|
Continuare din revista Dacoromania nr. 18/2004
CAPITOLUL III. Populaţia românofonă din Regiunea Cernăuţi
3.1. Populaţia românească din Regiunea Cernăuţi
Până la căderea regimului comunist din Patria istorica, încă
în condiţiile statului totalitar sovietic, în mai 1989, la Cernăuţi,
sunt reluate tradiţile Societăţii pentru cultură
şi literatură în Bucovina, înfiinţate în 1862 - în
baza cărora a fost constituită şi înregistrată Societatea
pentru cultură românească (pe atunci moldo-română)
„Mihai Eminescu’* (preşedinte-fondator: membru de onoare al
Academiei Române, Prof. Dr. Grigore Bostan1,
preşedinţi
în exerciţiu - Ilie Zegrea, Alexandrina Cernov, Arcadie Opaiţ,
Mircea Lutic)2.
Abia
peste un an apare organul Societăţii - Ziarul ,.Plai Românesc”
(Redactor - poetul Vasile Tărăţeanu, azi -
redactor la „Arcaşul”).
În 1990 sunt înfiinţate societăţile româneşti: Societatea
cultural-bisericească „Mitropolitul „Silvestru” (Preşedinte
- părintele Mihai Ivasiuc), Asociaţia ştiinţifico-pedagogică
Republicană „Aron Pumnul”3
(Preşedinte
- doctor docent Aurel Constantinovici), Societatea foştilor
deportaţi „Golgota” (Preşedinte - arhivistul Petre
Grior), Societatea doamnelor române creştine şi democrate (Preşedintă
d-na Victoria Ivasiuc), Alianţa Creştin-Democrată a Românilor
din Ucraina (Preşedinte - medicul Constantin Olaru)4.
Pe parcurs s-au fondat: Clubul cultural sportiv „Dragoş-Vodă”
(Preşedinte de onoare - Dr. Ion Popescu. Director administrativ -
Mihai Dârda, Preşedinte în exerciţiu - Aurica
Bojescu, Secretar responsabil - Petru Posteucă), Editura
„Alexandru cel Bun” (Director - acad. Dr. Alexandrina Cernov),
Liga tineretului „Junimea” (Preşedinte de onoare - Dr. Ion
Popescu, Preşedinte-fondator - Liviu Rusu, Preşedinte
în exerciţiu - Dumitru Mintencu, din februarie 2004 - Vitalie
Zâgrea), Fundaţia „Casa Limbii Române” (Director -
Vasile Tărâţeanu), Uniunea Scriitorilor (Preşedinte Ilie
Zegrea), Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale (Preşedinte
de onoare - Dr Ion Popescu, Preşedinte în exerciţiu -Aurica
Bojescu).
În 2004 este înregistrată oficial Uniunea Societăţilor
Româneşti din regiunea Cernăuţi „Pentru integrarea
europeană” (Preşedinte de onoare - Dr. Ion Popescu, secretar
executiv - Aurica Bojescu).
Au apărut publicaţiile - „Arcaşul” (redactor - Vasile
Tărâţeanu), ziarul republican „Concordia” şi
revista pentru copii „Făgurel” (redactor: Simion Gociu),
revistele ştiinţifice „Glasul Bucovinei” (redactor:
Dr, Alexandrina Cernov) şi „Ţara fagilor” (redactor:
Dumitru Covalciuc), ziarele „Junimea” (redactor: Liviu
Rusu) şi „Lumea-Cbit”5 (redactor: Constantin Covalciuc) etc.
În 2002 devine independent fostul ziar al autorităţilor,
„primul şi cel mai rezistent în timp” ziar din Ucraina - „Zorile
Bucovinei” (redactor: Nicolae Toma). Tot atunci (2002).
administraţia regională fondează ziarul „Svoboda
slova’” cu o „ediţie românească” - „Libertatea Cuvântului”
(redactorul ediţiei romaneşti: Romeo Crăciun), însă
cu schimbarea guvernatorului din toamna anului 2003 şi acest ziar
devine independent6.
În 2003 a văzut lumina tiparului şi „revista lunară de
cultură, opinie şi divertisment „Familia” (Preşedinte
de onoare: Rizzo Franco, redactor-şef - Vasile Bâcu)7.
La 7 iunie 1992 are loc Primului Congres al Românilor Moldoveni
din Regiunea Cernăuţi, în cadrul căruia a fost adoptat
„Programul de dezvoltare naţional-eulturală al românilor”
(alcătuit în conformitate cu legislaţia ucraineană
şi internaţională de către doctorandul (la acel
moment) Ion Popescu şi redactat de preşedinta la acel
timp a societăţii „Mihai Eminescu”, Conferenţiarul
universitar, dr. Alexandrina Cernov (azi director la editura
„Alexandru cel Bun”), şi care printre altele prevedea: „acordarea
statutului de limbă oficială limbii române în localităţile
populate de români...”, „asigurarea editării unor reviste ştiinţifice
şi literare în limba română”, „editarea de anale ştiinţifice
şi monografii în diferite domenii în limba română”,
„inaugurarea unui centru de cercetări ştiinţifice de românologie”,
„pregătirea cadrelor de specialişti în România, Republica
Moldova şi în alte ţări”, „inaugurarea unei biblioteci
româneşti”, „asigurarea pentru generaţia tânără
a studiilor medii de specialitate şi superioare în limba română”,
„deschiderea unei Universităţi româneşti”,
„studierea limbii şi literaturii române în toate şcolile din
localităţile româneşti, precum şi in cele cu populaţie
mixtă”, „deschiderea a noi clase şi şcoli pentru români”,
„asigurarea şcolilor româneşti cu manuale şi trecerea
lor la programele pentru gimnaziile şi liceele din România...”,
„ redeschiderea teatrului şi filarmonicii româneşti la Cernăuţi”,
„organizarea unor festivaluri de muzică populară, uşoară
şi clasică românească”, “garantarea reprezentării
în Parlament şi în organele executive centrale şi locale”
etc.
Aceste revendicări, cu unele completări, au fost susţinute
şi de cele 3 congrese ale intelectualităţii (1999,
2000, 2001).
În perioada 1994-2002 românii bucovineni prin persoana Dr.Ion Popescu au
fost prezenţi în Parlamentai Ucrainei, în 1994-1998 - în Adunarea
Parlamentară de colaborare economică din bazinul Mării
Negre, iar în 1996-2002 - în AP a Consiliului Europei.
În 1998-2002 românii au avut 25 de deputaţi în Consiliul regional
Cernăuţi”, după 2002 – 16, însă, doar Vasile Tărâţeanu, Simion
Gociu şi Aurica Bojescu continuă să reprezinte destoinic
interesele românilor din zonă în Consiliul regional Cernăuţi
(ceilalţi deputaţi de origine română reprezintă
diferite partide sau administraţia de stat).
ACDR-ul face parte din Uniunea Federativă a Minorităţilor din
Europa, iar preşedintele ei - Constantin Olaru este membru
al Consiliului consultativ al liderilor societăţilor etnice de
pe lângă Preşedintele Ucrainei.
În regiunea Cernăuţi ultimul recensământ a înregistrat 181.780 de
românofoni (114.555 de persoane s-au declarat români şi
67.225 - moldoveni) sau 19,78Î din populaţia regiunii (în
1989 - 19,67Î) - cu 3.056 persoane sau cu 1,65Î mai puţin decât
în 1989.
Românii locuiau compact în suburbiile oraşului Cernăuţi (Horecea
Urbană, Horecea Mănăstirii, Caliceanca, Clocucica, Roşa,
Roşa Stânca, Ţeţina şi Mănăstirişte)
şi în 105 de localităţi ale regiunii9.
Într-un studiu, consacrat situaţiei ucrainenilor din România,
candidatul în ştiinţe istorice Gheorghii Zabolotnyi semnala
în mai 2004 că în regiunea Cernăuţi cei 185 mii de
reprezentanţi ai populaţiei românofone aveau „14
societăţi naţional-culturale, 87 de şcoli cu predare
în limba română, 18 şcoli mixte, 28 instituţii preşcolare,
grupe româneşti la liceul pedagogic şi liceul de cultură,
catedră de filologie română10
şi
clasică la Universitatea Naţională „Yuiri Fedkovyci”11,
13 organe de presă (inclusiv 2 cu statut republican), zilnic
sunt transmise emisiuni radiofonice (15 minute)12
şi săptămânal emisiuni televizate (2 ore şi 10
minute) în limba română; în
localităţile cu populaţie compactă românofonă
funcţionează 74 instituţii de club, 80 de
biblioteci circa 70 de colective artistice naţionale de
amatori; anual se desfăşoară festivaluri folclorice;
îşi desfăşoară activitatea 106 parohii
ortodoxe româneşti13
aflate
în subordonarea eparhiei (Mitropoliei Bucovinei şi Cernâuţului
- n.n.) a Bisericii Ortodoxe Ucraine”14.
În afară de numărul de şcoli, se pare, că cercetătorul
reflecta un tablou obiectiv.
Noi vom adăuga 42 teatre de amatori, 63 colective de dansuri
populare, 82 tarafuri de muzicanţi şi 114 de coruri, iar în cele
80 de biblioteci era un fond de cărte de peste 200.000 exemplare15.
În satele cu populaţie majoritară românească toate
bisericile ortodoxe
şi protestante au oficiat şi continuă să oficieze
în limba română16.
În anul 2000 românii din regiune aveau 86 de scoli româneşti (22
mii elevi) şi 6 mixte (1,8 mii elevi)17, în 2001 - 87 de şcoli cu predarea în
limba română şi 5 mixte - 4 ucraineano-române şi l (la
Mămăliga) ucraineano-ruso-română cu un contingent
de peste 23 mii de elevi.
Conform datelor oficiale ale secţiei regionale de învăţământ,
în anul şcolar 2001-2002 în regiunea Cernăuţi din cele
62 de şcoli primare (treapta I) cu 3.372 de elevi - 15 şcoli
(24,2Î) cu 496 elevi (14,7Î) erau cu predare în limba română,
din 120 de şcoli medii incomplete (treapta I-II) cu 16.227
elevi - 22 scoli (18,33Î) şi 3.253 (20,05Î) elevi
erau cu predare în limba română, iar din 267 şcoli medii
generale (treapta I-III) cu 111.228 elevi - 46 (17,23Î) de şcoli
cu 17.923 elevi (16,11Î) procesul de instruire era în limba lui
Eminescu.
Din totalul de 449 de şcoli naţionale şi 130.887 de elevi în
anul 2002 funcţionau
în limba ucraineană 305 de şcoli cu 93.200 elevi, 83 de
şcoli (18,49Î) cu 21.672 elevi (16,56Î) erau cu predare în
limba română18,
în limba rusă funcţionau
1 şcoală primară cu 4 elevi (la Fântâna Albă
raionul Hliboca) şi 1 de treapta I-III cu 227 elevi (la Belůsovca
raionul Secureni).
Se crea senzaţia că situaţia nu era deloc alarmantă. Dar
să revenim la cifre.
Procentul elevilor instruiţi integral în limba română în anul
2002 era ceva mai mic (16,56Î) decât procentul populaţiei românofone
din regiune (19,8Î).
În regiune mai funcţionau câteva şcoli mixte ucraineano-româneşti:
2 de treapta I-II cu 274 elevi şi 6 de treapta I-III cu 2.660
elevi, iar în satul Mămăliga (raionul Noua Suliţa)
funcţiona o şcoală ueraineano-ruso-românească cu
517 elevi. Existau şi câteva şcoli mixte
ucraineano-rusesti 1 cu 221 elevi de treapta I şi 5 cu 2.541
elevi de treapta I-III.
Conform aceleeaşi surse în regiunea Cernăuţi în primăvara
anului 2002 funcţionau 6.204 clase cu 132.450 elevi, inclusiv:
4.973 de clase cu 106.048 elevi cu instruire în limba ucraineană,
1.177 clase (23,67Î) şi 23.584 de elevi (22,24Î) cu
instruire în limba română şi 54 de clase şi 1.255
elevi cu instruirea în limba ucraineană. Este de remarcat faptul, că
toţi copii handicapaţi -1.563 elevi erau instruiţi doar
în limba ucraineană19.
Putem trage concluzia, că imediat după recensământul din
decembrie 2001, la
momentul lipsirii românilor de mandatul din Rada Supremă a Ucrainei procentul
elevilor care erau instruiţi sau studiau în limba română era
mai mare decât cota populaţiei românofone din totalul populaţiei
regiunii Cernăuţi.
Aceasta ne dădea o speranţă că cota noastră era mai
mare decât cea din 1989, dearece încă în 19 localităţi
cu populaţie românofonă (în care chiar şi în
biserică la sfârşitul perioadei sovietice se mai oficia,
iar în multe din ele se mai oficiază şi azi, în limba
română) existau doar şcoli ucrainene iar limba maternă
nici nu este studiată (Colincăuţi-Hotin - în 1989:
4.672 sau declarat moldoveni şi 21 români, Şişcăuţi-Secureni
- 1.064 moldoveni şi 5 români, Cotileu-Noua Suliţa -
1.454 moldoveni şi 4 români, Valea-Cosminului - Hliboca - 907
moldoveni şi 138 români, Ceahor-Hliboca - 1,095 moldoveni
şi 221 români ş.a,m.d).
Situaţia a evoluat, însă, în altă direcţie - în 2004
şcoala românească din Camenca raionul Hliboca deja dispăruse.
Şcolile cu predare în limba română din Forosna şi
Boian din raionul Noua Suliţa, şcoala din Băhrineşti,
raionul Hliboca, precum şi liceul românesc din oraşul
Noua Suliţa se transformaseră în şcoli mixte. Pe cale
de dispariţie era şi şcoala românească din Corovia20.
După cum am putut constata pe parcursul cercetărilor din teren, mai
predispuşi să se asimileze prin şcoală sunt, totuşi,
cei din localităţile în care populaţia se declară a
fi „moldovenii”.
Spre deosebire de Transcarpatia, procesului de asimilare prin şcoală
în regiunea Cernăuţi, erau supuşi şi cei ce se
considerau români.
De exemplu, în raionul Hliboca în satul Corceşti din 1.538
de persoane în 1989 1.385 s-au declarat români, 13 -moldoveni
şi numai 102 ucraineni, în satul Tureatca - din 1.748 de locuitori
1.591 s-au declarat români, 7 - moldoveni şi 140 ucraineni etc. —
biserica este românească, iar şcoala - ucraineană, iar
limba română nici nu este studiată; în satul Volcineţii
Vechi în 1989 din 1.972 de persone 879 s-au declarat români,
2 moldoveni, iar 1.060 - ucraineni, în Stârcea din 1.156 de
locuitori 500 s-au declarat români, 2 - moldoveni, iar 631
- ucraineni, Gârbovăţ - din 933 de locuitori
- 282 s-au declarat români, 7 - moldoveni, 634 - ucraineni, chiar
în centrul raional Hliboca (raion cu populaţie majoritar românească)
românii întrunesc 1.698 de persoane (încă 183 se declarase ca
fiind moldoveni) din totalul de 9.532 de persoane etc- în toate
aceste localităţi deja şi scoală şi biserica funcţionează
doar în limba ucraineană, iar limba română azi aici nici nu se
mai studiază.
Este de remarcat că la începutul puterii sovietice (în anii
40) în regiune funcţionau 11421
şcoli cu predarea în limba română, iar la un moment dat,
imediat după război, - chiar 12422.
Să analizăm datele privind numărul populaţiei şi
componenţa naţională.
3.2.
Situaţia etnodemografică din regiunia Cernăuţi prin
prisma recensământului din 2001
Rezultatele primului recensământ ucrainean a semnalat două tendinţe
obiective: creşterea numărului ucrainenilor şi revenirea
a mai multor persoane la denumirea firească de români.
COMPONENŢA ETNICA A REGIUNII CERNĂUŢI23
IN 2001 IN COMPARAŢIE CU ANUL 1989
Tabelul 33
După cum am putut observa din tabelul 33, în regiunea Cernăuţi
s-au menţinut tendinţele observate şi la nivelul Ucrainei -
numărul locuitorilor autohtoni - a ucrainenilor şi a românilor
era în creştere - cu 22.961 persoane sau cu 3,5Î la ucraineni
şi cu 14.234 sau cu 14,2Î la români. Numărul ruşilor,
bieloruşilor şi evreilor şi polonilor era în scădere,
respectiv: cu 15.026 sau cu 91,2Î la evrei, care erau predispusi să
emigreze; cu 25.185 persoane sau cu 39,9Î la ruşi şi 1.381
persoane sau cu 48,2Î la bieloruşi, care erau supuşi atât
emigrărilor, cât şi asimilării; cu 1.333 sau cu 28,4Î la
poloni, care, în special, erau predispusi mai mult asimilării decât
emigrării.
Conform tendinţei semnalate încă în 1979, era în scădere
şi numărul persoanelor ce s-au declarat moldoveni - cu 17.294
sau cu 20,5Î. Însă aceasta cifră ne pare, totuşi,
exagerată. Fiind o populaţie autohtonă şi locuind la
vatra strămoşească, moldovenii erau predispuşi să
plece doar la câştig, nu să emigreze definitiv. Aici sunt de
remarcat trei momente: o parte din persoanele, care în 1989 s-au declarat
moldoveni (mai ales în Bucovina şi Ţinutul Herţei) au
revenit la denumirea firească de români: natalitatea scăzută,
mai ales în ultimii 4-5 ani, când un procent considerabil al
moldovenilor au plecat la câştig, mai ales în Italia (mai ales,
femeile), Portugalia, Spania, Belgia, Franţa şi Germania (mai
ales, bărbaţii); şi, nu în ultimul rând, asimilarea.
Toate aceste momente vor fi analizate şi pe parcursul analizei situaţiei
din raioanele Noua Suliţa, Hliboca, Herţa, Hotin, Secureni
şi or. Cernăuţi, unde un număr considerabil de români
în 1989 s-au declarat moldoveni
În afară de datele semnalate în tabelul 33, la 5 decembrie 2001 în
regiunea Cernăuţi au mai fost atestaţi 395 nemţi (în
1989 erau 264), 333 azeri (în 1989 - 165), 279 armeni (212),
273 bulgari (302), 210 tătari din Kazani (286) şi
2 tătari din Crimeea (3), 181 georgieni (155), 102 letoni (95),
97 ţigani (59)24,
80 unguri (90), 73 mordvini (118), 72 greci (73), 70 lituaneni
(75), 67 arabi (5), 60 mariiţi (38), 57 uzbeci (119),
56 kazahi (93), 56 ciuvaşi (109), 51 găgăuzi
(51), 33 coreeni (37), 32 cehi (54), 27 osetini (47),
23 udmurţi (47), 22 başkiri (30), 18 sârbi (2),
17 lezghini (4), 13 komi (27), 12 italieni (12), 11
americani (0), 9 slovaci (21), 8 kabardini (5), 8 francezi (3), 7
bureaţi (7), 7 kareli (9), 7 finlandezi (11), 5 afgani (0), 5
komi-permeaki (7), 5 turci (1), 4 avari (8), 4 altaeţi (0), 4 perşi
(0), 4 iakuţi (5), 3 abhazi (5), 3 albanezi (2), 3 balkari (1), 3
kirghizi (18), 3 şorţi (3), 2 cubanezi (0), 2 kumîki
(0), 2 nanaiţi (0), 2 reprezentanţi ai popoarellor din India
şi Pachistan (0), l austriac (3): l adâgheu (0), l englez (0), l veps (6), l olandez (0), l darghin (8), l
inguş (3): l spaniol (0), l karakalpak (1), l karaceaevet
(6), l udin (0), l hakas (0), l hantî (2), l croat (1), l japonez (0).
Este de remarcat că 1.120 persoane sau 0,1Î din totalul
popolaţiei nu au indicat naţionalitatea.
Recensământul din 2001 deja nu a mai atestat prezenţa a
reprezentanţilor a 8 etnii: ceceni (în 1989 erau atestate 9
persoane), mansi (2), nogaiţi (2), tatî (2), aguli (1), cerkeşî
(1), evenchi (1) şi asirieni
În perioada dintre cele două recensăminte a crescut cu 6,8Î
cota populaţiei urbane de etnie ucraineană, care constituia
80,5Î din populaţia urbană totală. Populaţia
ucraineană rurală a crescut cu 1Î şi constituia 71,3Î din
populaţia rurală a regiunii. De remarcat, că în 2001
43Î din ucrainenii regiunii locuiau la oraşe si 57Î - la sate (în
1989 -respectiv 42Î şi 58Î). Această creştere se datora
nu numai creşterii sporului natural, dar, cum vom vedea ceva mai jos,
şi datorită proceselor de ucrainizare a unei părţi a
populaţiei.
Aproape toţi evreii (95,5Î), majoritatea ruşilor (84,1Î) şi
polonilor (56,6Î) locuiau la oraşe, între persoanele ce s-au declarat români doar 21,4Î
locuiau în oraşe (majoritatea lor la Cernăuţi, Herţa
şi Storojineţ), iar între moldoveni - 11,4Î
(majoritatea la Noua Suliţa şi Cernăuţi).
În conformitate cu recensământul din 2001 doar raionul Noua Suliţă
era considerat ca fiind raion majoritar moldovenesc (57,5Î s-au
declarat moldoveni), iar Herţa - românesc (91,5Î s-au
declarat români).
În raionul Hliboca, în care majoritatea relativă în 1989 o deţineau
românii (42,7Î)
şi care împreună cu moldovenii (14,2Î) deţineau
majoritatea populaţie româneşti - 56,9Î, faţă de
ucraineni (40,3Î), în 2001 majoritatea relativă formală o deţineau
deja ucrainenii (46,8Î), insă populaţia românească —
românii (45,3Î) şi moldovenii (6,1Î) definea încă
majoritatea reală - 51,4Î. În 2001 doar 32.772 (28.890
români şi 3.882 moldoveni) persoane sau 48,5Î din populaţia
raionului au recunoscut în calitate de limbă maternă limba lui
Eminescu. Situaţia în raionul Hliboca merită o analiză
deosebită deoarece anume în acest raion, alături de or. Cernăuţi,
a fost înregistrată cea mai mare scădere a numărului
persoanelor aparţinând etniei române.
Este de remarcat, că persoanele care în 2001 s-au declarat români
locuiau, în special, în partea bucovineană şi în Ţinutul
Hertei: pe Valea Şiretului în raioanele Storojineţ (30,6Î
din numărul total al românilor din regiune) şi Hliboca (28,7Î),
precum şi în raionul Herţa (25,8Î).
Majoritatea celor ce se considerau moldoveni locuiau în partea basarabeană
a raionului Noua Suliţa - 74,9Î din toate persoanele ce s-au
declarat moldoveni în regiune.
În or. Cemăuţi locuiau majoritatea ruşilor (70,6Î), a
evreilor (90,6Î). Majoritatea polonilor locuiau în raionul Storojineţ
(43,3Î) şi în or.Cemăuţi (41,8Î).
Situaţia lingvistică la 5 decembrie 2001, la nivelul oficial putea
fi prezentată în felul următor:
SITUAŢIA LINGVISTICA DIN REGIUNEA CERNĂUŢI la 5 decembrie
2001
Tabelul 34
În 2001 a crescut cota persoanelor care au declarat în calitate de limbă
maternă limba etniei sale - cu 5,6Î mai mult decât în 1989 şi
reprezenta 96,1Î din populaţia regiunii.
În acelaşi timp 694,5 mii de persoane sau 75,6Î au
recunoscut în calitate de limbă maternă limba ucraineană (în
1989 limba ucraineana în calitate de limbă maternă au
recunoscut-o doar 70,8Î).
Limba rusă a fost recunoscută în calitate de limbă maternă
de către 48,4 mii persoane sau 5,3Î; în 1989 cota lor era de 10,5Î.
Cota recunoaşterii în calitate de limbă maternă a tuturor celorlalte
limbi (inclusiv a limbii romane) a crescut cu 0,4Î şi a atins
în 2001 cifra de 19,1Î.
Se cere de menţionat, că limba maternă coincide cu limba
etniei la majoritatea ucrainenilor (98,5Î), românilor (91,9Î), a
persoanelor declarate moldoveni (91,6Î) şi ruşi (91,5Î).
Şi-au păstrat limba maternă majoritatea azerilor,
armenilor, ungurilor şi ţiganilor25.
Celelalte naţionalităţi în calitate de limbă maternă
recunoşteau deja ucraineana sau rusa. Aşa, 47,8Î din poloni au
declarat în calitate de limbă maternă limba ucraineană, 55Î
de evrei şi 50,2Î de bieloruşi - limba rusă. Un procent
considerabil de neemţi, ciuvaşi, tătari, greci şi
reprezentanţi ai altor naţionalităţi recunosc în
calitate de limbă maternă limba ucraineană sau rusă.
Aceasta confirmă tendinţele de asimilare lingvistică26
(de slavizare - de ucrainizare şi, mai puţin, de rusificare).
Cel mai înal nivel de asimilare lingvistică se observă în
localităţile urbane. De exemplu, în oraşul Cernăuţi
35Î din persoanele declarate moldoveni şi 28,1Î din români
au recunoscut în calitate de limbă maternă ucraineana sau rusa.
Pentru a întregi tabloul ne-ar interesa şi nivelul competenţei
lingvistice referitor la cunoaşterea limbii de stat (ucraineana)
şi limbii de comunicare interetnică neformală (rusa).
COMPETENTA LINGVISTICA ÎN DEPENDENŢA DE ZONĂ
Tabelul 35
După cum putem observa din Tabelul 35 în 2001 813.297 de persoane
sau 88,5Î din populaţia totală a regiunii posedau liber limba
ucraineană.
Este de remarcat, că în 1989 liber, limba ucraineană posedau doar
731,4 mii sau 77,7Î din populaţia regiunii. Putem, deci, constata, că
competenţa lingvistică a populaţiei a evoluat în 12 ani în
favoarea limbii ucrainene (cu 10,8Î) şi la 5 decmbrie 2001 funcţionarea
limbii ucrainene în calitate de principalul mijloc de comunicare era
utilizată de către 678,5 mii de ucraineni, care declarase
limba lui T. Şevcenko in calitate de L1, 9,2 mii de ucraineni care în calitate de L1 au declarat altă limbă, însă în calitate de limbă de conversaţie
utilizau şi ucraineana, 15,9 mii persoane aparţinând
altor etnii, care au recunoscut în calitate de limbă maternă
limba ucraineană, şi 109,7 mii persoane aparţinând
altor naţionalităţi, care în calitate de L1 utilizează alături de altă limbă
şi limba ucraineană.
Pe raioane utilizarea limbii ucrainene în calitate de L1 şi principala sursă de comunicare poate fi
prezentată în felul următor:
1. Raionul Zastavna - 99,9Î;
2. Raionul Putila - 99,9Î;
3. Raionul Vijniţa - 99,8Î:
4 Raionul Chiţmani - 99,8Î;
5. Raionul Chelmeneţ - 99,6ÎÎ;
6. Raionul Hotin - 98,9Î;
7. Raionul Secureni - 97,5Î;
8. Raionul Hliboca - 78,7Î;
9. Raionul Storojineţ - 77,7Î;
10. Raionul Noua Suliţa - 58,2Î;
11. Raionul Herţa - 38,2Î.
În oraşul Cernăuţi limba ucraineană era cunoscută
şi utilizată de către 227,3 mii persoane sau 96Î (în 1989
– 77,8Î). iar în Novodnestrovsk - 95,3Î
Limba rusă în 2001 era posedată liber de către 405,8 mii
persoane sau 44,2Î din populaţia totală (în 1989 - respectiv
604,5 mii persoane şi 64,3Î).
S-a constat că 56,3Î din populaţia urbană sau 207,4 mii
persoane utilizau frecvent în calitate de L1 şi limba rusă (în 1989 - respectiv- 315,1 mii sau 80Î). Încă 198,4 mii
persoane (inclusiv şi majoritatea populaţiei românofone) sau 36Î
din populaţia rurală deasemenea utilizau în calitate de
limbă de conversaţie şi limba rusă (în 1989 respectiv
- 289,4 mii persoane sau 53Î).
Majoritatea persoanelor care posedau limba rusă locuiau în oraşul
Cernăuţi - 144,6 mii persoane sau 61.1Î din populaţia
oraşului (acelaşi procent era valabil şi pentru oraşul
Novodnestrovsc). Doar majoritatea locuitorilor din raioanele rurale
majoritar românofone Noua Suliţa (52,5Î) şi Herţa (51,4Î)
posedau liber limba rusă. Cel mai scăzut nivel de posedare a
limbii ruse a fost fixat în raioanele majoritar ucrainofone Chiţmani
(26,2Î) şi Zastavna (29,9Î) din imediata apropiere de Galiţia
Recensământul din 2001 a fixat posedarea şi utilizarea liberă,
alături de L1, a
următoarelor limbi: limba română - 20,1 mii persoane (12,2
rnii au declarat că în afară de limba maternă mai posedă
şi limba română şi 7,9 mii - „moldoveneasca”), limba
engleză - 9,6 mii, limba germană - 4,2 mii, polona - 2,1 mii
şi franceza - 1,4 mii.
S-a mai semnalat că circa 464 mii persoane nu posedau altă limbă decât
limba maternă (majoritatea absolută o constituiau
ucrainenii).
Dat fiind acestor fapte s-a putut constata, că în perioada dintre
ultimul recensământ sovietic (1989) şi primul recensământ
ucrainean (2001) în regiunea Cernăuţi au fost fixate schimbări
în componenţa etno-natională şi competenţa lingvistică
a populaţiei, în primul rând a început să se observe procesul
firesc de revenire la rădăcinile etnice. S-a observat şi o
tendinţă de ucrainizare a populaţiei.
Ne-ar interesa, desigur, rezultatele recensământului din 2001 şi
prin prisma analizei evoluţiei situaţiei populaţiei românofone
din regiune, care după vechea tradiţie sovietică era
divizată, în continuare, în români şi moldoveni.
3.3.
Componenţa etnică şi lingvistică în unităţile
administrativ-teritoriale ale regiunii Cernăuţi în 2001
Pentru a nu cădea prada subiectivismului, de la bun început ne
vom adresa doar datelor oficiale privind componenţa etnică
a regiunii Cernăuţi prin prisma divizării
teritorial-administrativă a regiunii (2 municipii Cernăuţi
şi Novodnestrovsk; şi 11 raioane rurale). Să ne
adresăm cifrelor.
COMPONENTA ETNICĂ A REGIUNII CERNĂUŢI IN 2001
Tabelul 36
După cum am putut observa din tabelul 36, populaţia românofonă
este divizată în „români” şi moldoveni”. Putem totuşi
constata că la 5 decembrie 2001 în regiunea Cernăuţi, în
mod oficial au fost atestate 184.836 persoane aparţinând la
etnia româna sau 19,8Î din populaţia regiunii. De remarcat, că
numărul lor scăzuse cu 1,65Î. Creşterea cotei cu 0,1Î faţă
de 1989 poate fi lămurită prin scăderea numărului
populaţiei regiunii (mai ales prin emigrarea evreilor şi parţial
a ruşilor).
Totuşi, dacă am lua în consideraţiei faptul că populaţia
românofonă este o populate autohtonă sedentară
şi nu este predispusă să emigreze în masă, alături
de nivelul destul de înalt al natalităţii, aceasta cifră
ne pare destul de mică în comparaţie cu estimările
ONG-urilor româneşti (peste 200 de mii).
Un interes deosebit a trezit repartizarea populaţiei după limba
maternă.
SITUAŢIA LINGVISTICĂ DIN REGIUNEA CERNĂUŢI la 5
decembrie 2001
Tabelul 37
După cum putem observa, la limba maternă au revenit ucrainenii.
Românii, care în 1989 declarau în calitate de limbă maternă
„limba moldovenească” în marea lor majoritate au „revenit”
la denumirea firească a limbii materne - „limba română”, însă
mulţi dintre copii celor ce declarau în calitate de L1
limba ucraineană s-au ucrainizat. O parte din moldoveni în calitate
de limbă maternă au declarat „limba moldovenească”, iar
alta - româna.
Deoarece organele oficiale încă nu a pus la dispoziţie
rezultatele recensământul din 2001 prin prisma componenţei
etnice pe localităţi, pentru a observa zonele, care necesită
un studiu mai aprofundat, ne vom adresa componenţei naţionale a
regiunii raportate la componenţa unităţilor
teritorial-administrative; a municipiilor şi a raioanelor rurale.
COMPONENŢA ETNICĂ A ORAŞULUI CERNĂUŢI ÎN 2001
(cele mai importante etnii)
Tabelul 38
După cum am putut observa din tabelul 38, populaţia oraşului
Cernăuţi în ultimii 12 ani a scăzut cu 21.684 persoane
sau cu 8,4Î.
Au părăsit in masă oraşul, emigrând, evreii - 14.363 persoane
sau 91,6Î.
Au emigrat parţial şi s-au asimilat ruşii, care
în 2001 au fost atestaţi cu 19.132 persoane sau cu 41,7Î,
şi bieloruşii - respectiv cu 754 persoane sau 43,7Î.
S-au asimilat parţial polonii., care au fost atestaţi cu 797
persoane sau 36,15Î mai puţini decât în 1989, persoanele ce s-au
declarat moldoveni - au fost atestaţi cu 2.532 sau cu
39,81Î mai puţini decât în 1989, şi românii - cu 2.464 sau
18,99Î.
A crescut doar numărul ucrainenilor - de la 171.925 la 189.021
- cu 17.095 sau cu 9,9Î (în special datorită stabilirii în oraş
a unor săteni, studenţilor din alte regiuni şi asimilării
unor persoane aparţinând altor etnii).
SITUAŢIA LINGVISTICA DIN ORAŞUL CERNĂUŢI la 5 decembrie 2001
Tabelul 39
După cum am putut observa din tabelul 39, oraşul Cernăuţi
se transformă treptat într-un oraş ucrainofon, în
care se utilizează şi limba rusă, limba română fiind
folosită doar de circa 10 mii de persoane.
Alături de cei 180.742 de ucraineni care au recunoscut în calitate de
L1
limba ucraineană, ucraineana a mai fost recunoscută în calitate
L1 de către 6.723 persone care de altă etnie, în
afară de aceasta 7.392 de ucraineni care în calitate de L1 au
recunoscut altă limbă, posedau liber ucraineana, ucraineana
liber posedau încă 32.410 persoane de alte etnii care în calitate
de L1 au recunoscut altă limbă, decât cea
ucraineană. În total limba ucraineană era cunoscută
liber de către 227.267 persoane sau 96,0Î din populaţia
oraşului Cernăuţi.
Limba ruşă era cunoscută de către 144,552 persoane sau
61,1Î
Alături de cei 24.696 de ruşi care au recunoscut-o în calitate de
L1,
limba rusă era utilizată în calitate de L1 de către
11.454 de persoane aparţinând altor etnii, încă 1.517 de ruşi
care au declarat în calitate de L1, altă limbă posedau liber limba rusă.
Cu o analiză mai profundă a situaţiei vom reveni mai târziu.
În continuare vom prezenta situaţia din zonele şi raioanele în
care populaţia majoritară este cea ucraineană, iar situaţia
lingvistică poate fi caracterizată ca fiind endoglosă
ucrainofonă (cu mici excepţii la oraşe, unde este
utilizată şi limba rusă), apoi vom trece în raioanele
Hotin şi Secureni, în care au fost atestate câte o localitate
moldovenească (Colincăuţi şi, respectiv, Şişcăuţi),
urmând raionele mixte româno-ucrainene Storojineţ şi Hliboca,
încheind acest subcapitol cu prezentarea situţiei din raionele românofone
Noua Suliţa şi Herţa.
COMPONENŢA ETNICA A ORAŞULUI NOVODNESTROVSK ÎN 2001
Tabelul 40
SITUAŢIA LINGVISTICA DIN ORAŞUL NOVODNESTROVSK
Tabelul 41
După cum am putut observa din tabelele 40 şi 41, în oraşul
Novodnestrovsk în 2001 au fost atestate doar 128 persoane aparţinând
etniei române (98 moldoveni şi 30 români), dintre care doar
55 au recunoscut în calitate de L1 limba etniei (44 moldoveni şi 11 români). Numărul populaţiei româneşti
a scăzut în comparaţiei cu anul 1989 cu 69 persoane sau cu 35Î.
iar cea a populaţiei românofone - cu 47 persoane sau cu 46,5Î.
Se observă o tendinţă de creştere doar în rândurile
populaţiei ucrainene (934 persoane). Celelalte etnii sunt predispuse
să emigreze sau să se asimileze în favoarea rusificării
(438 persoane) sau ucrainizării (179).
Este de remarcat, că oraşul Novodnestrovsk este un oraş
nou, care a apărut ca rezultat a construcţiei hidrocentralei
de pe Nistru pe teritoriul raionului Secureni la frontiera cu Republica
Moldova şi toată populaţia s-a stabilit aici de curând,
venind aici, în special, în calitate de forţă de muncă.
Populaţia românească şi romănofonă din oraş
nu a întreprins nici o acţiune pentru a institutionaliza vre-o
filială a vreunei ONG româneşti din regiune. Limba română
nu este studiată şi nu este utilizată decât doar la
nivelul câtorva familii.
La recensământul următor numărul romanilor din
Novodnestrovsk va scădea şi mai considerabil.
COMPONENTA ETNICĂ A RAIONULUI PUTILA ÎN 2001
Tabelul 42
După cum am putut observa din tabelul 42, în 2001 în raionul Putila
mai locuiau încă 39 reprezentanţi ai etniei româneşti (20
moldoveni şi 19 români) - cu 36 sau 48Î mai puţini decât au
fost atestaţi la ultimul recensământ sovietic din 1989. În oraşul
Putila în 2001 locuiau 4 moldoveni şi 5 romani - în total 9
persoane apartenente la etnia română (în 1989 în localitate mai
erau atestate încă 24 persoane - 13 români şi 11 moldoveni).
După cum am putut remarca, în zona montana a huţănimii, unde
românii erau în minoritate (dar o minoritate destul de importantă)
încă de la momentul ocupaţiei habsburgiee din 1774, la sfârşitul
sistemului sovietic ei constituiau deja o minoritate neînsemnată
(0,3Î), iar la 10 ani de independenţă statală a Ucrainei
au scăzut la 0,2Î semnalând tendinţa de a dispare aproape
definitiv la următorul recensământ din 2011. Pentru a
confirma această tendinţă ne vom adresa datelor privind
competenţa lingvistică.
SITUAŢIA LINGVISTICĂ DIN RAIONUL PUTILA ÎN 2001
Tabelul 43
In afară de datele din tabelul 43, putem semnala că în raionul
Putila în 2001 doar 7 din ucrainenii din raion au recunoscut alta decât
ucraineana, limbă maternă. În schimb 43 persoane aparţinând
altor etnii au recunoscut în calitate de limbă maternă
ucraineana, iar cifra celor ce în calitate de L1 au
recunoscut limba ucraineană a atins cifra de 25.218 persoane sau 99,5Î
din populaţia raionului. În afara de aceasta încă toţi
cei 7 ucraineni care au recunoscut în calitate de limba maternă
limba altei etnii posedau liber ucraineana, încă 106 reprezentanţi
ai altor etnii utilizau liber limba de stat, iar cifra totală a
persoanelor care cunoşteau liber ucraineana atingea cifra de 25.331
persoane sau 99,9Î şi doar 21 de persoane nu o posedau liber.
Limba rusă a fost recunoscută în calitate de limbă maternă
de către 79 ruşi şi 15 persoane aparţinând altor
etnii. Limba rusă era posedată liber şi de către 16 ruşi
care au recunoscut în calitate de L1
ucraineană, încă 31.345 de persoane din raion posedau liber
limba rusă, iar suma totală a celor ce posedau liber limba rusă
atingea cifra de 11.455 persoane sau 45,2Î din populaţia raionului.
Din cele 39 persoane aparţinând etniei române doar 26 mai posedau
limba lui Eminescu, 12 recunoşteau în calitate de limba maternă
limba etniei dominante - ucraineana şi 1 persoană limba rusă.
O persoană care s-a declarat ucrainean a recunoscut în calitate de
limbă maternă „limba moldovenească”.
Putem constata, că în raionul Putila - unicul raion din Ucraina în
care huţanii deţin majoritatea absolută, populaţia românească
este reprezentată doar de 39 persoane sau 0,15Î, iar cea romanofonă
- de 27 persoane sau 0,11Î.
Este de remarcat că toţi cei 7 poloni şi cei 4 evrei atestaţi
la 5 decembrie 2001 în raion nu mai posedau limba etniei sale, iar în
calitate de limbă maternă declarau ucraineană. Cele
relatate mai sus ne permit să constatăm că în raiaionul
Putila în 12 ani de la ultimul recensământ sovietic a fost înregistrată
o creştere cu 103,1Î a populaţiei, iar între etniile
locuitoare a crescut doar numărul ucrainenilor (huţanilor) - cu
103,9Î; iar
raionul a devenit deja o zonă a ucrainizării complete.
Referitor la „urmele româneşti’” din raionul Putila vom reveni
în alt capitol.
COMPONENŢA ETNICĂ A RAIONULUI ZASTAVNA ÎN 2001
Tabelul 44
SITUAŢIA LINGVISTICA DIN RAIONUL ZASTAVNA IN 2001
Tabelul 45
După cum am putut observa din tabelul 44, în 2001 în raionul Zastavna
mai locuiau încă 93 reprezentanţi ai etniei româneşti (55
moldoveni şi 38 români) - cu 138 sau 59,7Î mai puţini decât
au fost atestaţi la ultimul recensământ sovietic din 1989. Pe
fundalul scăderii în 12 ani a numărului populaţiei
raionului cu 3,2Î cea mai mică scădere au cunoscut-o ucrainenii
- doar cu 2,5Î, restituind parţial nivelul scăzut al sporului
natural prin asimilarea etnolingvistică a persoanelor aparţinând
altor etnii.
(Urmare
în numărul următor)
Dr.
Ion
Popescu
|
|
