România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Notă biografică Ilie Dionisie

 

S-a născut la 14 octombrie 1926, din părinţii IOAN şi DOMNICA în comuna BERIU jud. Hunedoara comună situată pe şoseaua Orăştie – Costeşti - cetăţile dacice.

A urmat şcoala primară în satul natal, cursul inferior de liceu la Orăştie, dă examen şi urmează Şcoala de Contabilitate şi Educaţie Cooperatistă a Institutului Naţional al Cooperaţiei, cu diplomă de capacitate.

Profesează contabil practicant la  Banca Federală Deva şi Cooperativa de Plante Medicinale DIGITALIS Orăştie.

În 1946 se angajează contabil la Fabrica Ceramica Jimbolia, apoi la Timişoara la Fabrica de Pălării şi la Ţesătoria de Mătase Ada Marinescu.

La Timişoara se speciali-zează în contabilitatea normată şi teoria costurilor de producţie şi predă contabilitate şi costuri la cercurile de studii cu contabilii din industria uşoară.

După decesul tatălui, se transferă de la Timişoara la Fabrica Vidra din Orăştie, iar în 1953 se angajează contabil la Uzina 30 Decembrie Cugir, uzină militarizată, care îl scuteşte de efectuarea serviciului militar.

La Uzina 30 Decembrie, îndeplineşte următoarele funcţii de conducere: şef birou contabilitate generală, şef serviciu contabilitate, iar în anul 1962 este numit contabil şef.

În 1973 se transferă şi este numit contabil şef la Turnătoria de Piese din Fontă Alba Iulia, devenită Întreprinderea Mecanică, azi Saturn.

În cadrul perfecţionării pregătirii profesionale, a urmat cursurile Academiei Ştefan Gheorghiu, secţia pentru Industrie Braşov.

În anul 1990, la 64 de ani, se pensionează.

După pensionare, mai lucrează efectiv încă 19 ani, mergând zilnic la serviciu, la firme particulare din Alba Iulia: ALBATEL, LUCIANA, COMPUTER V, M & T, ALMIT, şi INOX.

Pentru o altă pasiune, ne întoarcem la copilărie, unde încurajat de tatăl său, un  ţăran multi-meşter, este pasionat de electricitate şi la 11 ani îşi construieşte primul aparat de radio cu galenă, dorind să devină radioamator. Aflat în Timişoara, frecventează cursurile serale de electrotehnică - curenţi slabi - organizate de Institutul Politehnic Timişoara. Îşi formează treptat o bibliotecă cu cărţi şi reviste de specialitate pentru studiu autodidact. Dă examen la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii Timişoara şi obţine un certificat de autorizare în domeniul depanării radioamplificatoarelor. Continuă din pasiune, să studieze, să construiască aparatură electronică şi electrică în timpul liber, aceasta îndeletnicire aducându-i relaxare, satisfacţii şi cel mai important, a contribuit la dezvoltarea gândirii şi a raţionamentului logic cauză-efect.

Se  căsătoreşte în anul 1959 cu VIORICA CHIRILĂ din Alba Iulia. Au avut o căsnicie fericită împreună 58 de ani, până în 31 decembrie 2016, când soţia Viorica a trecut la cele veşnice.

Au avut 2 copii: Beriliu  şi Ariana - Codruţa şi două nepoate din partea fiului: Ioana şi Denisa.

În urma cu mulţi ani, l-a cunoscut  mai îndeaproape pe fostul coleg de liceu al soţiei, mare român şi patriot, directorul REVISTEI DACOROMANIA Ec. Străjan Ion, pe care l-a urmat la FUNDAŢIA  ALBA IULIA 1918 PENTRU UNITATEA ŞI INTEGRITATEA ROMÂNIEI. Alături de un colectiv de oameni inimoşi apărători de ţară şi neam, a participat la şedinţele săptămânale de lucru, la lecţiile de istorie, la acţiunile, activităţile şi manifestările cultural-patriotice organizate de Fundaţie, apreciind ca benefică activitatea Fundaţiei şi revista DACOROMANIA. A ţinut evidenţa contabilă a Fundaţiei până în anul 2020.

A trecut într-o lume mai bună în data de 5 septembrie 2021.

Redacţia