|
|
Un om viguros, cu braţe de fier, parcă
prelungirea dalelor ce ţin în palme podul peste Mureş
la Partoş, cu sprâncene stufoase cât o viţă de
vie sau un snop de grâu din satul Oarda de Sus, unde s-a născut,
la 13 august 1928. Zgârcit la vorbă precum fibra de marmură,
într-o carieră, tăcut ca bolovanii sub arşiţa
verii, ca o arsură când l-a călcat "pe
picioare" sau în asprele bătălii pentru apărarea
"cordovanilor" săi, Ion Lăncrănjan după
ce termină şcoala de ucenici, din Braşov şi
cea tehnică din Câmpina, perioadă în care scrie şi
versuri, buchiseşte fiecare cuvânt, atent rostogolindu-l în
pagină, se unge cu flăcările marii literaturi trecând
prin Şcoala de literatură "Mihai Eminescu" din
Bucureşti 1951, devenind redactor la mai multe reviste, ca: |
"Tânărul scriitor",
"Luceafărul", "Creasta literară", "Viaţa
românească", acoperind cu semnătura sa largi spaţii
de cultură, uneori contracronometru, cu presa scurtă, însemnări
diverse, reportaje cu interesante decupări dureroase ale realităţii;
din care s-au născut, rând pe rând nuvele, povestiri, articole,
eseuri, schiţe, romane, printre care: "Drumul câinelui, Suferinţa
urmaşilor, Fiul secetei, Toamnă fierbinte, Eclipsa de soare,
Fragmentarium, Vuietul, Ploaia de la miezul nopţii, Nevoia de adevăr,
Cuvânt despre Transilvania. Vocaţia constructivă Lostriţa,
Cum mor ţăranii, Coridorul puterii, Suburbiile vieţii, etc.
Era o realitate care a început să deranjeze, cum "deranj"
se cheamă şi falsa atitudine a unor critici literari, aşa-zişi
de elită, care-au pornit, după revoluţia din 1989 - un
front comun în defăimarea şi desfiinţarea operei lui Ion Lăncrănjan
pe diverse motive: de "stufositate", "nerealizare artistică",
"aservire". Aceste "replici" veneau dintr-o altă
direcţie, cum de altfel, s-au năpustit şi asupra lui
Eminescu, Stănescu, Goga, Blaga, Agârbiceanu, Coşbuc, etc. cu
un ton absurd de "corectori" ai valorilor şi moştenirii
literare. Atacau un transilvănean care s-a dovedit a fi nu o
"simplă umplutură" ci creatorul unei lumi, al unei
comunităţi, o ţară a "Cordovanilor", a unor
"fii ai secetei", apucaţi, împinşi pe "drumul câinelui",
al răzbunării şi pierzaniei. Şi, majoritatea
revistelor literare, în care apăruse zeci de ani, nu i-au luat apărarea,
ele căzând sub "foarfeca" unor astfel de demolatori, pe
care-i simţim şi cărora nu le putem recunoaşte
"principialitatea", "autocunoaşterea", ci îngânfarea,
alunecarea pe dubioase principii. Am răsfoit romanele lui Lăncrănjan,
acum, după 14 ani de la moartea sa, şi mi se pare atât de real
totul, încât trebuie să-i recunoaştem valoarea, efortul înzecit
de a lăsa literaturii un mare segment de timp cu multe rădăcini
albaiuliene. De aici, după cartea de memorialistică "Bădia"
- (2003) mi s-a întărit convingerea că anul 2005 va aduce în
librării a doua carte despre Ion Lăncrănjan, care va
cuprinde texte, amintiri, corespondenţă, fotografii (cine doreşte
să apară, să-l contacteze pe scriitorul Ion Mărgineanu,
telefon 811141, cât mai repede). A-l uita pe Ion Lăncrănjan înseamnă
a ne falsifica propria biografie! Albaiulieni, depuneţi o floare, un
gând bun, la tâmpla bustului prozatorului aflat pe "Aleea
scriitorilor" în parcul M. Eminescu din Alba Iulia, oraşul de
jos, lângă Casa de Cultură a Studenţilor. E un semn de preţuire.
Sâmbătă, 13 august 2005, ora 10, în
faţa bustului scriitorului Ion Lăncrănjan, din parcul M.
Eminescu din Alba Iulia s-au adunat reprezentanţii Fundaţiei:
"Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României",
ai ASTREI şi soc. Avram Iancu din Alba Iulia precum şi ziarista
Anca Dinică, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte
şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba, dl. G. Rustoiu şi
reprezentantul Primăriei Municipiului Alba Iulia.
Vicepreşedintele fundaţiei "Alba
Iulia 1918..." Ec. Ioan Străjan scriitorul Ion Mărgineanu,
dr. Ică Radu, prof. Ilie Furduiu, prof. dr. Gh. Anghel, prof. I. Mărginean,
prof. Emil Jurcă, N. Munteanu, au luminat secvenţe ale
portretului mereu în mişcare al lui Ion Lăncrănjan, felul
în care a creat o lume a Cordovanilor, dar şi în "Cuvânt
despre Transilvania" clipe ale unor întâlniri memorabile petrecute
în librării, şcoli, instituţii culturale ce-au găzduit
frumuseţea unui demers al iubirii de ţară.
Pe "Aleea Scriitorilor" din parc erau
numai "ochi şi urechi" Eminescu, Coşbuc, Rebreanu, Agârbiceanu,
Caragiale, Goga, Iorga, Blaga, o pleiadă a spiritului românesc.
Cu acest prilej scriitorul Ion Mărgineanu,
a făcut apel la cunoscuţii lui Ion Lăncrănjan să
contribue la volumul doi al cărţii "Bădia", cu
corespondenţă, fotografii, imagini ale memoriei care să
imortalizeze şi în felul acesta, chipul marelui prozator ardelean.
Deasemenea ec. Ioan Străjan a propus ca
"Aleea Scriitorilor" din parcul M. Eminescu să treacă
sub "oblăduirea" redacţiei revistei DACOROMANIA din
cadrul fundaţiei "Alba Iulia 1918 ..."
Întrebare? În afară de cei 25 de
participanţi, cine mai ştie ceva despre scriitorul, de pe
meleagurile noastre - ION LĂNCRĂNJAN?
Ion
MĂrgineanu
|
|
