (1944-1948) şi la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel (1947), funcţionând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra din Oraviţa, stareţ al Mănăstirii „Martirii neamului” din Baia de Arieş jud. Alba, apoi ca responsabil al internatului Şcolii de cântăreţi bisericeşti de la Mănăstirea „Radu Vodă din Bucureşti.

 După absolvirea facultăţii în anul 1953, protosinghelul Emilian (Milică - diminutiv folosit de cei apropiaţi doar între patru ochi) Birdaş este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti (1953-1957), apoi vicar administrativ al Episcopiei Romanului şi Huşilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. În perioada 1963-1973, slujeşte ca preot paroh la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, perioadă în care Alba Iulia nu avea episcopie.

 La 11 iunie 1973, arhimandritul Emilian Birdaş a fost ales ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului cu titlul „Răşinăreanu”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, având o bogată experienţă dobândită, s-a preocupat de soluţionarea problemelor pastoral-misionare din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, contribuind la apropierea dintre confesiuni şi etnii.

 După mulţi ani de întrerupere, în anul 1975, a fost reînfiinţată Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia. Episcopul Emilian Birdaş a fost ales la 14 decembrie 1975, ca episcop al noii reînfinţate structuri bisericeşti. A fost instalat ca episcop în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia la data de 25 ianuarie 1976, unde a păstorit timp de 15 ani, până în anul 1990.

 Ca episcop, deşi orânduirea socială comunistă era ostilă bisericii, s-a ocupat înfruntând toate piedicile, de organizarea noii eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici şi pictarea lor. În timp ce în alte episcopii se demolau biserici, Emilian s-a opus cu vehemenţă distrugerilor acestora. Pilduitoare în acest sens fiind salvarea bisericii „Sfântul Nicolae” din Miercurea Ciuc.

 A restaurat vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ, ridicând-o din pământ cu 2 metri şi 8 centimetri, salvând-o de la inundaţii şi depuneri de aluviuni, în acelaşi timp, alături de aceasta a construit noua biserică a mănăstirii, a cărei zidire a durat până în anul 1986.

 A renovat şi construit Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Topliţa jud. Harghita. A contribuit la construirea din temelie a unui număr de 72 de biserici ortodoxe noi şi la repararea altor sute de lăcaşuri de cult. La baza acestor realizări au stat calităţile înnăscute şi dobândite în timpul anilor; pregătirea, dinamismul, tenacitatea, corectitudinea, exigenţa, disciplina exagerată care-l califica mai de grabă de a fi fost un general de armată decât arhiereu. Aceste calităţi nu au fost apreciate de către unii colaboratori clerici, iar după Revoluţia din Decembrie 1989, s-a întâmplat un lucru fără precedent în istoria recentă a BOR, încât la 18 ianuarie 1990, Episcopul Emilian Birdaş a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia, într-un mod nedrept şi controversat, prin încălcarea canoanelor bisericeşti, care i-au afectat şi sănătatea. După acest episod nefericit, pe scaunul vlădicesc de la Alba Iulia a fost aşezat IPS. Andrei Andrecuţ, în prezent Mitropolit al Clujului, născut ca şi IPS Emilian Birdaş şi IPS Irineu Pop actualul Arhiepiscop, tot în jud. Maramureş, zonă mai puţin poluată din punct de vedere religios, origine pe care o consider ca un dar de la Dumnezeu pentru Arhiepiscopia Albei Iulia.

 După acest episod nefericit şi nedrept, la data de 4 aprilie 1990, la mai puţin de trei luni de la demisie, Episcopul Emilian Birdaş a fost reintegrat ca membru al Sf. Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, cu titlul „Arădeanul”.

 După o perioadă de întrerupere (desfiinţată în anul 1949 până în anul 1994)), la 12 iulie 1994, a fost ales episcop al reânfiinţatei Episcopii a Caransebeşului, unde cu elanul caracteristic a pus pe picioare şi a reînviat activitate eparhiei. La Caransebeş a început construirea unei catedrale episcopale şi a reluat tipărirea „Foii Diecezane” şi a „Calendarului Românului”.

 A trecut la cele veşnice plecând spre zările de lumină ale lui Iisus Hristos în data de 5 aprilie 1996, în oraşul Caransebeş, la vârsta de numai 75 de ani, fiind înmormântat în Biserica necropolă „ Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Caransebeş, osemintele aşteptând un gând nobil din partea celor îndrituiţi, de a-i îndeplini dorinţa de a aştepta învierea şi judecata de apoi dintr-un mormânt de la Mănăstirea Râmeţ. Ar fi un gest de reparaţie a izgonirii sale de la Alba Iulia, grădina, ogorul în care a plugărit cu dragoste şi responsabilitate ortodoxă şi românească.

 În timpul vieţii a avut o activitate cărturărească bogată, iar apariţiile sale editoriale de mare valoare într-o societate ostilă bisericii, l-a făcut să fie apreciat de Academia Română, care în data de 10 noiembrie 1992 l-a ales membru de onoare, aflându-se în panteonul ostenitorilor pentru cultura naţională a românilor.

 Printre cele mai prestigioase lucrări editoriale reprezentând studii teologice şi de istorie, regăsim:

- Originea istoriei, a voturilor monahale; - Slavropighia în Dreptul Bisericesc; - Alba Iulia, oraş bimilenar; - Satul Rohia şi Mănăstirea „Sfânta Ana”; - Mănăstirea Râmeţ, vatră de spiritualitate ortodoxă; - Pagini din istoria scaunului vlădicesc ortodox român din Alba Iulia; - Satul şi Mănăstirea Rohia din aria Lăpuşului etc.

 A publicat predici şi articole în revistele: „Glasul Bisericii”, „Mitropolia Ardealului”, „Telegraful Român”, „Îndrumătorul Bisericesc de la Sibiu” şi „Îndrumătorul Pastoral de la Alba Iulia”, iniţiat începând cu anul 1977.

 A editat volumul „Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Albei Iulia”, a reeditat „Noul Testament de la Bălgrad din 1648", iar în 1989 a reeditat „Bucoavna de la Alba Iulia “ din 1699.

 Ce a făcut la Alba Iulia şi peste tot unde a făcut ascultare, este mai presus de toate titlurile şi onorurile dobândite. A fost un apărător neînfricat al credinţei ortodocse şi al românilor. De numele său sunt legate împliniri deosebite, fapt ce l-a aşezat cu o dragoste justificată şi firească în inimile şi amintirea clerului şi enoriaşilor din Arhiepiscopia Albei Iulia, motiv pentru care în semn de cinstire şi preţuire i s-a amplasat pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia un bust, care a fost dezvelit şi binecuvântat de către Arhiepiscopul Irineu al Albei Iulia în data de 21 februarie 2016.

 La acest bust ONG-urile cultural - patriotice din Alba Iulia, în frunte cu Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Întregirea României” - preşedinte ing. Vasile Todor, împreună cu Revista „Dacoromânia” - director ec. Ioan Străjan, iniţiatorii şi organizatorii acestui eveniment, vă invită alături de membrii acestor ONG-uri, să participaţi în ziua de sâmbătă 23 noiembrie 2019 orele 13,00 să omagiem această faţă bisericească şi personalitate românească. Este de dorit ca la acest eveniment să participe clerici, enoriaşi, studenţi, elevi şi oricine are un dram de preţuire pentru cel ce a fost Episcopul Emilian Birdaş, harnic lucrător în via şi pe ogorul Domnului.

Dragomir VLONGA