|
Harnici
truditori ai pământului de care sunt strânşi legaţi de când
se ştiu, bucerzenii n-au părăsit niciodată ţarina
lor sfântă. În decursul istoriei ei, au făcut dovada unor înalte
virtuţi patriotice şi de buni gospodari, de luptători
pentru apărarea gliei străbune, a libertăţii şi
independenţei, a limbii şi fiinţei naţionale româneşti.
Ori de câte ori a fost nevoie, ei n-au pregetat să pună mâna
pe armă, pe secure, coasă, tot aşa de bine cum ştiu să
lucreze ţarina.
Sunt
numeroase poveştile şi legendele transmise oral, din generaţie
în generaţie, ca şi documentele valoroase care atestă bărbăţia
şi curajul bucerzenilor, faima lor de oameni dârzi şi hotărâţi
în lupta cu adversităţile vremurilor. Numeroase izvoare
documentare îi înfăţişează ca fiind bărbaţi
înalţi, chipeşi, cu admirabile calităţi fizice şi
de cumsecădenie. Aşa se explică că mulţi dintre
ei au fost aleşi în trupele de elită şi au făcut
serviciul militar în unităţi de gardă, atât din armata
austro-ungară, cât şi din armata română după Marea
Unire din 1918 de la Alba Iulia.
 |
|
Monumentul inchinat eroilor localitatii Bucerdea
Vinoasa |
Românii
din Bucerdea Vinoasă au luat parte activă la răscoala din
1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, fiind
organizaţi într-o tabără. Pe teritoriul localităţii
au avut loc lupte sângeroase la care a luat parte însuşi ficiorul
lui Horea, cum atestă documentele vremii. Drept represalii, trupele
ungare au dat foc satului Bucerdea Vinoasă, au măcelărit
femeile, copiii şi bătrânii care nu se aflau în tabără.
Marile
evenimente ale anului 1848, luptele pentru libertate naţională
şi socială care au cuprins întreaga Transilvanie nu au ocolit
Bucerdea Vinoasă, situată la răscruce de drumuri, aproape
de Alba Iulia şi de Cricău unde se găsea un important punct
de legătură şi de informare asupra desfăşurării
acţiunilor de luptă. Furia autorităţilor asupra
bucerzenilor era cu atât mai mare cu cât această aşezare era
locuită aproape în exclusivitate numai de români.
 |
|
Corul Bisericii Ortodoxe imbracat in costum
popular - Bucerdea Vinoasa |
Este
important de reamintit că din punct de vedere organizatoric,
bucerzenii erau constituiţi şi, au luptat în cadrul unei “Gărzi
naţionale”, formaţiune pe care o vom întâlni şi mai târziu,
în special în perioada evenimentelor din anul 1918. După ce au înfrânt
duşmanul din comuna lor, bucerzenii au dat ajutor sătenilor români
din localităţile învecinate, Ighiu şi Cricău. Ei au făcut
parte din garda lui Axente Sever ce îşi organizase tabăra în
localitatea Cricău. Mulţi bucerzeni printre care este menţionat
şi tribunul Nicolae Nistor, au luat parte la luptă ajungând până
la Zlatna şi Turda. Cu prilejul protestelor memorandiştilor care
au avut loc la Cluj, locuitorii din Bucerdea Vinoasă le adresează
acestora o emoţionantă scrisoare de solidaritate şi
sprijin. Scrisoarea document este semnată de Vasile Căliman
şi loan Pop lui Chirilă care au făcut parte din delegaţia
ce au dus documentul la Cluj. În document se menţionează:
“Aprobăm toţi paşii care i-aţi făcut în cauza
noastră naţională... Vă rugăm ca nu numai să
nu slăbiţi, ci încă cu puteri înmulţite, cu curajul
îndoit, cu zel şi energie demne de cauza noastră, răzămaţi
pe adevăr şi dreptate, staţi tari şi neclintiţi,
îmbărbătaţi-vă. Noi toţi cu Domniile voastre
suntem... Să luptăm cu toţii pentru legea şi limba
noastră românească, pentru frăţietate, egalitate
şi dreptate tuturor popoarelor... pentru înflorirea şi
prosperitatea patriei. Spre apărarea şi câştigarea
drepturilor noastre vă dăm cea mai deplină încredere
şi împuternicire”.
 |
|
Excursionistii in drum spre Cetatea Dacica
Piatra Craivii |
O
altă pagină glorioasă a istoriei Bucerzii Vinoase este
scrisă cu multă simţire şi crez patriotic de către
bucerzeni în timpul pregătirii şi desfăşurării
Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
În condiţiile destrămării imperiului austro-ungar, ale
dezordinii şi incapacităţii organelor locale ale puterii de
stat ungureşti de a menţine ordinea, a neînţelegerii cerinţelor
vremii de către puterea revoluţionară instalată la
Budapesta, care nu vroia să conceapă autodeterminarea Ardealului
şi unirea sa cu patria mamă România, în toate aşezările
au fost create Consilii Naţionale ca organe ale puterii locale care
au preluat şi realizat conducerea efectivă şi rezolvarea
treburilor locale ca organe ale puterii naţionale româneşti
Întrucât
în legătură cu constituirea gărzilor naţionale româneşti,
unii istorici străini susţin puncte de vedere eronate, doresc să
spun că aceste organe erau subordonate Consiliilor Naţionale
şi misiunea lor era de a asigura ordinea, securitatea populaţiei
şi paza drumurilor. Ele trebuiau să contracareze acţiunile
forţelor ostile aflate în slujba guvernului de la Budapesta. Este neîndoielnic
meritul gărzilor naţionale că au asigurat în bune condiţii
ordinea pe toată durata afluirii celor peste 100.000 de participanţi
la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia precum şi
defluirea acestora spre localităţile din care au venit.
 |
|
Muzeul etnografic si religios al localitatii
Bucerdea Vinoasa |
În
Bucerdea Vinoasă a fost constituit un Consiliu Naţional care a
preluat şi exercitat în mod practic puterea locală, a pregătit
şi condus participarea reprezentanţilor satului la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia. Evocând în amintirile sale
atmosfera de mare bucurie şi entuziasm ce pusese stăpânire pe
minţile şi sufletele bucerzenilor, academicianul Emil Pop
relatează: “O sinceră şi generală însufleţire
îi înduplecă pe toţi să se regăsească pentru
ziua cea mare. Îmi amintesc şi acum cu emoţie de grija generală
de a se prezenta cu toţii cât mai sărbătoreşte. În
fiecare seară se strângeau flăcăi şi fete, chiar într-o
încăpere din casa noastră, unde, sub conducerea învăţătorului
loan Giurca, repetau şi învăţau cântece patriotice. Se
alegeau şi se pregăteau cele mai frumoase costume naţionale
care urmau să fie îmbrăcate”. Fiul satului, Emil Pop, îşi
mai aminteşte că pentru vopsirea pânzei steagului au fost
folosite vopsele roşii şi albastre rămase de la gospodinele
din sat de la vopsitul ouălor de Paşti, dar negăsind vopsea
galbenă nici în Ighiu, au fost folosite gălbenuşele de la
150 de ouă şi astfel Bucerdea Vinoasă s-a prezentat la
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918 cu
un falnic steag tricolor.
 |
|
Odaie taraneasca - interior din Muzeul
Etnografic, Bucerdea Vinoasa |
O
confirmare oficială şi, în acelaşi timp, o recunoaştere
a meritelor Gărzii Naţionale din Bucerdea Vinoasă o
constituie Decretul Regal nr. 2422 din 27 iulie 1940 prin care se conferă
medalia “Ferdinand l” cu spade pe pajură unui număr de
şapte foşti membrii ai acestei gărzi: plotonierului Ioan
Giurgiu şi soldaţilor Nicolae Miclea, Cosma Miclea, Laurean
Borza, Traian l. Truţia, Emilian Truţa şi Traian D. Borza.
Remarc cu admiraţie truda şi neodihna preotului paroh Nicolae
Bolea de a înălţa un monument al eroilor bucerzeni care au căzut
vitejeşte la datorie în Primul şi cel de-al Doilea Război
Mondial. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
General
de divizie (r), Florean TRUŢA
|
|
