 |
Sentimentele,
năzuinţele, activităţile vieţii, moştenesc
asemenea codrului de stejari care-şi ocrotesc puieţii pământului
străbun… E şi cazul nostru, al moştenirii
puternice sufleteşti şi de acţiune diversă,
începând cu Preotul Zaharia Halic, urmat de fiul
său Aurel Halic, urmată de tânărul nepot
Zaharia Matcău, tatăl umilei mele fiinţe care-şi
îndeplineşte astfel datoria reamintirilor cu mari semnificaţii
istorice…
Zaharia
Halic, tânăr preot este instalat în comuna Bârsa, jud.
Arad, în jurul anilor 1856-57. Este un participant activ la viaţa
creştinească a localnicilor. În anul 1869, participă
activ la ridicarea monumentului martirului patriot Ioan Buteanu spânzurat
de o cracă de salcâm în anul 1849 şi îngropat fără
slujbă creştinească. Acest eveniment la marcat pe tânărul
preot Zaharia Halic, devenind un important militant patriot pentru
cauza românească subjugată de interesele străine
asupra spiritului şi a conştiinţei româneşti
transilvane. Preotul Z. Halic a contribuit la stimularea unanimă,
patriotică a lumii satului Bârsa devenind unul dintre
spiritele înălţătoare ale încrederii în
unitatea, libertatea şi valoarea sufletului românesc. Face
parte din Marea Adunare Naţională. |
În
ziua de 7 august 1859, la Bârsa, se naşte fiul său botezat cu
numele Aurel. Îşi face şcoala primară în Bârsa, continuă
studiile la Liceul de Stat din Arad, unde-şi ia bacalaureatul în
anul 1879. Universitatea de medicină o face la Budapesta, îşi
face stagiatura de medic luându-şi diploma de doctor în anul 1889
îşi exercită meseria de doctor în orăşelul Lipova.
În acest oraş tânărul doctor Aurel Halic se remarcă
printr-o activitate umanistă şi pur românească, care a
entuziasmat localnicii Lipoveni şi pe cei din împrejurimi,
stabilindu-i nu numai un renume al activităţii sale ca doctor
dar şi al conştiinţei patriotice. Consultă gratuit pe
cei amărâţi şi săraci. Organizează spitalul din
Lipova. Îşi exercită meseria şi în sătuleţele
din jurul Lipovei. Este iubit de localnici şi ascultate cu
sfinţenie sfaturile medicale.
Casa
doctorului Halic devenise loc de întâlnire pentru toţi cei ce aveau
aspiraţiuni patriotice. Tot în casa lui se desfăşoară
activitatea "Casina Română". A fost şi un mare
animator al activităţilor culturale devenind mult apropiat ca
spirit de mari personalităţi ale epocii: Gheorghe Coşbuc,
Aurel Vlaicu, Blaga, Vasile Goldiş, dr. Ion Suciu, Victor Babeş,
I. Slavici, Ştefan Cicio-Pop, Sever Bocu, în anturajul cărora a
trăit şi s-a bucurat de prietenia lor. A luptat cu dârzenie la
dezvoltarea şi menţinerea limbii şi a culturii româneşti,
fiind spiritul înălţător patriotic al localnicilor
Lipoveni. Devine membru fondator al Societăţii "Petru
Maior" - membru pe viaţă la "Societatea pentru fond de
teatru român", membru al "Astrei" şi membru la "Casina
Română" din Lipova. Un moment dureros şi grav îi umbreşte
activitatea şi viaţa, marcat de pierderea fiului său Zeno.
Pentru a-şi consola şi mângâia sufletul îndoliat îşi
aduce nepotul Zaharia, botezat după numele părintelui său
şi îl creşte şi îl educă în spiritul năzuinţelor
sale. Copilandrul Zaharia Matcău îşi face şcoala la Lipova,
apoi la Orăştie. În timpul îndelungat a şederii nepotului
la Lipova, devine adeptul unchiului său, a ideilor sale - devine un
mare ocrotitor al adunărilor secrete a "Casinei Române" -
mai precis paznicul vigilent al acestei adunări. În timpul adunărilor
copilandrul Zaharia se urca în turnul bisericii de lângă casa Halic,
pândea jandarmii iar în caz de pericol, trăgea clopotul în dungă
- consemn, prin care cei prezenţi puteau părăsi rapid casa.
La
Lipova pe dealul din spatele casei Halic, erau viile şi cu o mulţime
de pomi fructiferi. Pe coama dealului Dr. Halic a construit o casă în
formă de cetate cunoscută de localnicii mai în vârstă ca
"Cetatea lui Halic". Plasată vis-a-vis de cetatea Şoimoş,
această mică cetate a avut un rol important. În "Cetatea
lui Halic" se întâlneau oameni de seamă din Lipova, unde se
discuta o seamă de probleme legate în modul cel mai ferm privind
alipirea Transilvaniei la ţara mamă… Tot cu această
ocazie copilandrul Zaharie se urca pe cea mai înaltă terasă din
cetate, supraveghea, pândea şi ocrotea cu mare sfinţenie
tainele şi secretul celor discutate de cei prezenţi din camera
de jos. Din amintirile tatălui meu evocate destul de des, citez doar
următoarea frază: "Cât vezi de-a-lungul depresiunii
muntelui Zarand sau cât e zarea de pe valea Mureşului, cât vei
privi în lung şi în lat, e ţărână românească
care a fost scăldată în lacrimi, suferinţi şi sânge
- va veni vremea când toate acestea se vor întoarce şi vor fi din
nou a românilor" - Atunci tu cu ai tăi: familie, neam şi
prieteni uniţi-vă în simţire şi cuget şi apăraţi-vă
bunurile!!! - Aceste cuvinte le spunea stră-unchiul meu Dr. Halic,
bunului meu tată - cuvinte pe care le respect şi pe care le-am
transmis. Această frază a fost crezul şi biblia tatălui
meu. Soţul meu gândeşte la fel cum la fel gândesc toţi
cei din familia noastră şi toţi prietenii noştri.
În
ajunul Unirii - Halic expune drapelul românesc sus pe acoperişul
casei sale în văzul mulţimii din Lipova. Simţirile lui
profund patriotice, ataşamentul sincer şi puternic, pentru
aceste merite, a participat la Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, în calitate de delegat. După unire
îşi reia activitatea medicală, continuă să lupte
şi să promoveze dezvoltarea economiei României, şi
militează pe tărâm naţional şi social.
Se
stinge, în 1923, în etate de 63 de ani - Discursul lui Sever Bocu,
rostit cu ocazia morţii doctorului Aurel Halic, este plin de emoţie
şi sinceritate, citez: "cuprins de adâncă emoţie îmi
iau rămas bun dela neuitatul meu prieten, dr. Halic. Cu el dispare încă
unul din tot mai rarii reprezentanţi ai penultimei generaţii cu
care încheiem şi o epocă şi o istorie milenară. El
purta pe figura sa viguroasă, tenace, aspră şi totuşi
de o covârşitoare simpatie, toată marca acelei epoci de românism,
convins, intransigent". - Discursul a fost publicat în "Voinţa
Banatului" a III - (1923) Nr. 31. rostit cu ocazia morţii
doctorului Halic din Lipova.
Este
de subliniat o importantă scrisoare adresată lui aurel Halic de
cître Vasile Goldiş din care îmi permit să citez
"Epistola d-tale din Lipova, din data de 10 martie 1900 mi-a făcut
multă bucurie. Mai întâi pentru aceia, fiindcă am văzut că
d-voastră, dimpreună cu bunii români din Lipova vă
interesaţi de afacerile politice". Mai apoi subliniază o
frază care dovedeşte un foarte mare adevăr şi un simţ
de analiză psihologică excepţională, citez "Cea
mai tare convingere a mea este că politica cea mai bună a românilor
este "solidaritatea"… Citatele fac parte dintr-o sensibilă
scrisoare a lui Vasile Goldiş adresată stră-unchiului meu
Aurel Halic.
Ioan
Slavici l-a făcut erou de roman pe Halic - astfel memoria doctorului
Halic va triumfa necontenit în spiritul românesc de peste veacuri.
Tatăl
meu, a treia generaţie, a făcut parte din gruparea Goldiş,
Cicio-Pop, Sever Bocu. A continuat discret şi tenace sentimentele
sale profund patriotice - mi-a fost un exemplu de viaţă şi
ocrotitorul sufletului meu învăluit de sentimente adânci româneşti,
cele mai multe dintre ele supravieţuind dintr-o moştenire reală
de generaţii luptătoare pentru valoroasa unitate naţională.
Soţul
meu Baruţu T. Arghezi, fiul marelui scriitor Tudor Arghezi este un
mare şi însufleţit om de litere - un foarte mare patriot,
solidar al tuturor problemelor Transilvaniei, un mare luptător al
valorilor naţionale, spirituale a neamului nostru românesc. Ca o
datorie de împlinire a valoroasei moşteniri sufleteşti, împreună
cu soţul meu, am contribuit la completarea idealului de cultură
şi cunoaşterea valorilor umane de care suntem legaţi
istoric şi spiritual, donând "Fundaţiei Vasile Goldiş"
- "Universităţii de Vest Vasile Goldiş" din Arad
o seamă de obiecte de artă prin care s-a pus bazele unui lăcaş
de artă şi cultură universală "Colecţia de
artă Doina şi Băruţu Arghezi". Această colecţie
este expusă în sala "Tudor Arghezi" din Complexul
Universitar "Zarandul". Am mai donat peste 1000 de cărţi
şi albume de artă bibliotecii Universitare V. Goldiş care
poartă numele de "Biblioteca T. Arghezi" şi se află
tot în complexul universitar "Zarandul". Prin donaţiile
noastre considerăm gestul nostru bine-venit şi bine ales. Aradul
este oraşul - strajă
neclintită în vestul ţării noastre, este capitala organizării
Marii Adunări Naţionale. La toate cele mai sus trebuie amintită
marea forţă intelectuală a rectorului Profesor Universitar
Dr. Aurel Ardelean, senator însufleţit pentru patria noastră.
Datorită acestei eminente persoane, donaţiile noaste spirituale
şi materiale vor servi, desigur, la creiarea în continuitatea a unui
elan cultural-artistic general pentru publicul transilvănean şi
pentru toţi românii din ţara noastră dragă şi
iubită.
Melania
Doina Aurelia Arghezi
Lausanne,
3.11.2005
|
|
