31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE

În România, limba română este sărbătorită pe data de 31 august, ca urmare a Legii nr. 53 care a fost publicată abia în anul 2013; spun abia, deoarece fraţii noştri moldoveni au aprobat la 31 august 1989 ca în Republica Moldova limba oficială să fie limba română, trecându-se astfel la alfabetul latin. În acelaşi timp, la Chişinău, o stradă a oraşului a luat denumirea de 31 august 1989, arătând cinstea pe care o manifestă moldovenii pentru limba română.

Consemnăm cu regret încercarea de a ne abate de la ceea ce este vechea şi curata limbă română. Cunosc un studiu realizat de defunctul profesor Pruteanu, care menţiona că vocabularul nostru a fost invadat de peste 400 de cuvinte străine, majoritatea fiind englezisme, atâta timp cât limba noastră este cunoscută ca o limbă unitară pentru faptul că toţi cetăţenii ţării noastre o vorbesc în acelaşi fel, şi chiar dacă există unele regionalisme, acestea sunt cunoscute în întreaga ţară. Nu neg că sunt domenii în care se dezvoltă noţiuni şi termeni noi, care este normal să fie prelucrate în limbajul etnic sau ştiinţific al acestora - domenii cum ar fi industria I.T., internetul ş.a., dar de aici şi până la a invada limba noastră cu cuvinte străine, cu adopţii inutile care fac dificilă comunicarea, având consecinţe grave pe viitor, este cale lungă.

Regretabil este faptul că artizanii acestor artificii lingvistice sunt tinerii noştri, dar şi alţii care au circulat în Vest, care şi-au făcut un obicei din a împestriţa limba cu diferite cuvinte şi expresii străine limbii noastre. Unii dintre aceştia se mândresc să spună că fac shopping şi nu cumpărături, că merg la un magazin second-hand, că îşi caută un job şi nu un serviciu, că merg la hair-stylist şi nu la frizer, dar mai grav este că unii dascăli fac trening şi nu pregătire profesională sau seminar.

Înţeleg că în unele ţări colorarea limbii şi a graiului sunt controlate prin legi, neîngăduind astfel de artificii, cum este cazul Franţei, care nu permite împrumutul de cuvinte din limba engleză, iar China şi Ungaria şi-au stabilit soluţii pentru înlocuirea împrumutului lingvistic.

Consider că este momentul ca toţi factorii de răspundere, începând cu instituţiile academice, administraţiile locale şi centrale, Institutul Limbii Române pentru Activităţi în Străinătate, şi nu în ultimul rând, legiuitorul, să stabilească cuantumul de cuvinte străine care e necesar să fie folosite în limba noastră.

După cum arată generalul Mircea Chelaru: „Uzurparea limbii noastre este un atentat la autenticul etnonim şi duce la diluarea identităţii prin expresie. Simplificarea expresiei nu este doar o lege intelectuală, ci şi un simplism logic care sărăceşte profilul uman al individului şi lupta pentru eradicarea acestor practici reprezintă un element de existenţă istorică”.

Întreaga naţiune are obligaţia de a apăra limba noastră, despre care Mihai Eminescu spunea că „este sufletul neamului nostru românesc”.

Col. rez. Silviu SINEA,

Blaj