S-a stins un ARTIST –

Eugen Cioancă (1937 – 2020)

Astăzi familia, prietenii, colegii din Filiala Alba a Uniunii Artiştilor Plastici din România, toţi iubitorii frumosului se despart fizic de Eugen Cioancă, unul dintre cei mai valoroşi artişti ceramişti din România. Ne deaspărţim fizic pentru că opera sa, Frumosul ieşit din mâinile sale ne vor bucura ochii, mintea, sufletele mereu.

Eugen Cioancă s-a născut în anul 1937, 14 iunie, la Alba Iulia. A absolvit Institutul de Arte Plastice şi Decorative „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, Secţia Ceramică-Sticlă în anul 1965 iar trei ani mai târziu devenea membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A fost şi preşedintele Filialei Alba a UAPR din 1979 până în 1990. Dar, dincolo de aceste succinte repere temporale, mai grăitoare este opera sa prezentată în numeroase expoziţii din ţară şi din străinătate, de la Alba Iulia, Bucureşti, Media, Sighişoara la Roma, Strassbourg, Dusseldorf, Moscova, Faenza etc. Şi nu doar prezentată în expozţii temporare, ci prezentă în coplecţii ale muzeelor de artă sau în colecţii particulare: Bechyne (Cehoslovacia) – Muzeul de Ceramică Modernă, Tzintari (URSS) – Muzeul de Ceramică Modernă, Braşov – Muzeul de Artă, Medgidia – Muzeul de Artă, Roma, Canada, Germania, Anglia, Belgia, Carcassonne (Franţa) – colecţii particulare. În 1973 a primit Premiul Naţional al Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru Prototip Industrial, în 1981 - Premiul Naţional al Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru Artă Monumentală şi 2013 – Premiul Primăriei oraşului Medgidia pentru Artă Decorativă.

„Am avut multe de învăţat de la Eugen Cioancă, acest „monstru sacru” al  artelor focului. Arta pentru Eugen Cioancă nu este un domeniu al aproximaţiilor. Ea este precizie, presupune elaborare şi stăpânire până la virtuozitate a meşteşugului. Începe acolo unde nu mai este nimic de făcut în materie de meşteşug. Expoziţia recentă pe care a deschis-o la Galeria de Artă a U.A.P.R. din Alba Iulia, cu 20 de opere e artă monumentală, în care îmbină armonios, ca nimeni altul, materiale la prima vedere incompatibile din punct de vedere ceramic, lemnul, metalul şi textilele este o elocventă pledoarie pentru comunicarea prin artă. 20 de clopote modelate meticulos, adevărate bijuterii, decorate şi colorate somptuos în game cromatice inedite şi preţioase, au adăpostit sub cupolele lor un concert virtual de mare semnificaţie spirituală”, spunea cu ocazia unui vernisaj confratele artist, dar al penelului Ovidiu Petru Dumbrăveanu.

„Dezvoltând o tehnică a compoziţiilor mixte, la graniţa dintre arta monumentală şi estetizarea barocă a detaliului, artistul Eugen Cioancă propune, cu o îndelungată experienţă a stilizărilor, un permanent exerciţiu de resemantizare a prejmei. Sub mâna muncită a creatorului, joncţiunea dintre tehnicile ceramicii moderne şi logaritmul sculpturii masive, hipercodificate, primeşte rost de sine stătător. Artistul ştie foarte bine că sunt necesare o autoritate a formei gândite îndelung şi o exacerbare a sistemului de semne polivalente devenite detaliu semnificativ pentru ca opera să provoace un şir de emoţii receptorului de artă. Tocmai de pe acest palier privind arta lui Eugen Cioancă, suntem tentaţi să punctăm cu prioritate fascinaţia pentru simbolistica sacrului, cu variatele sale ipostazieri figurative, până acolo încât lucrările devin alegorii largi ale vocaţiei de a da sens imaginarului religios tradiţional. Artistul permite arhetipurilor să invadeze filonul creaţiei, cu o preferinţă aparte pentru nucleele germinative ale artei sacre: clopotul, crucea, fereastra stilizată, poarta (chiar sugestia Porţilor împărăteşti) sau arcadele, geometriile perfecte ale lumii, ajungând până la o inteligentă punere în sens a golului. Nimic din răceala materialului cu rezonanţe metalice nu blochează plăcerea receptării, pentru că artistul are o subtilă tehnică de îmblânzire a formelor şi fondului, pledează pentru inserarea locului de nuanţe şi de contururi fine tocmai în miezul structurilor ferme, strămutând astfel orizontul de receptare de pe forma pură către semnificaţie. Figurativul, stilizarea metaforică a elementului, suprapunerile de simboluri, recurenţa unor imagini din recuzite rustică fac din lucrările artistului Eugen Cioancă un minunat prilej de dialog cu propria noastră conştiinţă. Mărturisim că liniştea indusă de contemplaţie şi-a găsit în aceste lucrări un suport rarissim dar şi o reconfortantă certitudine că adevărata artă, bazată pe relevanţa pozitivă a vieţii, nu poate fi alienată de degringolada cotidianului”, ne apropie de creaţia lui Eugen Cioancă, Diana Câmpan.

Gândul acesta, al relevanţei pozitive a vieţii lui Eugen Cionacă alină tristeţea despărţirii! R.I.P.