Dacă eşti român

Dacă eşti român la tine-n ţară,

Nu te gândeşti cum e să ieşi afară,

Aici ţi-e glia, aici ţi-s părinţii,

Aici îţi e biserica şi sfinţii.

Ce faci a fi e pentru România,

Oricum e viaţa, îţi găseşti mândria,

Că Europa e un continent,

Cu ţara ta în el tu eşti prezent.

Azi sărăcia este calea fricii,

Cum să îţi laşi părinţii şi bunicii,

Cum să îţi laşi copiii tăi şi casa,

Că ai ajuns să îţi dezminţi şi rasa.

Lucrezi pentru străini, serveşti la masă,

Îţi negi credinţa, doar de bani îţi pasă,

Ai grijă de părinţii lor, de ei,

C-o libertate ca de sclav temei.

Îţi e ruşine să-ţi mai zici român,

Orice străin îţi e de-acum stăpân,

De-aceea am intrat în Europa?

De-ai tăi în ţară are grijă popa.

Familie nu mai ştii ce înseamnă,

Un fals câştig la orişice te-ndeamnă

Şi nu mai ştii că munca face bani,

Prezenţa-n lume ne-a făcut ţigani.

Nu generalizez, dar suntem totuşi ţară,

Români suntem în ea şi suntem şi afară,

Ea, te-a făcut om, munceşte pentru ea,

Ea, te-a format ce eşti, şi nu eşti nimenea.

În loc să-ţi trăieşti viaţa cu sufletul în gând,

Încerci străinătatea şi ţările la rând,

Îţi pierzi şi omenia când părăseşti Cetatea,

European ca slugă, îţi pierzi identitatea.

Dar ai cetăţenia doar pentru a vota,

Atunci şi România devine ţara ta,

Politica-i prostia ce dăinuie în ţară,

Cum să votezi cu mine, dacă tu eşti afară?!

Cum să-mi votezi tu mie să am un şef de stat,

Când şeful tău e-n ţara în care ai intrat?

Treziţi-vă voi, oameni, cât mai sunteţi români,

Cât mai aveţi o ţară, să fiţi pe ea stăpâni!

Dintre atâţi români, români, români, români,

Găsi-vom şi noi unul mai bun dintre cei buni,

Nu prin corespondenţă, că asta naşte hoţi,

Sau urnele străine, că de-aia nu mai poţi!

Mai suntem încă-n ţară să ne votăm destinul,

Cu minte lângă minte să nu ne-alegem chinul,

Şi răutatea noastră pentru vecie piară,

Adevăraţi români sunt cei din astă ţară!

Constantin MÎNDRUŢĂ

Mă rog

Mă rog de când mă ştiu pe lume,

Mă rog să pot să fac tot bine,

Mă rog să pot să-mpart şi banul,

Mă rog şi sufăr cu sărmanul,

Mă rog să nu stau la-îndoială

Mă rog să nu fac o greşeală,

Mă rog să-mi vindece şi rana,

Mă rog şi-i mulţumesc într-una,

Mă rog şi-o întreb dacă fac bine,

Mă rog să nu-i provoc suspine,

Mă rog şi-aprind o lumânare,

Mă rog că-i zi de sărbătoare.

Mă rog, sărut icoana sfânta,

Mă rog să-mi fie spada frântă,

Mă rog să mai găsesc om bun,

Mă rog şi merg cu el p-un drum,

Mă rog să ajutăm sărmanii,

Mă rog să ne iertăm duşmanii,

Mă rog încet şi cu glas tare,

Mă rog mereu pentru iertare,

Mă rog la Tatăl cel Ceresc,

Mă rog iertarea i-o cerşesc.

Aşa am făcut legământ

Iertat să intru în mormânt.

Vasile Pop - Mădărăşeni

Mihai e-n noi şi-n toată ţara

Ardealul se cutremură şi pânge

Vibrează vântul şi strigă vai!, Vai!

Câmpia Turzii e plină de sânge

Din trupul voievodului Mihai.

Românii-ngenunchiaţi în rugăciune

Imploră cerul şi pe Dumnezeu,

Bandiţi nebuni, trădarea-spurcăciune

Au doborât voievodul semizeu.

Cu ochii roşii, cu criminale mâini

Au sfârtecat Voievodul şi Unirea

Poporul parastase duce-n mâini

Şi preoţii îi cântă nemurirea.

Ce roşii zori, ce pură-i colilia,

Ce cântec sfânt din fermecatul nai

Viteji oşteni cu spada şi făclia

Îi dau onorul marelui Mihai.

Ce roşii zori, ce pură-i colilia

Mihai e-n noi şi-n toată România.

Victor FĂT

OMAGIU DASCĂLULUI

Apostolul satului românesc, cum îl numea Nicolae Iorga.

Cu eforturi conjugate, sacrificii cu duiumul,

Zilnic tu ai fost la clasă, să le-arăţi la copii drumul.

Mai întâi cu-abecedarul, cu mult suflet şi răbdare,

I-ai făcut ziua de şcoală, la „micuţ”,o sărbătoare.

Ai fost farul cu lumină, la copilul de la sat,

Sincer azi ţi-apreciază, munca ta de-apostolat.

Mulţi sunt cei ce poartă-n suflet, chipul tău ca o icoană,

Tu, de faţă cu tot satul, i-ai pus pe cap o coroană.

Satul, dascălul, părinţii, nu se pot uita in veac,

Copleşit de nostalgie, trăieşti bogat sau sărac.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi, către cer fac o rugare,

Să vă ia în paza sfântă, să trăiţi în sărbătoare.

Doamne, Tată Milostive, împlineşte-mi o dorinţă,

Fă ca-n casa acestor dascăli, să nu fie suferinţă

Şi în bunătatea-Ţi sfântă, ocroteşte-i de păcat,

Să trăiască-n fericire, câte zile Tu le-ai dat.

Vasile POP

DOINA

Motto

Privighetori din alte ţări

Vin doina să-neasculte,

La noi sunt cântece şi flori

Şi lacrimi multe.multe...

Octavian Goga

Doina e cântec de dor şi nume de fată

Doina e cântec de jale, în lacrimi scăldată

Doina e cântec ce plânge pe struna viorii

Doina e cântec cel cer truditorii.

Doina e cântec, un fagur de miere

Doina e cântec ce inima-1 cere

Doina e cântec, cu vers bătrânesc

Doina e cântec, din veac, românesc.

Doina-i venită de mult, de la daci

Doina-i frumoasă şi pentru săraci

Doina te-ndeamnă să fi tot mai bun

Doina ţi-e mamă şi tată acum.

Doina se ştie e-n fibră şi os

Doina o simte cel bun şi frumos

Doina -i speranţă şi vis pentru noi

Doina-i curajul la cei în nevoi.

Doina e totul şi pasărea ştie

Doina e vrajă, pe toţi ne mângâie

Doina e leacul a inimii boală

Doina e-n toate, ne culcă, ne scoală.

Doina e cântec, doina e rugă

Doina-i balsamul pe rană la slugă

Doina-i iubita celor desculţi

Doina-i comoara de suflet, la mulţi.

Doina o cântă şi Moţii la Ţebea

Doina o cântă demult toata plebea

Doina o cântă moşneag şi fecior

Doina o cântă şi apa-n izvor.

Doina e simbol ca şi Eminescu

Doina e-naltul precum Everestul

Doina e cântec dar şi un blestem

Doina-i revoltă, dar noi, pace vrem.

Doina e cântec, cel duce şi vântul

Doina e cântec, ce-a doarme şi pruncul

Doina e cântec, cu drag îl primim

Doina e cântec de suflet, sublim.

Doina e cântec ce-1 cântă ţăranii

Doina e cântec ce-l ştiu şi plăvanii

Doina e cântec ce-1 ştie pământul

Doina e cântec ce-1 vrea şi mormântul.

Vasile Pop - Mădărăşeni