|
Dr. Ioan Ranca, din Aiud la Paris şi în
elita arhiviştilor români
 Născut
în municipiul Aiud, la 19 februarie 1932, într-o familie de oameni
simpli, absolvent al Liceului Mixt Român (1951) din localitate (fostul
Liceu „Titu Maiorescu”) şi-a desăvârşit dimensiunea intelectuală şi
culturală în Cluj, la Universitatea „Victor Babeş”. „Acolo am făcut
carte foarte serioasă cu profesori recunoscuţi, oameni de mare
cuprindere intelectuală, David Bodan, Mihail Macrea, Constantin
Daicoviciu, Ştefan Pascu, Ioachim Crăciun …” ( I. Ranca, 2012). La
absolvire (1955), a fost selecţionat pentru munca în arhive. Era chiar
ceea ce îşi dorea. Urma să lucreze în oraşul său natal.
Timp de şapte ani (1955-1962) a fost directorul (şeful!) Filialei Aiud
a Arhivelor Statului. Avea, totuşi, o problemă: era singurul salariat al
instituţiei, nu avea nici un sediu stabil, nici mobilier, nici
încălzire, nici referenţi, nici secretară, nici măcar îngrijitor sau
administrator. El a trebuit să fie de toate. Mai era o problemă: şefii
intituţiilor şi întreprinderilor aruncau „hârţoagele vechi” la
D.C.A.
După trei ani, în 25 iunie 1958, Ioan Mărcuş, şeful Serviciuliui
Regional Cluj al Arhivelor Statului, a constatat: „Ioan Ranca, prin
propaganda făcută, scriind articole la presa locală, ţinând instructaj
cu şefii instituţiilor, prin organizarea unei expoziţii cu documente din
trecutul oraşului a reuşit să ridice prestigiul unităţii nou create, să
întreţină legături de colaborare cu Muzeul Roianal şi Biblioteca
Documentară”.
A mai făcut ceva: 2-3 controale lunare inopinate la D.C.A., controale
repetate la creatori de arhivă din raionul Aiud; a preluat şi
inventariat mari arhive; peste tot unde mergea să-şi exercite
îndatoririle de arhivist, îşi prezenta comunicarea „O nouă instituţie de
cultură în raionul Aiud: FILIALA ARHIVELOR STATULUI”.
În anul 1962, şi-a încheiat activitatea în oraşul natal. A lăsat în
depozitele Arhivei Statului Aiud, şi în cele ale creatorilor din
întregul raion Aiud, fonduri bine prelucrate (Alexandra Dana Zecheru,
director al Arhivelor Naţionale Alba-Alba Iulia, 2007). A luat cu sine
propria familie, soţia Paulina (n. Avram), copiii lor, Vasile Mihai şi
Iulia Mihaela, calităţile probate de bun organizator, cu putere de muncă
şi iniţiativă, perseverent, spirit gospodăresc, corect, fire
comunicativă, cu vocaţie de istoric şi de vizionar.
A ajuns la Târgu Mureş ca Director (şef!) al Serviciului regional Mureş
al Arhivelor Statului. Pentru început, a avut aproape aceleaşi probleme
ca şi la Aiud. Arhivele Statului nu aveau sediu stabil. Documentele de
Arhivă erau depozitate în patru locaţii diferite. Şi nu aveau
securitatea asigurată. În plus, într-una dintre clădiri, mai locuiau opt
familii. A găsit însă un colectiv experimentat în lucrări de
îndrumare şi control a creatorilor de arhivă, de preluare, inventariere
şi prelucrare a fondurilor de arhivă. A avut şi marea mulţumire să
întâlnească la Târgu Mureş oameni ai puterii locale dispuşi să-i asculte
păsurile şi să-l ajute în rezolvarea lor. Unul dintre ei s-a numit
Nicolae Vereş.
Aici, şi-a făcut repede prieteni, şefi de întreprinderi mari şi de
servicii importante, oameni de cultură, profesori eminenţi, cadre
didactice din mediul universitar şi preuniversitar cu preocupări de
istorie naţională şi istorie locală. Pe toţi şi i-a făcut colaboratori.
Cu ajutorul lor şi cu sprijin de la Bucureşti, cu asistenţa foştilor săi
profesori universitari de la Cluj-Napoca, Ioan Ranca şi-a împlinit toate
proiectele. Unul, suport pentru toate celelalte, a fost cel mai greu.
I-a cerut şaisprezece ani din viaţa sa. În decembrie 1978, a fost
inaugurat noul (şi actualul) sediu al Arhivelor Statului Târgu Mureş. Un
palat al memoriei colective, patronat de unul dintre iluminiştii
ardeleni de seamă (sec. XVIII-XIX), cărturarul istoric şi întemeietor de
şcoli româneşti, Gheorghe Şincai.
*
* *
Parisul … Da, Parisul, capitala continentală a artelor, era, în 1976 un
vis pentru mulţi români. Un vis greu de transpus în realitate. Între
România şi Franţa, ţări surori, fanii lui Lenin şi Stalin au ridicat o
„Cortină de Fier”. Un zid real şi un zid ideologic între lumea
dictaturilor şi lumea liberă. Ziaristul: „După câte se cunosc, la
un moment dat aţi primit o bursă de specializare la Arhivele Naţionale
ale Franţei”. Ioan Ranca: „Vreau să fac o corecţie: nu am primit
o bursă, ci am obţinut-o prin concurs. Unul chiar foarte serios. A fost
vorba de o bursă de specializare la Arhivele Naţionale ale Franţei,
experienţă pe care o consider foarte instructivă în evoluţia mea
profesională. La Paris am participat la cursuri, la Biblioteca Naţională
am descoperit două fonduri arhivistice despre România, create de Emile
Picott, un erudit om de cultură francez (sec. XIX), am participat la 12
recepţii organizate de Ministerul de Externe şi Ministerul Culturii din
România. Acolo, mi s-a propus să plec şi să mă stabilesc în Nigeria,
oferindu-mi-se postul de director al Arhivelor Naţionale din Nigeria. Ce
era să caut eu tocmai acolo?”
În timpul experienţei pariziene Ioan Ranca a trăit şi un „moment de
rarisimă elevaţie sufletească şi de neţărmurită mândrie, văzând în
vitrina celebrei Librării Naţionale, tronând în centrul expoziţiei de
albume de artă cu tema Les Thezaures de L‘Antiquite reprezentarea
fotografică de mare artă a Fibulei noastre de la Suseni”,
„o bijuterie a antichităţii hallstatiene din urmă cu 3000-3500 de ani”.
După anul 1990, Fibula de la Suseni a devenit cea mai însemnată
distincţie pe care Instituţia Prefectului o acordă personalităţilor de
seamă din judeţul Mureş. În anul 2007, la împlinirea vârstei de 75 de
ani şi a celor aproape 50 de ani dăruiţi arhivisticii, istoriografiei şi
culturii mureşene, Dr. Ioan Ranca a fost distins de Prefectura Mureş cu
Diploma de Excelenţă şi cu Medalia „Fibula de la Suseni”.
*
* *
În anul 2010, Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii
Covasna-Harghita, din municipiul Sfântu Gheorghe, a inaugurat colecţia
„Profesioniştii noştri”. Al treilea volum al colecţiei, publicat în anul
2011, a fost dedicat, în întregime (448 pagini), arhivistului,
cercetătorului şi istoricului Dr. Ioan Ranca. Lansarea volumului a avut
loc în aula Universităţii „Petru Maior”, din Târgu Mureş, în 2012,
evenimentul constituindu-se într-un dar de suflet oferit Dr. Ioan
Ranca, la împlinirea onorabilei vârste de opt decenii.
Primul capitol cuprinde frânturi de gânduri şi impresii personale ori
instituţionale ale colegilor şi personalităţilor care l-au cunoscut pe
dr. Ioan Ranca în activitatea sa profesională, materiale care împreună
conturează portretul său de profesionist ajuns în elita arhiviştilor şi
istoriografilor români. Al doilea capitol cuprinde biografia şi
bibliografia consemnată în Bibliografia istorică a României. În
al treilea capitol sunt studii de istorie şi arhivistică redactate de
cercetători, istorici, arhivişti, muzeografi, teologi, profesori, toţi
prieteni şi colaboratori ai savantului român Dr. Ioan Ranca.
Cititorii acestor însemnări, pot obţine exemplare ale volumului
omagial „Ioan Ranca la 80 de ani”, contactând Editura Eurocarpatica, pe
adresa 520003, Sfântu Gheorghe, Str. Miko Imre, nr. 2, tel./fax:
0267.313.534 şi e-mail: cohara_ro@yahoo.com. Persoană de contact:
director Ioan Lăcătuşu, coordonatorul colecţiei „Profesioniştii
noştri”.
*
* *
Împlinindu-şi misiunea pe Pământ, savantul Ioan Ranca s-a ridicat în
veşnicia lui Dumnezeu, în luna august 2020. Cu inimile îndoliate, l-au
condus pe ultimul drum copiii, cei mai apropiaţi prieteni, colaboratori
din Târgu Mureş şi din judeţul Mureş. Din Cluj-Napoca, istoricul şi
arhivistul Vasile Lechinţan îşi ia rămas bun: „Sunt profund întristat
de trecerea la cele eterne a istoricului Dr. Ioan Ranca, un mare suflet
de om de ştiinţă, care şi-a iubit neamul său şi i-a apărat demnitatea,
fiind mândru de valorile pe care le-au creat strămoşii noştri în
leagănul civilizaţiei şi dăinuirii noastre. Târgu-Mureşul - relev abia
acum - mi se părea înnobilat de o astfel de efigie de OM”. Din
Bacău, arhivistul şi istoricul Vilică Munteanu, deplânge dispariţia
marelui său prieten: „Un mare OM, un mare ROMÂN a plecat spre o lume
mai bună, mai dreaptă şi s-a înălţat la cer. Ne-a părăsit un istoric şi
arhivist care a făcut cinste meseriei şi instituţiei. Dumnezeu să te
aibă în pază, domnule IOAN RANCA, iar familiei sincere condoleanţe!
Regret că nu am fost să te conduc pe ultimul drum, dar târziu am aflat
trista veste. Mulţi dintre cei care te-am cunoscut şi am colaborat,
te-am preţuit şi îţi vom păstra o frumoasă amintire. Încă un
PROFESIONIST şi-a încheiat socotelile pe Pământ şi a trecut în lumea
celor drepţi!”
Dr. Ioan Lăcătuşu, din Sf. Gheorghe, publică la rubrica Pagini
regăsite, prefaţa volumului omagial „IOAN RANCA LA 80 DE ANI”.
Au consemnat,
Mircea GHEBOREAN
şi
Sanda NICHITA
|
|
