România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

1.1. A TREIA ETNIE DIN UCRAINA:  

Analiza anului 1996 – anul adoptării Constituţiei Ucrainei

  Populaţia românofonă constituie a treea etnie din Ucraina.

Deoarece numai statistica oficială nu poate fi contestată de oficialităţi, apelând la ea, vom demonstra veridicitatea acestei teze.

În primii ani de independenţă statală a Ucrainei se afirma, că a treia etnie în Ucraina ar fi constitui-o evreii, că „moldovenii” ar ocupa locul 5, iar românii s-ar situa abia pe locul 8.

Se mai spunea că, odată cu repatrierea tătarilor din Crimeea, populaţia românofonă - românii - ar fi ajuns chiar pe locul 9.

ONG-urile româneşti din ţară insitau că noi, românii din Ucraina, indiferent de „autoidentificarea oficială”, am atinge cifra între 500.000 şi un milion.

Fiind parlamentar şi ajuns în posesia a mai multor date statistice, mi-am pus o întrebare: Oare aşa să fie?

Şi am apelat atunci la datele statisticii oficiale.

Posedând rezultatele recensămintelor oficiale, putem afla rata creşterii anuale а populaţiei de diferite etnii. Alăturarea acestor date cifrelor privind migraţia anuală, ne permite să aflăm evoluţia componenţei naţionale şi tendinţa creşterii sau descreşterii numerice a etniilor din ţară respectivă.

Fiind, din 1 decembrie 1991, cetăţeni a unui nou stat independent, ne-a interesat atât statistica sovietică, cât şi cifrile difuzate în mod oficial  după proclamarea independenţei Ucrainei.

În primul rând, ne-a interesat dinamica componenţei naţionale a populaţiei Ucrainei în perioada sovietică.

Dinamica componenţei naţionale a populaţiei Ucrainei în perioada sovietică

Tabelul 1

         Pentru a întregi acest tablou ne interesa şi migraţia populaţiei între ţările fostei URSS. După cum vom putea observa din tabelul 2, începând cu anul 1994, în Ucraina soseau deja mai puţine persoane decât plecau.

În primul rând, aceasta se referea la Rusia, lucru explicat prin stabilizarea economică treptată din această ţară, şi la Belarus, în care pe parcursul întregii perioade 1992-1994 s-au dus mai multe persoane decât au venit, fapt lâmurit doar prin tendinţa bieloruşilor de a se întoarce pe locurile natale, de unde, în ultimii ani ai puterii sovietice, fuseseră rapartzaţi la muncă în Ucraina după absolvirea studiilor profesionale.

Din Moldova, în perioada respectivă, au sosit în Ucraina peste 51 mii persoane, dintre саге о parte considerabilă au constituit-o „românofonii”.

Migraţia dintre Ucraina si fostele republici ale URSS (1992-1994)

Tabelul 2

Foarte important era să aflăm şi soldul migraţiei populaţiei pe principalele naţionalităţi din Ucraina.

După cum putem constata din tabelul 3, anul 1994, soldat cu înrăutăţirea situaţiei economice în Ucraina (în 1995-2000 situaţia era şi mai dramatică şi căteva sute de mii au plecat la lucru în Occident, însă date oficiale nu posedăm – n.n.), a dus la un sold negativ pe Ucraina – toate etniile, inclusiv ucrainenii, în afară de transcaucazieni (armeni, azeri, georgieni) şi tadjici - la baştina cărora furtuna războielor crease o situaţie şi mai complicată, - erau predispuşi să plece spre frontierile de Vest, mai aproape de Europa.

Chiar şi tătarii, care se întorceau în Crimeea, au început să sosească în Ucraina într-un număr mult mai mic în comparaţie cu anii precedenţi.

În primul rând ne interesa situaţia evreilor şi bieloruşilor, care în 1989 erau mai numeroşi decât moldovenii (fără români), dar şi a tătarilor ce se întorceau în masă din Uzbekistan în Crimeea.

Observăm, că numai în perioada 1992-1994 au părăsit Ucraina şi au plecat în statele CSI circa 10 mii de tătari. Luând în consideraţie acest fapt, putem constata că în 1996 în Ucraina locuiau circa 276 mii (270 mii în Crimeea, 5,7 mii în regiunea Herson şi 1,6 mii în regiunea Zaporojie) de tătari din Crimeea. Iar populaţia tătarofonă din Ucraina număra nu mai mult de 353 mii de locuitori, căci numărul creşterii anuale a acestora nu era mai mаrе decât numărul emigranţilor tătarofoni.

Migraţia între Ucraina şi fostele republici ale URSS (pe naţionalităţi)

Tabelul 3

 

Naţiona-lităţile principale	1992			1993			1994
	au venit	au plecat	diferenţa (+/-)	au venit	au plecat	diferenţa (+/-)	au venit	au plecat	diferenţa (+/-)
Total pe Ucraina	504.577	222.218	+282.359	322.960	245.694	+77.266	178.043	269.649	-91.606
1. Ucrainenii	232.319	64.052	+ 168.267	144.307	75.667	+68.640	74.537	85.916	-11.279
2. Ruşii	193.285	123.345	+69.940	120.936	136.743	-15.807	69.628	155.164	-85.536
3. Bieloruşii	8634	7.669	965	5.425	7.356	-1.941	3.284	6.056	-2.772
4. Moldovenii	8.483	5.445	+3.038	5.279	5.013	+266j	3.151	3.696	-545
5. Lituanienii	360	283	+77	238	209	+29	127	249	-545
6. Letonii	231	151	+80	182	148	+34	70	112	-42
7. Estonienii	104	47	+57	70	56	+ 14	39	55	-16
8. Georgienii	1.149	731	+418	1.406	639	+767	1.609	500	+ 1.109
9. Azerii	2.980	2.265	+715	2.331	1.614	+717	1.807	1.149	+658
10. Armenii	6.338	1.300	+5.038	7.784	1.507	+6.277	5.998	1.681	+.4.317
11. Kazahii	361	491	-130	269	396	-127	1788	292	-114
12. Kirghizii	91	222	-131	71	134	-63	46	94	-48
13. Tadjicii	450	364	-86	610	312	+298	292	192	+ 100
14. Turcmenii	193	385	-192	114	388	-274	89	205	-116
15. Uzbecii	1.126	1.425	-176	962	954	+8	457	595	-138
16. Tătarii	28.313	3.122	+25.191	19.864	3.251	+16.613	9.237	3.202	+6.035
17. Evreii	1.886	975	+911	1.069	1.043	+26	588	1.285	-697
18. Nemţii	1.819	785	+ 1.034	1.417	890	+527	764	819	-55
19. Alţii 13	16.322	9.151	+7.171	10.626	9.374	+ 1.252	+6.142	8.487	-2.345

          Referitor la evrei şi bielorusi, cum reese din tabelul 3, avem două tablouri diferite.

          Bieloruşii, care în 1989 numărau 440.045 persoane, după proclamarea independenţei statale а Ucrainei au început să părăsească această ţară, plecând în Belarus, într-un număr mai marе decât veneau. Mai mult decât atât, numărul bieloruşilor care în perioada 1992-1994 au părăsit Ucraina (21.081 persoane) era mai marе decât cel al persoanele de naţionalitate bielorusă ce s-au stabilit cu traiul în Ucraina (17.243). Astfel, s-a înregistrat un sold negativ egal cu - 3.738. Sporul natural anual а populaţiei bieloruse din Ucraina era destul de mic, deoarece după 1989 nivelul de viaţă a scăzut, iar durata medie a vieţii s-a redus cu 5 ani. Cota tineretului de naţionalitate bielorusă era mai mică cu circa 10% decât media pe Ucraina.

          Referitor la evrei, care în 1989 erau în număr de 486.326, se observă tendinţa clară de a părăsi Ucraina. Numărul lor şi aşa a fost în descreştere permanentă - 1.574.391 în 1926, 840.311 în 1959 (ca rezultat al genocidului fascist), 775.993 în 1970, 632.610 în 1979, 486.326 în 1989 (ca rezultat al emigrării în Izrael, Germania, SUA etc.). Desigur, acest proces nu s-a oprit nici după 1989. Dacă în 1987 din Ucraina au emigrat 5,4 mii persoane, 3 mii au obţinut viză pentru Izrael. În 1988 din 13 mii de vize, 10 mii au fost eliberate pentru Izrael. Conform datelor recensământului din 1989, Ucraina au părăsit-o 36,5 mii cetăţeni, dintre care 33,2 mii au plecat în Izrael. 

          În 1990 dreptul de a părăsi Ucraina l-au obţinut 73 mii persoane, 68 mii plecând în Izrael. În afară de maturii cărora li s-au eliberat paşapoarte, au părăsit Ucraina şi 22 mii de copii, majoritatea absolută constituind-o cei de naţionalitate evreiască. Astfel, numărul emigranţilor a fost în acel an destul de marе.

          În 1991 au fost eliberate 60,5 mii permise, dintre care 43 mii în Izrael, 13.364 în USA, 2.144 în Germania ş.a.m.d.

          După proclamarea independenţei Ucrainei în 1992, 35,5 mii de persoane au obţinut dreptul de a emigra împreună cu copiii (cifra totală era de 43,1 mii persoane). Aceste persoane au plecat în Izrael şi în SUA. În 1993 din fiecare 100 de emigranţi, 46 erau evrei, 20 - ucraineni, 13 - ruşi ş.a.m.d., iar în total au emigrat 48 mii persoane, dintre care 22 mii erau evrei. Date pentru perioada 1994-1995 nu am dispus.

          Pe fundalul emigrării în masă a evreilor din Ucraina în afara frontierelor fostei URSS, populaţia evreiască sosită în ţară din spaţiul postsovietic în primii doi ani de independenţă a Ucrainei a înregistrat un sold pozitiv: în 1992, + 911 (1.886 veniţi şi numai 975 plecaţi); în 1993, + 26 (1.069 veniţi si 1.043 plecaţi). 

          Însă о dată cu agravarea situaţiei economice, din 1994 numărul celor plecaţi (1.285) era cu 697 mai marе decât al celor sosiţi (588). 

          Soldul în perioada 1992-1994 rămâne, totuşi, pozitiv, + 240, pe când cifra celor plecaţi în Izrael, SUA sau Germania era de zeci de mii.

          Luând în consideraţie faptul că scăderea anuală a populaţiei evreieşti din Ucraina era de circa 9,3 mii, în perioada 1989-1995 această scădere ar atinge cifra de 55,8 mii persoane.

          Datele de după 1989 mărturisesc că această cifră era şi mai marе şi ajungea la peste 200.000. Bazându-ne pe faptul, că în 1989 cota evreilor în populaţia Ucrainei era de 0,9 %, iar tineretul evreu constituia doar 0,5 % din tineretul Ucrainei, ajungeam la concluzia că  în 1996 în ţară rămăseseră doar în jur de 260-280 mii de evrei. Recensământul din 2001 ne-a demonstrat obiectivitatea concluziilor – la 5 decembrie 2001 în Ucraina au fost înregistraţi doar 103.591de evrei.

          Un interes deosebit а trezit şi cota tineretului din populaţia totală pe naţionalităţi, care ne oferă posibilitatea de a aprecia perspectiva evoluţiei componenţei naţionale.

          Repartizarea tineretului (15-29 ani) în Ucraina după naţionalităţi

Tabelul 4

       La recensământul din 1989 populaţia românofonă („românii” şi „moldovenii”) ¹⁴ atingea cifra de 459.350 persoane (324.525 „moldoveni” şi 134.825 „români”) şi ocupa locul al patrulea după ucraineni (37.419.053), ruşi (11.355.582) şi evrei (486.326), lăsându-i pe locul al cincilea pe bieloruşi (440.326).

       În 1996 menţionam faptul că în pofida faptului, că la recensământul din 1959, populaţia românofonă era mai puţin numeroasă, însă, în ciuda asimilărilor masive din Transnistria, din regiunile de dincolo de Bug, din Bucovina, Herţa, nordul Maramureşului istoric, nordul si sudul Basarabiei a început să sporească, ajungând să ocupe locul trei în Ucraina.  

      Având în vedere că cresterea anuală în ultimii 20 de ani la populaţia românofonă era de 3,6 mii, constatam că în 1996 ea atingea deja cifra de peste 500.00. Faptul că populaţia românofonă constituia în 1989 0,9 % din populaţia Ucrainei, iar tineretul românofon constituia peste 1 % din tineretul ţării demonstra acest lucru cu prisosinţă. În perioada de după 1991 se mai observa încă о pronunţată tendinţă а creşterii numerice a acestuia (mai ales, în Transcarpatia, în Ţinutul Herţei şi Valea Siretului din Bucovina).

      În perioada 1992-1994 în Ucraina au sosit 16.913 şi au plecat 14.154 „moldoveni”, soldul fiind de +2.759. Persoanele declarate ca fiind „români” locuiau pe vatra strămosească şi nu erau dispuse să emigreze.  

      În final constatam că populaţia românofonă în 1996 se situa deja pe locul trei în Ucraina, întrecându-i pe evrei (circa 260-270 mii), pe bielorusi (448-450 mii) şi fiind departe de populaţia tătarofonă  (tătarii din Kazani şi tătarii din Crimea - 353 mii).