|
O
impresionantă lucrare, rod al unei cercetări minuţioase
de-a lungul şi de-a latul relaţiilor româno-chineze, într-o
perioadă de aproape 100 de ani, a unei prezenţe intelectuale cu
largi posibilităţi de exprimare şi redare a unor sentimente
de reciprocitate, care s-a aflat mereu în focarul acestora, ne-a "căzut"
în mână prin ec. Ioan Străjan, de la "Dacoromania".
Titlul acesteia: "Relaţiile Româno-Chineze între anii 1880-1974"
- un imens orizont format din sute de documente de o valoare a permanenţei.
Omul care a coordonat această prestigioasă carte este Ioan Romulus Budura (n. 8 a XI-a 1931, com. Ortiteag, jud. Bihor,
cu studii la Oradea, Caransebeş, Bucureşti; student între
1950-1956 - bursier al statului român la Universitatea Qinghua şi
cea din Beijing, trecând prin toate "gradele" unei ambasade: de
la referent, secretar III, ataşat, consul general la Sydney -
Australia ambasador al României la Beijing - 1990-1995, interpret de limbă
chineză conducătorilor români etc.) participant la Conferinţe,
Congrese şi Comunicări internaţionale privind în special
"Relaţiile ţărilor est-europene cu China anilor 60-80
ai secolului XX", sau privind limba şi civilizaţia chineză
şi care, în curând va fi prezent la Congresul Mondial al
Sinologilor, ce va avea loc în noiembrie, în capitala Chinei. A tradus
în limba română cartea: Lumea chineză de Jagues Gernet, apărută
la Editura "Meridiane", Bucureşti. Corpusul de documente
privind relaţiile româno-chineze - 1880-1974 - a fost lansat la
Academia Română, în prezenţa Preşedintelui României,
Traian Băsescu. Cunoscător al limbilor: chineză, engleză,
franceză, domnul Budura, autor al unor numeroase studii şi
articole, decorat cu Ordinul Muncii; predă, ca profesor invitat la
Universitatea "Ovidius" din Constanţa, cursul:
"Spiritualitate şi diplomaţie în spaţiul
euro-asiatic". Mărturisim că "Documentele"
parcurse sunt o lume, care, cunoscută cât de cât ne ajută să
înţelegem unele lumini şi umbre din propriul nostru chip de
ţară, conexiuni internaţionale, distorsionări,
presiuni, tehnici, dar mai ales fapte, ce ne interesează; şi
felicităm pe autor urându-i toate cele bune din capitala Marii Uniri
de la 1 Decembrie 1918 - Alba Iulia, cu aleasă preţuire pentru
vasta-i activitate pură în slujba promovării României în
lume.
Ion Mărgineanu,
scriitor
Iată
un crâmpei din începutul relaţiilor noastre internaţionale cu
China:
1881
ianuarie 26, Paris.
Scrisoare a lui Mihail Kogălniceanu, ministru plenipotenţiar al
României la Paris, către Vasile Boerescu, ministru al afacerilor străine,
privind răspunsul împăratului Chinei la scrisoarea principelui
Carol prin care i se notificase independenţa de stat a României.
(Traducere)
Domnule
Ministru,
După
primirea scrisorii prin care Alteţa Sa Regală, prinţul
Domnitor, notifica Majestăţii Sale Împăratului Chinei
independenţa şi suveranitatea României, m-am adresat Domnului
Ministru Plenipotenţiar al Chinei la Paris, apelând la bunăvoinţa
sa de a transmite acest document înaltei sale destinaţii.
În
data de 13 curent, marchizul Zeng, actualmente în misiune pe lângă
guvernul Rusiei, mi-a transmis din Sankt Petersburg o depeşă în
care, «din cauza minoratului Suveranului, Alteţa Sa Imperială,
m-a rugat să am bunăvoinţa de a prezenta Alteţei Sale
regale, Prinţul Carol I, felicitările M.S. Împăratului
Chinei, şi alţi înalţi funcţionari ai Imperiului,
m-au rugat să am bunăvoinţa de a prezenta Alteţei Sale
Regale, prinţul Carol I, felicitările M.S. Împăratul
şi urările sale călduroase de prosperitate şi bunăstare
a ţării şi poporului României».
Rugând
pe Excelenţa Voastră de a transmite cele de mai sus suveranului
nostru, primiţi, Domnule Ministru, asigurarea celei mai înalte
consideraţiuni.
(ss.) Kogălniceanu
Excelenţei
sale
Domnului
B. Boerescu
Ministru
al Afacerilor Străine
A.M.A.E.
fond R.I., vol. 93, f. 269-270, documentul 129
|
|
