Ştirile publicate în fiecare număr pot fi socotite o adevărată cronică a istoriei românilor din Transilvania timp de aproape trei decenii - dacă ne referim la ziarul Unirea de Blaj. O cronică în concordanţă deplină cu evoluţia evenimentelor, actul penultim din toamna anului 1918 şi finalul apoteotic de la 1 decembrie 1918.

Momentele de o măreţie şi semnificaţie unică ale Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia au prilejuit relatări de o frumuseţe antologică din partea presei româneşti.

În acest admirabil cor nu puteau să nu fie prezenţi cei care au trudit nemijlocit pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a marelui conclav al voinţei românilor transilvăneni, gazdele ocupate de multiple griji ale organizării unui asemenea eveniment. Cele două ziare, Alba Iulia şi Unirea, au dedicat măreţei adunări articole excepţionale care fac să vibreze sufletele cititorilor. În anexă voi prezenta câteva articole de fond ale acestor editoriale care au dedicat sărbătorii numere speciale în zilele Unirii.

Istoria presei româneşti privitoare la neistovita luptă pentru unitate naţională trebuie să consemneze cu majuscule apariţia ziarului ce purta un nume de un neasemuit simbol, «Alba Iulia». A fost redactat, la începuturile sale, din încredinţarea Consiliului Naţional Român din localitate, de către dr. Zaharie Muntean, curajos patriot român, ajutat în înalta sa misiune de alţi condeeri patrioţi, în frunte cu blăjeanul Alexandru Lupeanu-Melin, secondat de dr. Ioan Georgescu, Ghiţă Pop, Al. Borza.

“Alba Iulia”, cu subtitlul “organ al proclamării unităţii naţionale”, tipărit în modesta tipografie din localitate, al cărei proprietar era Francisc Schaser, a apărut din nevoia de a pune la îndemâna mulţimilor de participanţi la adunare unele îndrumări de absolută necesitate. “Această gazetă-arătau redactorii săi- s-a făcut la repezeală: zilele mari de acum nu dau răgaz condeiului să-şi îndeplinească datoria sa de cronicar. Am însemnat ce s-a putut. E datoria zilelor viitoare să facă istoricul acestor vremi mari”.1

Primul număr, “ocazional”, al ziarului a văzut lumina zilei tocmai în dimineaţa de 1 decembrie 1918, fiind răspândit în mare tiraj în rândul celor ce sosiseră în cetatea gloriei lui Mihai Viteazul, spre a hotărî pentru vecie ceea ce gloriosul voievod înfăptuise doar pentru o clipă. Ziarul adresa mulţimilor un “Bine aţi venit în sfânta cetate de slavă şi durere a neamului românesc… Voinţa naţională, care cu atâta putere zvâcneşte astăzi în toate păturile societăţii româneşti, în cele de sus, ca şi în cele de jos, ba poate în cele de jos mai mult ca în cele de sus, e chemată să arate că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă, noi avem să înfăptuim pe o veşnicie. Când un neam întreg gândeşte un singur gând şi inimile a milioane de oameni palpită de o singură simţire – oare este putere omenească, care sa-i poată sta împotrivă ? »2 Erau cuprinse în acest număr relatări despre sosirea mulţimilor din toate unghiurile Transilvaniei, în frunte cu distinşii membrii ai C.N.R. de la Arad . Este înfăţişată atmosfera însufleţitoare ce se citea pe feţele tuturor. « Fericirea care scânteiează în ochii tuturora nu se exprimă în multe cuvinte – consemna martorul ocular. Sentimentul e prea puternic şi prea sfânt.” Erau prezentate îndrumările gazdelor – în frunte cu protopopul Ioan Teculescu, preşedintele C.N.R. din Alba Iulia şi căpitanul Florian Medrea, comandantul suprem al gărzilor însărcinate cu asigurarea ordinei şi siguranţei adunării – cu privire la locul de întrunire al celor peste o sută de mii de oameni, modalităţile de deplasare ale acestora prin oraş, inclusiv prezentarea orarului de plecare a trenurilor după adunare. Acest număr festiv mai cuprindea şi articolul de fond “Adunarea naţională”, semnat de Ghiţă Pop. Ziua istoricului eveniment era considerată « Zi mare şi sfântă, şi cutremurătoare, menită de mai înainte ca să fie trecută printre marile date înscrise cu roşu în calendarul nostru ». .. De acum slobozi suntem să ne spunem cuvântul şi să ne alegem calea. Această cale nu poate să fie decât aceea a unirii noastre cu toţi românii într-un singur mare stat naţional unitar românesc… Articolul se încheia cu un salut adresat cuvântătorilor voinţei neamului, descălecători de Ţară nouă, mare şi unită, întemeietori de viaţă liberă şi tânără. »3

Strălucită expresie a voinţei plebiscitare a poporului român din Transilvania, adunarea a hotărât, într-o atmosferă de entuziasm de nedescris, unirea transilvaniei cu România. Se încheia, astfel, îndelungatul şi legicul proces al realizării unităţii naţionale a neamului românesc.

Moţiunea, care, pe lângă unirea propriu-zisă mai cuprindea şi o seamă de revendicări democratice, a constituit conţinutul unic al celui de-al doilea număr, « ediţie specială », al ziarului « Alba Iulia », apărut la 3 decembrie 1918.4

De la 1 decembrie 1918, zi care va fi înscrisă pentru totdeauna cu litere de aur în istoria poporului român, judeţul Alba era reprezentat în presa românească a timpului cu doua ziare. « Unirea » de la Blaj şi « Alba Iulia ».

Descrierea scenelor emoţionante care au însoţit marea Unire a continuat să fie prezentă şi în numerele din anii următori ale ziarului dedicat unirii, Alba Iulia. Amplul ecou al acestor evenimente se va regăsi în paginile ziarului Unirea care continuă să apară încă mai bine de un sfert de veac.

Relatările ziarului Unirea din Blaj referitoare la evenimentele privind pregătirea şi desfăşurarea măreţei adunări reprezintă cea mai fidelă oglindă a acelui indescriptibil torent al voinţei maselor româneşti, pe care de acum nici o forţă din lume nu o mai poate opri. Avalanşa de articole şi ştiri, dintre cele mai diverse, convergeau toate spre o idee unică: la Alba Iulia poporul trebuia să fie prezent într-un număr cât mai mare, adunarea trebuie să fie reprezentativă, spre a dovedi întregii lumi şi generaţiilor viitoare « că românii transilvăneni au decis alăturarea lor la România-mamă, în modul cel mai plebiscitar» 

«Unitatea naţională mai înainte de toate!» sublinia în nr. din 24 noiembrie 1918 al ziarului, profesorul Octavian Prie. Celelalte se vor face când vom vorbi de o singură naţiune, de un singur teritoriu românesc… nu există azi români care să nu ceară aceasta cu impetuozitate vulcanică. În faţa acesteia dispar toate veleităţile, toate consideraţiile de ordin particular. Acum e momentul să împlinim visul nostru de veacuri. Un viitor de aur pentru românime vrem să creiem.Un bloc unitar şi puternic, ca tiranii de ieri nicicând să nu-şi poată întinde mâna peste capetele noastre, cercând să ne oprească pe noua cale pe care mergem »

Copleşit pur şi simplu de mulţimea informaţiilor, organul de presă al C.N.R. din Blaj-a cărui redactori şi colaboratori erau ei înşişi adânc implicaţi în marea acţiune a pregătirii adunării de la Alba Iulia şi-a făcut din plin datoria în aceste momente unice prin mareţia lor. Din mulţimea materialelor publicate în aceea ultima decadă de foc a lunii noiembrie 1918, se cuvin amintite cele privitoare la convocarea reprezentanţei naţionale,la alegerea delegaţilor din Blaj şi împrejurimi.De excepţie,prin înalta simţire patriotică ce o degajă, este relatarea privitoare la «sosirea primei solii » a României la Blaj, purtată de locotenentul pilot din armata română Vasile Nicolescu şi capitanul Precup, care au aterizat la 23 noiembrie pe Câmpia Libertăţii, în uralele mulţimii.

În zilele care au premers Marea Adunare Naţională,în toate oraşele şi satele Transilvaniei, Banatului şi a părţilor ungurene au fost convocate adunări populare pentru alegerea deputaţilor. Ca organ oficial al C.N.R. Blaj, Unirea dă ample relatări despre alegerile de deputaţi ce urmau a avea loc la Blaj în ziua de 24 noiembrie. În aceeaşi zi, ziarul publica manifestul lansat de C.N.R. Blaj,acel înflăcărat apel «veniţi la Alba Iulia» prin care erau chemaţi cu toţii la Marea Adunare Nationala din «Bălgradul lui Mihai Viteazu». Erau îndemnaţi oamenii să se îmbrace în haine de sărbătoare,iar sub fâlfâiala flamurilor naţionale, cete de cete să intre în « bătrâna cetate - atât de bogata în monumente de glorie şi suferinţe ale trecutului nostru » Erau chemaţi oamenii cu zecile de mii, deoarece la Alba Iulia se va hotărî soarta noastră pentru veşnicie. Erau îndemnaţi oamenii să jure că vor fi şi vor rămâne nedespărţiţi şi uniţi de aici înainte «cu fraţii noştrii de pe tot cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţita cârmuire »..5

Alegerea oraşului Alba Iulia,ca loc al adunării ce va avea să hotărască asupra sorţii viitoare a românilor transilvanieni nu a fost întâmplătoare, a fost o decizie unanimă a fruntaşilor naţiunii, în deplina concordanţă cu aşteptările generale, ca localitate ce simboliza în cel mai înalt grad originea noastră daco-romană,dar mai ales care în 1599-1600 a fost capitala unirii Ţărilor Române sub sceptrul glorios al lui Mihai Viteazu şi apoi la 28 februarie 1785 loc al martirilor răscoalei din 1784, să găzduiască marele praznic al unităţii naţionale româneşti.5bis

Cu o excepţională forţă evocatoare este prezentat momentul mareţiei zilei de la 1 decembrie 1918 de paginile ziarului Unirea care redau ansamblul impresionant al mulţimii de peste 100.000 de oameni veniţi la Alba Iulia în ziua Unirii. Pe prim plan, se găsesc articolele care vorbesc despre programul, desfăşurarea adunării şi care evidenţiază cu putere caracterul plebiscitar al hotărârii de unire a Transilvaniei cu România, articole excepţionale de natura celor ce fac să vibreze sufletele cititorilor. Amintim mai întâi pe cel al lui Alexandru Ciurea din numarul 15-16 al ziarului, apărut tocmai în ziua adunării şi intitulat semnificativ «În ziua cea de judecată».6 E o pagină de anthologie social-naţională, de o frumuseţe impresionantă. Urmarea a fost că tot ţăranii români erau călcaţi în picioare, frânţi cu roata, spânzuraţi la răscrucile drumurilor. Răbdarea oamenilor a ajuns la margini.7 Pentru a scăpa de suferinţa, românii voiau dezrobirea de sub jugul austro-ungar şi unirea tuturor românilor. Şi tot ziarul blajan în acelaş numar de la 1 decembrie 1918 prin pana redactorului Aurel Ciurea publică îndemnul de a se ţine seama în hotărârile ce se vor lua la Alba Iulia şi de schimbările social-economice impuse de necesităţi obiective… În numărul următor din 3 decembrie 1918 acelaş sensibil scriitor al Unirii, Alexandru Ciurea face ecoul grandiosului eveniment publicând articolul România Mare8….. într-un uragan de aclamări şi aplauze oamenii şi-au scos ceasornicul din buzunar, să fixeze clipa istorică; douăsprezece şi cinci. Legea firii a biruit asupra nedreptăţii, iar hotărârea de la Alba Iulia nu mai e putere pe lume care să o poată schimba. Datoria fiecăruia era de a aşeza fiecare câte o cărămidă la grandioasa clădire a României Mari, pentru care lucru nepoţii şi strănepoţii ne vor binecuvânta şi în morminte.

Trimişii ziarului Unirea în raportul oficial pe care-l trimiteau despre acea grandioasa zi consemnau : «adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie s-a desfăşurat în cadre atât de impozante şi de grandioase, cum puţine poate să arate istoria popoarelor »9. Pe câmpul lui Horea, pe lângă poarta cea mică era un ocean de capete, mii şi mii de codrii întregi de stindarde, care îmbiau privitorului cea mai sublimă privelişte ce se poate închipui. Măreţ tablou şi măreaţă manifestare a conştiinţei româneşti… » A urmat o salvă de entuziasm ce nu se poate scrie cu condeiul, nici spune cu gura » Unii lăcrimau alţii intonau «pe al nostru steag» se îmbrăţişau, se sărutau de bucurie. A fost sufletul românesc scos din cătuşe la viaţă, a fost manifestarea cea mai sublimă şi cea mai spontană şi mai naturală, a sentimentelor care de veacuri stăteau înnăbuşite în sufletele tuturor românilor.

Descrierea scenelor emoţionante care au însoţit Marea Unire a continuat să fie prezentă şi în numerele următoare. Între ele impresionează, în mod deosebit, cel intitulat «Poporul la Alba Iulia» apărut în Unirea din 4 decembrie 1918, semnat: Raportor «Poporul român mândru ca niciodată, s-a manifestat mai presus de toate aşteptările. Pe o vreme de iarnă mizerabilă, cu zăpadă şi apă au venit din toate partile sutele, miile şi zeciile de mii pe jos, călări, cu căruţele sau cu trenurile. Peisajul era impresionant: căciulile Maramureşului, pălăriile Câmpiei, cuşmele Banatului, sumanele Ţării Bârsei şi ale Poenarilor. Gărzile de ordine erau de o frumuseţe rară, mai ales ale moţilor, înşiruite pe tot drumul, de la poarta cetăţii, în cetate până pe câmpul românilor unde se aduna mulţimea. Reporterul se întreba dacă vom avea prilejul să mai vedem cândva atâta frumuseţe, atâta mândrie şi atâta trezire a poporului nostru ca la Alba Iulia.10

Cea mai fidelă descriere a evenimentului a fost publicată de ziarul Alba Iulia din 10 decembrie, sub titlul "Cea mai mare sărbătoare naţională a românilor. Peste 100.000 de români sosiţi la Alba Iulia ... La chemarea conducătorilor vrăjiţi de idealul măreţ râuri, râuri curgeau şirurile spre cetatea istorică a lui Mihai Viteazul. Dela vlădică la opincă, de la copilaşul plăpând până la moşneagul gărbovit... erau de faţă la marea sărbătoare ... Visurile stropite cu atâtea lacrimi şi sânge s-au împlinit.

În legătură cu împlinirea idealului naţional ziarul Unirea publica de asemenea, în numerele sale din 27-28 din 15 decembrie 1918, telegrama marelui istoric Nicolae Iorga trimisă consiliului dirigent. Unirea tuturor românilor într-un singur stat naţional unitar se împlinise cu contribuţia hotărâtoare a maselor largi populare. Va urma etapa consolidarii Unirii, recunoaşterii sale pe plan internaţional,11 iar aceste evenimente vor avea şi ele un amplu ecou în paginile ziarelor «Alba Iulia» şi «Unirea», care vor continua să apară ca organe de presă locale, încă mai bine de un sfert de veac.

În continuarea nemijlocită a actului de la 1 decembrie 1918 şi în strânsă legătura cu acesta, este între altele sosirea armatei pe meleagurile Albei, primirea entuziastă a acesteia de către oficialităţiile locale şi nesfârşitele mulţimi de la Blaj, la jumătatea lunii decembrie, apoi peste câteva zile în «cetatea Unirii» din Alba Iulia. Din nou pana cronicarilor s-a dovedit vrednică de însemnatatea evenimentelor, lăsând posterităţii rânduri de o mare frumuseţe, cum au fost cele de bun venit adresate de acelaşi neobosit Alexandru Ciurea12 «mândrilor voinici ai Ţării Româneşti» ofiţerilor şi soldaţiilor din regimentele 1 şi 5 Vânători intraţi în Blaj la 15 decembrie, regimentul 5 purtând simbolic numele lui Mihai Viteazul. «S-au întâlnit fraţii, s-au sărutat camarazii, s-au înfrăţit vitejii», scria ziarul local «Alba Iulia» despre înălţătoarele scene petrecute aici la 19 decembrie 1918. Ce privelişte pentru sufletul românesc… inimile ameninţă să ne cadă din piept, ochii ne joacă în lacrimi, glasul ni-l frânge emoţia ! Visul nostru al moşilor şi strămoşilor noştri, l-am văzut împlinindu-se.»

Însemnătatea istorica a desăvârşirii statului naţional unitar pentru evoluţia ulterioară a istoriei poporului român, a fost subliniată număr de număr în luniile ce au urmat Marii Adunării Naţionale de la Alba Iulia, de ziarele Alba Iulia şi Unirea din Blaj.

 Prof. Melania Mutu,

Colegiul economic "Dionisie Pop Marţian" Alba Iulia

 Note Bibliografice :

1, 2, 3 "Alba Iulia.", număr ocazional, din 18 nov. /1 dec. 1918

4. "Alba Iulia", ediţie specială, din 20 nov./.3 dec. 1918

5. Unirea-Blaj-nr de propaganda 10 din 14 noiembrie 1918, 12 din 27 noiembrie 1918, 13 din 28 noiembrie 1918

5bis.Stefan Pascu,Apoulon-Apulum-Alba Iulia,in « Alba Iulia » IX-XII, V. Netea,O zi din istoria Transilvaniei 1 decembrie 1918,Ed Albatros,Bucuresti,1971,pag.129-130.

6, 7, 8. Unirea-Blaj-nr de propaganda 15-16,1 decembrie 1918 şi 17 din 3 decembrie 1918

9, 10. Unirea-Blaj,nr de propaganda 15-16 din 1 decembrie 1918 si nr 18 din 4 decembrie 1918.

11. Stefan Pascu, C. Maiorescu- «Răsunetul internaţtional al luptei românilor pentru unitatea naţională», Cluj-Napoca, 1980, pag.323-336.

12, 13, 14. Unirea-Blaj-nr de propaganda 29 din 17 dec. 1918, 21 din 8 dec 1918, 20 din 6 dec 1918

15. Alba Iulia,nr 1 din 27 noiembrie/ 10 decembrie 1918

16. Alba Iulia,­8/21 ianuarie 1919: Anexe: nr.1,2,3,4,5,6,10,11.