|
Aşezat pe cursul mijlociu al râului Mureş, aproape de confluenţa
cu râurile Târnava, Ampoi şi Sebeş, şi ca poartă
principală de intrare în frumoasa şi bogata zonă a Munţilor
Apuseni, el a avut o importanţă deosebită din cele mai
vechi timpuri. Densitatea aşezărilor preistorice descoperite de
specialiştii Muzeului Naţional al Unirii din localitate împreună
cu alţi cercetători de renume, în Alba Iulia, la Lumea Nouă,
precum şi în apropierea oraşului, la Teleac, Limba, Pâclişa,
Ghirbom, Sebeş, Petreşti, Daia Română, Păuca, Câlnic,
Pianul de Jos, Sântimbru, Mihalţ, Obreja, Bucerdea Vinoasă,
Cetea, Ţelna, Ighiel, Benic, Balomir, Tărtăria, etc.
confirmă cu prisosinţă condiţiile excelente de viaţă
care au existat pe aceste meleaguri şi care au asigurat continuitatea
strămoşilor noştri până în zilele noastre, situaţie
de altfel similară pe toată Valea Mureşului.
Însemnătatea acestei aşezări din punct de vedere militar,
politic, economic, cultural şi nu în ultimul rând religios, a fost
recunoscută din cele mai vechi timpuri începând cu romanii,
popoarele migratoare, slavii, ungurii şi austriecii.
Numeroasele denumiri pe care le-a avut oraşul nostru, de-a lungul
timpului confirmă cu certitudine desfăşurarea unor
evenimente importante în istoria milenară a acestor meleaguri şi
a ROMÂNIEI.
Până la denumirea actuală a oraşului, în funcţie pe
perioadele istorice precum şi de stăpânirile vremelnice, se
cunosc următoarele denumiri:
THARMIS
- aşezare a dacilor
APOULON
sau APULON - aşezare a dacilor
APULUM
sau APULLUM - denumire dată de romani
CHRYSOPOLIS
- epitet
dată de romani
BELGRAD
- denumire dată de slavi
BĂLGRAD
- denumire dată de români
ASPRON
- denumire dată de pecengi
GYULA
FEHERVAR -
denumire dată de unguri (1274)
WEISSEN
BURG
-
denumire dată de coloniştii germani
KARLSBURG
- denumire din perioada lui
Carol al VI-lea
KAROLY
FEHERVAR
- denumire dată de maghiari
ALBA
CAROLINA
- denumire din perioada lui Carol al VI-lea
După dr. în istorie Ghe. Anghel denumirea de Alba Iulia sa
definitivat în sec. XIII-XIV după mai multe variante: Alba
Transilvaniei, Albe Gyle, Albe Giule şi Alba Iule.
Dintre toate denumirile cunoscute, cea mai deosebită consider că
a fost cea acordată de romani (anul 253) - CHRYSOPOLIS ceea ce însemna
ORAŞUL DE AUR (oraş bogat în aur). Pe aici au trecut cele cca.
85 vagoane aur pur, extrase din inima Apusenilor, care au fost "cărate"
la Roma în perioada de 165 ani de stăpânire romană.
Între evenimentele istorice desfăşurate în oraşul şi
judeţul Alba un rol foarte important l-au avut cele istorice
religioase care au constituit probleme deosebite şi care au influenţat
viaţa generaţiilor de locuitori din zona Albei iar in unele
privinţe şi cea a celor din întreaga Transilvanie.
Cercetările şi studiile efectuate de către renumiţi
istorici de pe meleagurile noastre şi din apropiere, printre care
istoricul Nicolae Densuşianu, acad. Ştefan Meteş, acad. David Prodan, prof. univ. Ioan Lupaş,
prof. univ Onisifor Ghibu, prof. univ. Silviu Dragomir, prof. univ. Ştefan
Manciulea şi alţii, referitoare la evenimentele religioase
petrecute în oraşul Alba Iulia şi în împrejurimile sale sunt
prea puţin cunoscute marelui public.
Documente importante pentru istoria oraşului Alba Iulia, aflate la
instituţiile specializate, în mare parte redactate în limba latină,
maghiară şi germană, iar multe din acestea nu au fost
traduse până în prezent, deşi au trecut 200-250 de ani de la
emiterea şi existenţa lor.
În acest sens se poate exemplifica lucrarea prof. Silviu Dragomir: Istoria
bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania
şi Ungaria (două volume) care are anexate 225 documente
(150 în vol. I şi 75 în vol. II) redactate astfel: 113 în limba
latină, 37 în limba maghiară, 37 în limba germană şi
38 în limba română. Transcrierea acestor lucrări-document,
reeditarea lor şi dotarea bibliotecilor instituţiilor
specializate, trebue să rămână ca o datorie morală
pentru cei avizaţi, având în vedere eforturile deosebite efectuate
de către cercetătorii şi autorii respectivi şi mai
ales valoarea datelor, informaţiilor şi a documentelor
prezentate. Pentru a se cunoaşte adevărul istoric al unor
evenimente, din documentele existente necercetate în diferite arhive
şi biblioteci din Transilvania, redactate în limbile menţionate
anterior, ar fi bine să se analizeze posibilităţile de a se
creia în cadrul Facultăţii de Teologie de la Cluj, Sibiu şi
Alba Iulia câte o grupă de studenţi, în funcţie de nevoi,
care să specializeze de exemplu la Cluj, limba maghiară, la
Sibiu limba germană iar la Alba Iulia limba latină.
În bibliotecile şi arhivele din Austria, Italia, Ungaria, Germania,
Turcia, Serbia şi Grecia se găsesc documente importante, privind
istoria românilor si a credinţei străbune, care merită să
fie cunoscute şi care pot fi teme importante pentru licenţa
tinerilor studenţi.
Unul dintre evenimentele importante de natură religioasă desfăşurat
în oraşul nostru la începutul sec. XX, mai puţin cunoscut, a
fost "ADUNAREA DE PROTEST A CLERULUI GRECO CATOLIC ŞI A
ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA DESFĂŞURATĂ LA DATA DE 29 MAI
1912 LA ALBA-IULIA ÎMPOTRIVA ÎNFIINŢĂRII EPISCOPIEI GRECO
CATOLICE MAGHIARE DE LA HAJDU-DUROG", de care urma să
aparţină o bună parte dintre credincioşii români
greco catolici din Transilvania.
Această măsură pe lângă altele, nu a fost altceva decât
o etapă a acţiunilor de desnaţionalizarea românilor din
Transilvania.
După încheierea acordului austro-ungar privind crearea statului
dualist Austro-Ungaria, Transilvania a rămas încorporată
Ungariei anulându-i-se autonomia, deşi "jarul" revoluţiei
de la 1848-1849 nu se stinsese bine iar duşmănia dintre
austrieci şi maghiari era încă proaspătă. În schimb
s-au uitat repede contribuţia, jertfele şi destrugerile
materiale ale românilor din Transilvania care au fost alături de
Austria în timpul revoluţiei de la 1848-1849.
În continuare abuzurile şi samavolniciile autorităţilor
centrale şi locale, au determinat Partidul Naţional Român să
iniţieze şi să organizeze în cursul anului 1905 întruniri
populare la Alba Iulia, Aleşd, Arad, Bistriţa, Blaj, Borşa,
Dej, Luduş, Oradea, Pâncota, Sălişte, Timişoara,
Zlatna etc., la care s-a discutat politica de desnaţionalizare a românilor
din Transilvania, de către autorităţile stăpânitoare
din imperiu.
La scurt timp, Parlamentul maghiar, în primăvara anului 1907 (19 III
/ 1 IV şi 26 IV / 9 V) a votat noile legi şcolare - LEGILE
APPONYI - care vizau desfinţarea şcolilor confesionale româneşti,
slovace şi sârbe în vederea întăririi procesului de
maghiarizare forţată a naţionalităţilor cuprinse
în acea perioadă în statul maghiar.
Locul de desfăşurare a adunării de protest la data de 29
Mai 1912, fata de crearea episcopiei Hajdu, s-a stabilit la Budapesta de către
conferinţa fruntaşilor greco catolici, la data de 23 Apr. 1912 cănd
a ales ca preşedinte, deputatul dietal de Arad dr. Ştefan C.
Pop. Alegerea oraşului Alba Iulia ca loc de desfăşurare a
adunării de protest a celor cca. 20.000 de români nu a fost întâmplătoare,
întrucât a constituit un avertisment serios dat autorităţilor
austro-ungare şi un semnal de alarmă pentru Sfântul Scaun de la
Roma, având în vedere faptul că aici la Alba Iulia la data de 7
Octombrie 1698 prin trădarea credinţei străbune, s-a creat
credinţa greco catolică a românilor din Transilvania, prin
metodele, manevrele şi mai ales prin promisiunile cunoscute, ceea ce
a contribuint direct la dezbinarea românilor, dezbinare care se resimte
şi în zilele noastre.
Românii greco catolici în decursul istoriei au mai fost în astfel de
momente de cumpănă. Amintim perioada celui mai important episcop
greco-catolic, Inocenţiu Micu Klein care a mutat episcopia de la Făgăraş
la Blaj punînd temelia "mănăstirii şi a şcolii
cu seminar".
Episcopul Inocenţiu Micu Klein a fost un mare luptător pentru
drepturile naţiei noastre, fapt ce l-a determinat ca la sinodul
convocat la data de 25 Iunie 1744 să formuleze alternativa:
satisfacerea revendicărilor româneşti sau abandonarea UNIRII.
În urma acestei îndrăzneli, a fost convocat în faţa unei
comisii de anchetă la Viena. Sesizând consecinţele, el a evitat
întâlnirea şi a plecat pe jos în "toiul" iernii la Roma
cu speranţa de a obţine dreptate la Sf. Scaun, pe care însă
nu a aflat-o.
În schimbul dreptăţii a obţinut un exil îndelungat din
anul 1744 până la data de 23 Sept. 1768 când a decedat.
Dorinţa arzătoare de a se reîntoarce în ţară, în
perioada cât a fost în viaţă nu a fost satisfăcută
şi nici nu s-a acceptat aducerea osemintelor la Blaj, după
moartea sa.
O altă situaţie deosebită s-a petrecut la Blaj pe Câmpia
Libertăţii când Al. Papiu Ilarian, unul dintre cei mai importanţi
conducători ai Revoluţiei Române din Transilvania, în
programul său şi în indemnurile formulate, la loc de frunte
s-au aflat: INDEPENDENŢA NAŢIONALĂ urmată de
INDEPENDENŢA RELIGIOASĂ. Români să-şi aibă RELIGIA
ROMÂNĂ, fără dezbinare între uniţi şi neuniţi,
aşa numita unire cu ungurii să se desfiinţeze, iar toţi
românii să fie numai de LEGEA ROMÂNEASCĂ".
Curtea de la Viena de teama revenirii la credinţa străbună
a românilor, de urgenţă au întreprins măsurile cunoscute,
de ridicare a episcopiei de la Blaj la rang de mitropolie, după înfiinţarea
de episcopii la Gherla şi Lugoj.
Papa Pius al IX-lea prin BULLA ECLESIAM CHRISTI din Dec. 1853 a
confirmat înfiinţarea Mitropoliei Greco Catolice de la Blaj.
Adunarea de la Alba Iulia din 29 Mai 1912 a constituit biroul congresului
şi a ales ca preşedinte pe fruntaşul român George Pop de Băseşti.
Între cei 17 aleşi în biroul congresului din partea oraşului
Alba Iulia a făcut parte: dr. Camil Velican - avocat, dr. Ioan
Marciac - avocat şi Simeon Micu protopop.
Congresul a ales o comisie formată din 100 de persoane pentru
redactarea proiectului de rezoluţii şi pregătirea hotărârilor
acesteia. Din această comisie a făcut parte printre alţii:
Ion Agârbiceanu - preot, dr. Amos Frâncu - avocat, dr. Iuliu Maniu -
avocat, Theodor Mihaly - deputat dietal Dej, Ştefan C. Pop - deputat
dietal Arad, dr. Vasile
Suciu - canonic Blaj, dr. Vasile Lucaci - preot Siseşti, dr.
Alexandru Vaida Voievod - medic etc.
Acest congres
istoric care s-a desfăşurat la Alba Iulia în numele tuturor românilor
din Transilvania a adoptat o rezoluţie de protest împotriva
proiectului de înfiinţare a episcopiei greco-catolice maghiare de la
Hajdu-Durog care făcea din biserică un instrument politic de
desnaţionalizare şi de silnicie a românilor.
Congresul a hotărât
de asemenea constituirea unei comisii formate din 50 de reprezentanţi
care să poată lua toate măsurile necesare şi legale
pentru apărarea drepturilor autonome ale bisericii greco catolice române,
iar în acelaşi timp a decis să trimită la Sf. Scaun
de la Roma un memoriu documentat.
Acest memoriu mai puţin cunoscut, care a fost înaintat la Sf. Scaun
de la Roma reprezintă un document istoric important al Congresului
desfăşurat la Alba Iulia, la data de 29 Mai 1912 şi care
merită să fie redat şi cunoscut de către cei interesaţi,
în paginile următoare.
ec. Ion Străjan
|
