România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Constantin BrâncuȘi, „repudiat” la     Academia Republicii Populare Române

 

Pentru a comenta acest material, autorii prezentului studiu, au găsit în arhivele lor, un document (copie), despre un fapt petrecut cu 69 de ani în urmă, referitor la Constantin Brâncuşi, sculptor, fotograf, pictor, ilustrator, cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. El a fost ales ca academician al Academiei Republicii Populare Române în anul 1964.

În vasta sa carieră, Constantin Brâncuşi a realizat abras-art,artă naivă, artă dadaistă, artă futuristă, artă modernă.

 

Constantin Brâncuşi (1876-1957)

Născut la Hobiţa Gorjului, francezii şi americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie. La plecare, în drum spre Paris, s-a oprit la Viena, unde a lucrat la atelierul de decorator de mobilier. Din Viena a plecat la München, după care în Elveţia, până la Langres, în Franţa. În 1905 Brâncuşi reuşeşte la concursul de admitere la prestigiasa Ecole Nationale Soupérieure de Beaux-Arts.

În România, în epoca realismului socialist, impus cu brutalitate de ocupaţia U.R.S.S., Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez capitalist. Totuşi în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii Populare Române, s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa.

Abia în anul 1964, Constantin Brâncuşi a fost “redescoperit” în România ca un “geniu naţional” şi în consecinţă, Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, cu Coloana Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului, au putut fi reamenajate şi îngrijite, după ce fuseseră lăsate în paragină timp de un sfert de veac şi fuseseră foarte aproape de a fi dărâmate.

Constantin Brâncuşi a făcut oferte Statului Român de a-i lăsa moştenire 200 de lucrări, împreună cu atelierul său din Paris, de pe strada Impasse Rosin nr. 10.

Opera lui Constantin Brâncuşi a fost prezentată în Şedinţa Secţiunii de Ştiinţă, Limbă, Literatură şi Artă, a Academiei Republicii Populare Române din 7 martie 1951, prezidată de Mihail Sadoveanu. Opera imensă a lui Constantin Brâncuşi a fost calificată ca reprezentativă pentru burghezia decadentă.

Vom prezenta procesul-verbal din acea şedinţă, cu o puternică încărcătură proletcultistă, imprimată de U.R.S.S., cu sprijinul direct a conducerii superioare a Partidului Muncitoresc Român, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Acel proces-verbal s-a transformat într-un document de “istorie întunecată”. Academicieni şi intelectuali români de primă mână, universitari cu greutate şi pretenţii au participat la unul dintre cele mai anticulturale momente din istoria Academiei Române, o dezbatere legată de opera lui Constantin Brâncuşi. Şedinţa a avut loc în urma cererii sculptorului român de a lăsa moştenire Statului Român circa 200 de lucrări şi atelierul din Paris. În acest fel Statul Francez a intrat în posesia lucrărilor şi a ateleirului.

Şedinţa a fost prezidată de academicianul Mihail Sadoveanu, preşedintele comisiei. Au participat : academician George Călinescu; academician Iorgu Iordan; academician Camil Petrescu – dramaturg, romancier, filosof, poet, critic de teatru, istoric al limbii române; academician Alexandru Rosetti - reputat lingvist şi filolog, editor, pedagog, istoric al limbii romîne; academician Alexandru Toma – scriitor, poet, jurnalist, traducător; academician George Oprescu – istoric, critic de artă, colecţionar; profesor Jean Alexandru Steriad – pictor, grafician; academician Victor Eftimiu – dramaturg, eseist, povestitor, scriitor; academician Geo Bogza – scriitor, jurnalist, poet, teoretician; academician Alexandru Graur – lingvist, om de ştiinţă emerit; academician Ion Jalea, sculptor (pierzându-şi braţul stâng în război), toate lucrările le-a executat cu mâna dreaptă; Krikor H. Zambacian – biograf, pictor, eseist, critic de artă, membru corespondent al Academiei Române; academician Gala Galaction – scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător; Lucian Grigorescu – pictor, membru corespondent al Academiei Române. S-au scuzat pentru că nu au fost putut fi prezenţi Gala Galaction şi Lucian Grigorescu. Ei s-au pronunţat telefonic în favoarea Raportului prezentat de Mihail Sadoveanu.

Mihail Sadoveanu a prezentat procesul-verbal al şedinţei din 28 februarie, care a fost aprobat de participanţi. Academicianul Iorgu Iordan depune raportul de activitate pe luna februarie 1951 a Institutului de Ligvistică.

Academicianul Ion Jalea a dat citire unei note de completare a comunicării domniei sale asupra sculptorului Constantin Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi. Rezumând ideile din comunicarea anterioară asupra cărţii lui Sobolev, Teoria leninistă a reflectării în artă, în care se punea problema formalismului în artă. Ion Jalea aminteşte că a citat pe Paciurea şi Brâncuşi, ca exemple de formalism în sculptură la noi în România. Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extern, cazul Brâncuşi trebuie să fie discutat pentru că ridică probleme importante.

Academicianul George Călinescu ia notă asupra comunicării făcute de Ion Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură, fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice ale acestei arte. Domnia sa clarifică noţiunea de realism în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum e înţeles în mod stângist. Domnia sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra operei lui Brâncuşi.

Academicianul George Oprescu spune că nota lui George Călinescu, a lămurit o serie de chestiuni importante. Domnia sa arată datele şi faptele citate de domnia sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori de modă la Paris, care cultivau indefinitul şi cubismul, speculează prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze.

Academicianul Victor Eftimiu precizează că Ion Jalea a intenţionat prin comunicarea domniei sale să reabiliteze operele valabile ale lui Constantin Brâncuşi.

Academicianul Alexandru Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă a Republicii Populare Române a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. Domnia sa cere ca în secţiunea sa să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul comunicării şi propuse spre discutarea Secţiunii.

Academicienii Krikor H. Zambacian şi Victor Eftimiu, revenind la sculptorul Paciurea, arată că “himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numără cel al lui Tolstoi.

Academicianul Camil Petrescu relevă meritul comunicării lui Ion Jalea, de a fi prilejuit discuţii interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită. Domnia sa anunţă că, în şedinţa viitoare, îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în artă.

Şedinţa se ridică la orele 19. Secretariatul secţiunii academicianului Mihail Sadoveanu.

Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti, cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern în sculptură, pictură şi desen. În anul 1957, Constantin Brâncuşi se stinge din viaţă şi este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

 

Prof. dr. Ioan Corneanu

Ing. Mircea Pîrlea